12,885 matches
-
ar putea face istorie, iar fără o conștiință istorică n-am putea decît clădi pe nisip. Alexandru George învederează lealitatea și fermitatea celui ce și-a propus a spune lucrurilor pe nume, se cuvine a adăuga și curajul, întrucît se ivesc diverși contestatari, nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu s-ar încumeta a susține că negrul e alb!), afectează impaciența, plictiseala, iritarea că răsfrîngerea în oglindă a realităților pentru ei stînjenitoare captează întocmai fizionomia
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Ezra Pound aceleași standarde aplicate lui Cioran sau Eliade? Unul dintre criticii dumneavoastră sugera că numele lui Eliade, Cioran sau Noica ar trebui mai degrabă legate de opera pe care au lăsat-o decât de ideile greșite care s-au ivit din același sol pe care România îl împărțea cu restul Europei... T.J.: De ce ar trebui să invoc "nume alternative"? N-am sugerat că moștenirea României nu cuprinde mari scriitori, mari politicieni, mari critici etc. Ideea mea era doar că s-
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
să medităm serios la ce s-a întîmplat. La vina pe care o purtăm, pînă la urmă, fiecare dintre noi. Nu cred că se mai cuvenea să exprimentăm pe cărări bătute. Ceva fundamental nou, o idee formidabilă nu s-a ivit între timp pentru a-și face loc, pentru a lua de la capăt exercițiul promovării. Anul trecut, după o formulă care a fost încercată și perfecționată cîteva ediții la rînd, cei mai mulți dintre noi au convenit că festivalul a fost o reușită
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
a primit mult mai mult decît se aștepta - ceea ce se pare că-i creează o stare de perplexitate), prostovanii din partid au luat-o pe arătură. Nu sunt singurul care să fi prevăzut reacția suscitată de incalificabilul "Manifest pentru Ardeal", ivit, zice-se, din mintea înfierbîntată a lui Ioan Rus. Cred că în sinea sa dl. Năstase ar fi preferat să fi fost primit mai prost la Washington și mai bine la București. Nu știu dacă între el și Ion Iliescu
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
se dovedește nespus de actuală și în cazul în care ea se aplica Junimii, precum unui corp de elită, unui ethos pe cît de restrîns în raza sa de întrupare, pe atît de contrastant-pilduitor în mediul în care s-a ivit: ,,Acțiunea cea mai puternică a Junimii asupra generației mele, adică asupra generației ce i-a succedat și a avut un oarecare contact cu fruntașii ei, rămîne însă de ordin moral. Privim ca un miracol faptul că în mijlocul unei epoci de
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
și s-au aflat la standarde morale occidentale. Același lucru trebuie observat și cu privire la confruntările ideologice de după constituirea României Mari. Tony Judt notează, pe drept cuvînt, obsesia identitară care a marcat epoca interbelică, semnalînd paradoxul aparent că obsesia s-a ivit pe fondul unui procent destul de mare de minoritari (27% scrie Judt, 28, 2% e cifra exactă). De altfel, mișcările antisemite sunt timpurii, în Iașii de imediat după primul război, iar afirmarea extremei drepte se face viguros în deceniile ce vin
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
ex comunist, cel asiatic și cel din America Latină are o nevoie imperativă de cominicare, o dorință de afirmare aproape ultimativă și manifestă acea urgență în a răspunde la solicitare ca și cînd o a doua șansă nu s-ar mai ivi. Același tonus ridicat și aceeași lipsă de prejudecăți pot fi sesizate la artiștii americani și israelieni, prezenți în număr mare, cu lucrări diversificate și riguros gîndite în perspectiva finalității Salonului. Tot la acest nivel, al participărilor, dar și al motivațiilor
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
Într-un lanț nu prea lung, dar mobil, de buni prieteni, ca și de oameni de inimă ce de-abia îl cunoșteau, ajutat de femeia iubită, Dinu Rogojanu se preumbla prin parcuri, citea în bibliotecile publice, iar dacă i se ivea posibilitatea, lucra cu ziua, înfruntând riscul permanent al unei întâlniri fatale, ca și pe acela al stupidei întâmplări ce poate zădărnici planurile cele mai elaborate. Mulțumindu-se cu cât de puțin îi oferea o astfel de viață, păstrându-și moralul
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
sufletul se întoarse la engleza ei bolovănoasă și la obsesia pedagogică. - Este o muraena helena - ne spuse - numită astfel pentru că a fost animal sacru la vechii greci. Oreste, băiatul din partea locului care ne învăța să înotăm în apă adâncă, se ivi pe neașteptate de după niște tufe de caperi. Avea masca de scafandru pe frunte, un slip minuscul și un brâu de piele cu șase cuțite, de forme și mărimi diferite, căci nu concepea alt mod de a vâna sub apă decât
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
mai toată lumea (inclusiv pentru destui demagogi restauraționiști!), factura lor de medie, de, pentru a utiliza o sintagmă heliadescă, "echilibru între antiteze". Nimic deosebit, ierte-mi-se rezerva, nici o mare propensiune novatoare, nici o zvîcnire speculativă remarcabilă, nici o pregnanță expresivă nu se ivește în aceste propoziții inspirate din aerul general al mentalității intelighenției noastre democratice. Chiar dacă Adrian Marino are, în cazul emiterii sau mai cu seamă al documentării unora dintre astfel de idei, avantajul pionieratului, azi ele nu sînt decît niște foarte onorabile
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor cuiva" / "despre viziuni, arătări, visuri etc.", situația din română fiind întărită prin citarea unor paralele balcanice: din aromână ("s'fățea că..."), neogreacă, bulgară, albaneză.
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
ei încarcă emoțional spectacolul, îi dă puritate, lumină în puterea de a îndura suferința, neșansa, din toate punctele de vedere. Este un personaj total această Sonia, cu paloarea ei, cu figura ștearsă și anonimă, cu o personalitate care nu se ivește decît cînd e vorba despre bunătate, toleranță, iertare. Are ceva din Varia din Livada de vișini, ea este un fac totum fără să spere că va fi altfel. Și cînd speranța se ivește, Astrov, aripile i se retează brusc. Fiecare
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
anonimă, cu o personalitate care nu se ivește decît cînd e vorba despre bunătate, toleranță, iertare. Are ceva din Varia din Livada de vișini, ea este un fac totum fără să spere că va fi altfel. Și cînd speranța se ivește, Astrov, aripile i se retează brusc. Fiecare gest o consumă pe Andreea Bibiri și lasă urme în jocul ei, în zîmbet, pe figură. Sensibilitatea și vulnerabilitatea îi sînt buni companioni. Deși încearcă, în același rol, Anca Sigartău nu reușește nici măcar
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
a trăit, a fost și un răsfățat al criticii... Ceea ce îl jena uneori și pe el, de o luciditate extremă. Cînd nu era clar că lăuda pe cineva din motive subiective, - era nemilos. Dar ce entuziasm pe el cînd se ivea un talent nou... Jubilările lui cînd apăruse Florica Mitroi!... "Mitroi! auzi?" făcea uimit ca de ceva colosal. "Mitră... Mitroi!" repeta, - excepția androgină... Pînă ce nonconformista dispăru. Dintre celelalte poete, îi plăcea Ileana Mălăncioiu pentru asprimea și autenticitatea versului. Ce m-
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
bizară, un fel de rezervație șmecheresc-primitivă. Printre altele, făceam și retuș de fotografie, mai ales asta făceam. Statuii fotografiate, una chiar de alură sobră, clasică (atîtea în Iași!), trebuia să-i dau un aer optimist, îi întindeam comisurile pînă se ivea zîmbetul. Țărăncilor în costum național, fotografiate la căminul cultural, trebuia să le schimb opincuțele cu pantofiori. Veneau cei de la secția agrară "din teren" cu cîte o poză de muncă: nenorociților care scormoneau pămîntul cu săpăligi le dădeam jos căciula și
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
provoca în aventură. Strada era mereu spectacol tentant și fiecare avea stilul lui, inconfundabil, de a... acroșa, ca să vorbesc în argoul lui Matisse, Cézanne... Și-al lui Mitterrand... Nu, te rog, să nu revenim la numele ăsta, cu totul întîmplător ivit în discuția noastră. De-acord. Într-o pagină de-a mea am și fixat, nu metaforic, ci foarte exact, realist, stilul nostru diferențiat de a acroșa frumoasele tîrgului, trăpașele. Dar... toate la vremea lor. Eugen a plecat, Mihai s-a
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
am prieteni pictori, dar n-am avut cu nici unul un astfel de dialog. De ce crezi? O fi existînd un motiv. Poate că nu a fost prilejul să vorbim la un pahar de vin, la Bolta Rece... și, iată, s-a ivit acum, doar în fața unui pahar cu apă. Și mai e ceva. Sînt două zone ale artelor unde am un anume trac: muzica și pictura. Mă simt mult mai bine cu cei care-s legați de cuvînt, ca și mine. La
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
al romanului, cînd Carp "feudalul cu șase mii de fălci, trăit în puf și lux, îl disprețuia probabil și-l privea de sus prin geamul monoclului", ca și ceilalți convorbitori, toți burghezi bine situați, descoperă, pe gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler pe covorul persan al odăii... După o scurtă înmărmurire toți se feriră apoi ca în fața unei
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
urmată de o nouă Moarte. Astfel, puterea posttotalitară, derivată din totalitarism (lăstar vanitos al ei care a vrut să înlocuiască trunchiul), a izbutit a compromite normele democrației și ale eticii sociale. Nimic nu s-a schimbat în esență. Dimpotrivă, se ivesc noi fenomene de teratologie morală. Victimei îi este dor de torționar. Se manifestă nostalgia epocii "organizate, disciplinate, omogenizate și cultivate de poeții de curte". Descriind un individ similar celui standard la care se referă scriitorul nostru, La Boétie nota: "Născut
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
după ce socotea necesară descurajarea mediocrităților și considera că formele fără fond sînt stricăcioase, încheia prin această judecată cu adînc efect premonitoriu: "Căci fără cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
cu obrazul lipit de bobul de grîu, în încercarea/ - zadarnică - de a muri unul în locul celuilalt./ Prezumții și viziuni în care soarele este plin/ de noroi și de sînge, în fiecare dimineață,/ de zgură și de abisuri, de parcă s-ar ivi direct/ dintre coapsele imaginației noastre. O nouă cădere/ - a cîta pînă acum? - și visele tulburi/ în care sînt invitat la masă de rudele moarte./ Sînt purtat, în zori, de o furnică/ de la un mușuroi la altul, în spate, și de la
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
le urmezi. Preferi scufundarea în profunzime, decît mersul, mai la îndemînă, pe o suprafață lină și superficială. Din ce vine asta? Nu din ceva atît de nobil neapărat, precum s-ar bănui. Pornește din frondă. Mă împotrivesc instinctiv oricărei idei ivite prin vot popular. Pășind mai departe, mă împotrivesc ideii de rezultat, care nu mă preocupă. Obsesia succesului, obsesia rezultatului este fatală pentru un artist. Există o presiune uriașă, în lume, a intermediarilor. Toate marile succese sînt construite, desigur, pe baza
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
un rol important l-a avut ministrul de Externe D.A. Sturdza, care fusese ironizat de cărturarul evreu, în prezența regelui, pentru aberantele propuneri făcute la Societatea de Geografie, în legătură cu etimologia unor nume (precum Caracal), care, neuitînd rușinea, de îndată ce s-a ivit ocazia, l-a trecut pe lista de expulzați. Că Bacalbașa devenise, după 1920, antisemit, scriind la Universul, se știe și, de aceea, consemnează evenimentul cu părtinire. Mai greu de înțeles e de ce îl urmează dl. Tiberiu Avramescu, scriind în note
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
reversul sensibil, vulnerat de o misterioasă constituție internă ce refuză pactul cu amplul renume, precum "O nemurire-n care i-e urît" (Bătrîni și tineri). Adică o "nemurire" factice, un surogat de nemurire. Să urmărim acum treptele inadaptării, așa cum se ivesc în poezia în chestiune. Mai întîi e o inadaptare pe care am numi-o, pe filiera lirismului nostru interbelic, metafizică și care se exprimă, pe de o parte, în dificultatea individuației (părăsirea Unu-lui originar), iar pe de alta în
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]