992 matches
-
cel mai înalt grad al suferințelor Sale, El este zdrobit pentru fărădelegile noastre, dându¬-se pe Sine ca preț de răscumpărare pentru omenire. Moare părăsit de noi, ca noi să nu mai fim niciodată părăsiți de El. Astfel, noi suntem izbăviți de păcatele noastre prin suferințele Lui. Al zecelea stadiu al suferințelor, este acela când Iisus a strigat iarăși, rostindu-¬și cuvintele cu glas tare: „S-¬a isprăvit!”. Acest strigăt reprezintă sfârșitul patimilor Sale și desăvârșirea lucrării Lui mântuitoare. Datoria pentru
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
și întoarcerea în timp o fi tot de proveniență americană?! strigă enervat Papa. -Nu știu de ce sari aiurea, că sigur părinții și bunicii tăi i-au așteptat în anii ’40 și mai târziu pe americani să vină și să ne izbăvească de talpa comuniștilor, nu?! îl întărâtă Patriarhul. -Norocul tău că mă dor oasele din cădere, că altfel ne luam la trântă! ripostă ursuz Papa. -Ba norocul tău, uiți că Patriarhul a făcut judo?! interveni Diplomatul. -Stați că judo a făcut
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
că sângele scurs la sacrificial porcului putea spăla crimele sau nelegiuirile oamenilor, oricât de mari ar fi fost acestea o întâlnim atât la români, cât și în mitologia greacă. Astfel, Medeea, magiciană vestită, fiica lui Acetes, regele din Colchis, este izbăvită de păcatul fratricidului prin ritualul sacrificial al unui purcel de lapte făcut de către mătușa ei, Circe. De asemenea, Oreste, fiul lui Agamemnon și al Clytaemnestrei, este purificat de păcatul matricidului prin sacrificiul expiator al unui porc săvârșit de una dintre
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
aripi largi de fluturi Mă mângâie-n lumină. M-ai modelat din humă, Din apă, vers și stele, Să-Ți calc, mereu, pe urmă, În timpul vieții mele. Mi-ai dat a Ta suflare Să pot râde și plânge, Să-mi izbăvesc păcatul, Gustându-Ți trup și sânge. Dar vai... Eu, păcătosul, Ți-am încălcat porunca, Nu Ți-am făcut prinosul, Nu Ți-am meritat munca. M-am depărtat de Tine Prin necurat și ură, Mă-ntorc din pribegie... Iartă-mă... Te
ÎNĂLŢARE ( PASCALE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371800_a_373129]
-
va putea să lupte împotriva lor, aleargă sus în copac și scapă. Așa și eu stau în chilia mea și văd cugetele cele viclene venind împotriva mea. Atunci, eu mă urc în copacul vieții, la Dumnezeu, prin rugăciune și mă izbăvesc de vrăjmașul”. Așadar, să îl rugăm pe Dumnezeu să nu ne împovăreze cu încercări peste puterile noastre, să ne ajute să trecem cu bine peste obstacolele vieții, dar cel mai mult, să ne ferească de cea mai mare greșeală a
CE IL DESPARTE PE OM DE DUMNEZEU? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379206_a_380535]
-
lanțurile grele ale damnării existențiale și ale păcatului. Speranța noastră rămâne tot în cei care s-au dus, tot în cei care au plecat dintre noi. Poate că ei toți sau unii dintre ei vor fi găsit Calea care ne izbăvește de moarte, Calea care duce la Viață. ● Generație după generație de oameni se nasc spre a da, clipă de clipă, lupta cu îngerul negru al morții. Învinși de limitele fatidice ale existenței și de fatalitatea istoriei, toți ne grăbim să
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
avea mijloace mai consistente de a găsi măcar o parte din răspunsuri”. Oare, ce ar putea fi mai „consistent” decât ... credința? Acolo unde este, dacă este?!? Unde altundeva găsim mântuirea? „Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne izbăvește de cel viclean!” Nu întâmplător cartea se deschide cu un pasaj din Biblie: „La miezul nopții, un popor se clatină și piere. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea” (Iov
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
zi de zi și uneori clipă de clipă. E ca o boală cumplită de care fiecare scapă cum poate, iar unii nu scapă deloc.” „În definitiv -mărturisea scriitorul Mihai Sin -, fiecare dintre noi asta căutăm o viață întreagă, să ne izbăvim. Iar eu despre asta am scris și am tot scris, personajele mele asta caută cu înfrigurare.” „Ispita izbăvirii” trebuia scrisă. E o carte uluitoare. A fost ultima înainte de a păși Dincolo, dar, dăruindu-ne-o nouă și posterității, marele prozator
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
patru zile, doar prin cuvântul și porunca lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire și putere asupra vieții și morții. Și copiii cântă imnuri înaintea Lui, iar poporul cel lipsit de răutate ÎI cântă, prin insuflarea Duhului Sfânt, pe Cel ce izbăvește din moarte, pe cel ce înalță sufletele din iad, pe cel ce hărăzește viața veșnică, sufletului și trupului deopotrivă. 2. Așadar, dacă cineva vrea să îndrăgească viața, spre a vedea zile bune, să facă să înceteze limba sa de la rău
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
celor care mult prea mulți ani au trecut peste umilințe, peste greutăți pe care nu vi le puteți imagina, dar care și-au urmărit visurile și nu au încetat nici o clipă să spere, să creadă că dreptatea și iubirea vor izbăvi.” Căminul Racoviță este o carte scrisă cu o eleganță firească care îi conferă autoritate. Vocabularul de o bogăție inepuizabilă și fluența frazelor contribuie deopotrivă la crearea impresiei ca autorul nu are probleme de exprimare iar tu, cititorul te poți concentra
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
ești dreapta lovești în bunii tăi ,copii ce te-au slujit pe fiecare treaptă iubirea lor ,stă pură în făclii! Curg lacrimi azi în fiecare șoaptă suferință când se va sfârși?... Doar Dumnezeu îndreaptă și așteaptă și bunătatea lui va izbăvi! Lucian Tătar 01 oct 2016 22:51 /0071 Olhao Referință Bibliografica: CE EȘTI VIAȚA? / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CE EȘTI VIAȚĂ? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378715_a_380044]
-
un murmur pe care fetița îl continuă într-o rugăciune . Își uneau glasurile pentru a primi vraja liniștii și a puterilor renăscute: .. Dă-ne-o noua astazi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri ...... Și ne izbăvește de cel viclean Amin! Amin,Cucișor! dădu bătrânul semnalul plecarii. Amin ,Cuculeț drag! Și răsul cristalin al fetiței se lovea de copaci, de frunze și iarbă, ca într-un dans cu îngeri. Aminnnnnn! Ura!!!!! Bătrânul o alinta Cucișor doar cănd
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
murmur pe care îl continuă într-o rugăciune: .....facă-se voia ta, .....precum in Cer așa și pe Pamânt. .....și ne iartă nouă greșelile noastre ....precum și noi iertăm greșiților noștri ...si nu ne duce pe noi în ispită ....și ne izbăvește de cel viclen, Amin! Amin! Amin, “Cuculeț drag”! dădu Măriuca semnalul de plecare. .......... Amin”Cuculeț drag”... Amin “Cuculeț drag”... Tătăițule, tătăițule , tătăițule drag! ...de ce nu răspunzi????? Doar ți-am dat putere de la mine... Și măna...măna asta a ta de ce
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt protecția (subl. ns. L.B.) Rosiei, care aceasta au poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu adevărat semnificativ este pasajul în care ei mulțumeau Ecaterinei a II-a pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt protecția (subl. ns. L.B.) Rosiei, care aceasta au poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor, mitropolitul Gavril al Moldovei se autocalifică, pe el și popor, ca supuși ai Rusiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
născut. Potrivit lui Böhme, așadar, Dumnezeu poate crea (în veșnicie) și lucruri temporare, trecătoare, cu alte cuvinte există o anume procesualitate și în sfera eternității. Sufletul omului lucrează cu Tatăl la aceste forme cerești 152. Creația are astfel scopul de a izbăvi de întuneric "salnitrul" stricat, pentru a naște iar în locus-ul stricat o nouă oaste de îngeri: oamenii. Crearea oamenilor are ca scop faptul că lui Dumnezeu să i se nască aici un nou trup, spre slavă sa153. Îngerii mai au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au Iubirea lor vreodată să o uite? Iubirea și mînia sînt oare-aceeași patimă? în mine ele-s una. Cei ce iubesc sînt oare precum acei care-au murit, din moarte înviați, 20 Nemuritori în chin nemuritor, spre-a nu fi izbăviți nicicînd? Nu-i cu putință oare că cineva din moarte înviat Să moară? Cînd deznădejdea-ntunecată mă cuprinde, nu pot În mare să m-afund și de uitare-nvăluit să dorm? Ah, Enion, Slutita văd această-nfățișare a ne-mplinitei vreri. 25
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion ce răsuflau, de Enitharmon despărțit. Urlat-am de durere. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Trupul Omului fostu-mi-a dat. Degeaba caut să îl nimicesc, Fiindcă tot se iscă-n pești și iezme-ale adîncurilor, Și-n aste chipuri de dihanii în Veșnic chin Trăiesc, Și tu, O Urizen, căzut-ai, spre-a nu fi izbăvit nicicînd. Lumina-ascunde-ți-o de mine pentru totdeauna, si eu ascunde-voi 65 De tine hrană 158, așa-nceta-vom să mai fim, și ale noastre suferințe toate S-or sfîrși, și Omul cel de Veci nu se mai re-nnoi-va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Taină". 280 Cînd e văzută de departe este Una, cînd de aproape e văzută se-împarte În mulțime, la fel cum este-n Răi, astfel îngăduit fiindcă Era tot ce se putea înfăptui în Starea numită Satan pentru a(-i) izbăvi (pe cei) Din Moartea Veșnică și pentru-a lepăda Satana-n Veci. Sinagoga Creat-o-a (pe Vala) din Rodul copacului lui Urizen 285 Prin arte diavolești, îngrozitoare, nelegiuite, ce nu se pot grăi, Perpetuu-nmugurind în nașteri groaznice De chipuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-adore chipul de Balaur al lui Urizen, să-și dăruie Copiii 595 Pe-Altarul sîngeros. Ioan văzu aceste lucruri în Ceruri Revelate Pe Insula Patmos, si auzit-a sufletele strigînd să fie izbăvite. El văzu Desfrînata Regilor Pămîntului, văzu Potirul Necurățiilor ei, hrana lui Orc și-a lui Satan, stoarsa din fructul Tainei. Însă cînd ea azări chipul lui Ahania cum plînge pe Neant, 600 Și auzit-a glasul Enionei din grotele Mormîntului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văzură; spiritele lor fost-au suflate-afară În toată-a lor străveche inocentă; puhoaiele se depărtează; norii Se risipesc ori se scufundă-n Marile lui Tharmas. Luváh șezu Deasupra pe cerurile luminoase-n pace; Spiritele Oamenilor dedesubt 575 Strigară să fie izbăvite, și spiritul lui Lúvah plînse-asupra Recoltei omenești și-asupra Valei, dulcea rătăcitoare. În suferință recolta omenească unduia, cu gemete îngrozitoare de durere. Universalul Geamăt se nalta; se-ntunecă Omul cel Veșnic. Apoi Urizen se ridicắ și-n mîna-i luat-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de care avem nevoie, pentru că prea ne-am culcat pe-o ureche, prea am uitat al naibii de repede. Și ținerea asta de minte ne poate cât de cât izbăvi. Și cum spectacolul e împlinirea noastră, aș spune că: "POETUL" mărturisea că e fericit că s-a născut în limba română. Păstrînd proporțiile, eu sînt fericit că m-am născut în TEATRU. Petru Ciubotaru Frica naște frică... "Lasă domnule, trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și, mai mult, degradează social și psihic. Dacă un spirit fantezist cutreieră unele proze anterioare, „fantezia” sau „fantazia” se impune ca specie epică autonomă abia în volumul Oglinda fermecată (1912). Un rost al acesteia, pentru A., este acela de a izbăvi lumea de urât, de plictis, și de a o transpune într-un vis feeric. În acest univers virgin, adamic, au loc erupții intermitente ale unei infrarealități: întâmplări stranii, coincidențe misterioase, manifestări ale unor forțe oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
la langue cible. Și, par ailleurs, să tentative n'a pas un grand succès, cette perte est compensée par d'autres vers admirablement traduits : De argint se făcură, o treptele, frunțile martore pure izvoadelor din univers. Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre că două fapturi de matase în mers. În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească, silirăm luna și alte vreo câteva astre în jurul inimilor noastre să se-nvârtească. (Legendă noastră) (Blaga, 2010 : 362) (abba) Témoins purs des sources de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]