985 matches
-
e nesemnificativă. Cu cât căutăm deslușiri, cu atât ne afundăm într-o imposibilitate a definirii, totul se lămurește în metafizic, dar nu suntem înzestrați cu puterea unei asemenea aventuri. Ea mă privi ca dintr-o capcană din care-și cerea izbăvirea, iar eu, neînțelegând, o întrebai la ce gândește. - La nimic, îmi răspunse. Privirea îi rămase în gol și, deodată, perdelele căzură în înserare. Ea mai vorbi ceva, nu-mi aduc aminte ce, vocea îi deveni patetică, nu mai era vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
perspectivei ucigător-ironice, prin care sunt căutate și surprinse personajele, relațiile dintre ele, fondul lor uman demonizat, umil, inocent, cumva dostoievskian, cel al Înglodării În patimi și păcate mărunte, dar deopotrivă și cel al dorințelor grandioase dar inocente de Înălțare, de izbăvire prin politică, prin afaceri (adică prin bani, cît mai mulți bani), prin credință. E vorba În fond de o lume mică: cu puseurile ei atavice, cu zvîrcolirile ei caraghioase și nevinovate Într-o vreme În care toți par căzuți direct
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și propune să facă istorie. O terapie care începe cu filtrarea iubirii față de țară, prin separarea instinctului (formă primară și falsă de iubire, lipsită de merit) de voință. Dar este răzvrătirea împotriva condiției noastre pragul pe care, trecându-l, dobândim izbăvirea? Este întrebarea pe care și-o pune Cioran în Scrisoare către un prieten îndepărtat, la 20 de ani de la Schimbarea la față a României. Răzvrătirea generației lui eșuase, iar România supraviețuia sub tirania bolșevică, în anii „obsedantului deceniu“, adică ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un om, care este și astăzi viu, situat în același timp într-o perfectă relație de frățietate cu toți oamenii, dar și într-o perfectă relație cu Dumnezeu și că în El ne stă speranța de mântuire, de salvare și izbăvire. Dacă lumea în care trăim zi de zi este și o lume a omului, cea de dincolo aparține în întregime Dumnezeirii. Prin speranța accesului la lumea de dincolo, oamenii sunt îndemnați spre bine și virtute. Cheia înțelegerii este aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
desăvârșirea noastră. Ni se oferă o șansă, ne putem salva dacă dorim și dacă avem puterea s-o facem. Iadul ca și Raiul sunt două lumi aflate la îndemâna noastră. Dar, pentru că suntem ființe mici, creații ale lui Dumnezeu, mântuirea 265, izbăvirea nu vin decât ca urmare a unui efort. Nu știm să mai existe religii care să-i ofere omului o asemenea șansă, de a merge în Rai, alături de Dumnezeu. Jean Rogues 266 arată cum Isus este purtătorul de mesaj divin
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la finalul săptămânii, numai că dintre cei care se uită la televizor, există milioane de oameni care nu pleacă la mare și care se întristează la aflarea veștii că va fi din nou soare. Ei așteaptă ploaia ca pe o izbăvire pentru că au recolte pe câmp care se usucă, le mor animalele de sete, au flori acasă, primăria le-a raționalizat apa, sau își pierd joburile din industria alimentară din cauza compromiterii recoltelor din agricultură. Am dat un exemplu simplu de inadecvare
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
filozofului care se proiectează în idee, la fel cum are mari îndoieli în legătură cu adevărul ilustrat de sfânt. Cu puține excepții (sunt amintiți Pyrrhon și Epicur), filozofia greacă i se pare „decepționantă”: „nu caută decât... adevărul; filozofia indiană, dimpotrivă, caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important”. Nici sfânt, nici filozof, dorința izbăvirii sfârșește la Cioran cu o damnare. Cu cât este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndoieli în legătură cu adevărul ilustrat de sfânt. Cu puține excepții (sunt amintiți Pyrrhon și Epicur), filozofia greacă i se pare „decepționantă”: „nu caută decât... adevărul; filozofia indiană, dimpotrivă, caută doar izbăvirea: ceea ce este mult mai important”. Nici sfânt, nici filozof, dorința izbăvirii sfârșește la Cioran cu o damnare. Cu cât este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce este mult mai important”. Nici sfânt, nici filozof, dorința izbăvirii sfârșește la Cioran cu o damnare. Cu cât este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e condamnat la neputință. Și adevărul, în căutarea căruia, înfrigurat, speriat, teluric, se află, este golit de miezul său ontologic. Eventual, îi sunt vizibile epifaniile, forme înșelătoare și tranzitorii. Oricum, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ea. / Vreau să știu ce este real și de ce nu putem să-l posedăm”. Astfel, visează la sinteza dintre „un stoic și un mistic” (II, 38), la India antică, acolo unde “înțelepciunea și sfințenia se confundă”. Acestei neputințe privind țelul izbăvirii i se alătură, complementar, alta, articulată de umbrele ipocriziei. În vreme ce el își face un țel din a căuta adevărul, fie adevărul chiar întruchipat în aparență, iluzie și vid, cei mai mulți dintre oameni trec orbi pe lângă această probă a autentificării propriei ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
autentică. Ca să revenim, opera, stilul, reflecția asupra limbajului, consecințe, toate, ale unei abateri de la un sens originar al prezenței omului în lume, i se par lui Cioran o mistificare. Nu ele sunt finalitatea căutării (și a vieții), ci adevărul, adică izbăvirea: „Nu la o operă aspir, ci la adevăr. Nu să produc, ci să caut. Preocupările mele nu sunt ale unui scriitor, să fie oare ale unui înțelept? Nici gând. Aș vrea să fiu un eliberator” (I, 346). Altundeva, preferă autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fi viu). Eram în pragul morții? O clipă după aceea, nu mai eram nimic, mă prăbușeam în fundul unui hău, fără să simt nici cea mai mică spaimă. Poate că a muri este la fel de simplu” (III, 168). Cum caută cu disperare izbăvirea (și nu numai moartea îl îngheață, ci și „ideea că suntem cu toții aruncați într-un univers ratat” Ă I, 87), Cioran profită de avantajul pe care i-l oferă o asemenea înțelegere. „Există, spune el, două moduri de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu numai moartea îl îngheață, ci și „ideea că suntem cu toții aruncați într-un univers ratat” Ă I, 87), Cioran profită de avantajul pe care i-l oferă o asemenea înțelegere. „Există, spune el, două moduri de a ajunge la izbăvire: să crezi că totul e real, sau că nimic nu e real” (III, 273). El alege ultima variantă, chit că realul este cel care-l macină. De fapt, alege ultima variantă Ă atunci când nu este ales de ea Ă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
reacționăm ca și cum ar fi vorba de grade de realitate, lucrurile fiind în ochii noștri mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin existente. Așa se face că nu știm niciodată unde ne aflăm” (III, 274). Așa încât, singura izbăvire este „să rămâi, spune el folosind persoana a II-a, tu însuți”; astfel, „suma înfrângerilor pe care le vei suferi va echivala cu o victorie” (III, 274). Precizează altundeva: „Ești cu atât mai deștept cu cât percepi partea de vid
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
motivație a supraviețuirii: „Dacă nu am comis un gest ireparabil, o datorez obsesiei deșertăciunii universale. Căci n-am învins mânia și mai ales urmările ei decât cu ajutorul salvator al lui la ce bun?” (I, 96). Numai că acest surogat de izbăvire e dublat de sterilitate: „Nimic nu-l face mai steril pe un scriitor decât obsesia perfecțiunii. Ca să produci, trebuie să-ți urmezi firea, să te abandonezi, să-ți asculți vocile..., să elimini cenzura ironiei sau a bunului gust” (I, 49
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât sub imperiul febrei, al furiei. Or, din cauza gastritei și a altor beteșuguri, mă îndop cu calmante; astfel, îmi sabotez eu însumi activitatea, «inspirația», «opera». Ă Fără înfrigurare, nu valorez nimic ș...ț” (I, 309). În fine, în alternanță cu izbăvirea, avantajele durerii. Iată: „Dacă durerea este esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
opera». Ă Fără înfrigurare, nu valorez nimic ș...ț” (I, 309). În fine, în alternanță cu izbăvirea, avantajele durerii. Iată: „Dacă durerea este esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
izbăvirea, avantajele durerii. Iată: „Dacă durerea este esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori decât extazul, mai bine viața decât Ființa, mai bine tortura de sine decât extazul. Orice s-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
esența existenței, cum să explici că atât de puțini încearcă să se elibereze de ea, iar căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori decât extazul, mai bine viața decât Ființa, mai bine tortura de sine decât extazul. Orice s-ar spune, boala devine prilejul unei justificări
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căutarea izbăvirii e atât de rară? ș...ț În fond, lozinca omenirii e: «Mai bine durerea decât izbăvirea!» Căci durerea încă este existență, pe când izbăvirea nu e decât o fericire deplină și vidă” (I, 91). Așadar, mai bine boala decât izbăvirea ori decât extazul, mai bine viața decât Ființa, mai bine tortura de sine decât extazul. Orice s-ar spune, boala devine prilejul unei justificări, pe care Cioran o folosește cu insistență. „Doar bolile ne dau oarece «profunzime». Un ins sănătos
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
scânduri,/ Prin toamnă simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui în eternitate: „Te căutăm, vecie, noi, putrezi călători”. Percepția morții se convertește în sentință și, totodată, în izbăvire. Câteva inflexiuni luminoase surprind, ca în niște stampe, peisaje din așezări precum Balcic, Sulina, Babadag, Brașov. În fine, o narațiune de mari dimensiuni, Music-hall (publicată postum în „Viața românească”, 1969), stă mărturie pentru intuiția de romancier a lui R. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
doua: Parabole civile. Râul pe obraz e albia pe care lacrimile bărbatului matur, rămas singur să-și ducă mai departe răspunderile și nemângâierea, i-au săpat-o neșters pe figură. Viața merge mai departe, dar pentru el rămâne așteptarea singurei izbăviri, de care se teme numai cine nu știe. Dar asta nu-l schimbă față de lume: Să spun „bună ziua”, s’arăt că sunt o stâncă tenace cu brațe, care suportă orice. Așa e cuviincios. Foarte bine. Cu noaptea în mine, șoptesc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
urmează - gândirii lui Epicur ca fiind construită în jurul unei fizici etice î1), al unui ateism liniștit î2), al unei algodicei păgâne î3) și al unui ascetism hedonist î4). Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... -5- Izbăvirea prin tratamentul atomist. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există apropieri de viteză în vid, totul se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Facultatea de Limba și Literatura Română (1971-1975). A fost angajat, în funcții de specialitate (referent literar, redactor), la Centrul de Producție Cinematografică (1976-1977) și la Studioul Cinematografic „Animafilm” (din 1978). După ce debutase, în 1969, la „Luceafărul”, cu poemul Rugă pentru izbăvirea speranței, publică primul volum, Neîncetata ninsoare, în 1971. Spre sfârșitul deceniului al nouălea s-a exilat, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite ale Americii. În țară îi mai apar două cărți de versuri, Omul nedesăvârșit (1981) și Insomnia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
o încercare de evadare a personajului din lume. Dacă urmărim cu atenție însă metamorfozele acestor situații, constatăm că naratorul-personaj din romanele lui Blecher încearcă de fapt să ,,se ascundă de sine: ca și cum ar voi să afle în aceste locuri o izbăvire de propria individualitate"72. Comparând rezultatele obținute cu viața scriitorului, bolnav de tuberculoză osoasă, internat în diferite sanatorii din Franța (Berck-sur-Mer) care apare ca indice spațial în două dintre romanele scriitorului, Elveția (Leysin) și România (Techirghiol), concluzionăm prin a afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]