5,195 matches
-
scoată o vorbă și să înțeleagă ceva, privind fața îngropată în rana pământului, în țărâna plină de taine. Apoi se scutură, mușcându-și buzele până la sânge și-o rupse la fugă, ridicând coatele și ferindu-și ochii, să nu se izbească în cercurile roșii și vinete ce săltau înainte și-n urma ei pe câmpie. CAPITOLUL 9 Alergară la depou și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Făcu un pas spre Tudor. I se păru că se împiedică în umbra fugarului prăbușită la picioarele ei. Se agăță șovăitoare de el, închizând ochii, pătrunsă de căldura trupului puternic, și când și-i deschise și-i văzu fața, o izbi expresia aceea de absență, inconștiență și vrajă pe care o au bărbații în anumite clipe când par duși de pe lume. Se trezi și ea absorbită în fluxul unei fericiri violente, mistuită de gândul ei tainic, împotrivindu-se înfiorată de dulcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul. Gândul că avea să se agațe tocmai de cizmele acelea și să trimită în hăul podului, strivit de barele metalice, trupul unui meloman, îi dădu un șoc. Simți vibrația roților trenului și călcâiul cizmei izbindu-i dureros diafragma. Nu doream asta! jur pe dumnezeul meu că nu doream asta, gândi. Altă alegere însă nu avea. Încă o clipă de ezitare și totul e pierdut. Dacă pierde momentul podului, va fi el însuși un om mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă răbufni undeva. Un om începu să alerge bocănind prin mijlocul pieței, bocănind și fugind precipitat, parcă pornind din același punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută care-i era încă atât de străină, deschise geamul. Aruncă o privire buimăcită spre piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
el în primejdie. Nu mai avea băieți, nu mai avea noră, rămăsese numai cu Miluță, și nici Miluță nu mai era al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Doi din cei noi veniți se căznesc să-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica îl scărpină în steaua frunții. Ce vrei să-mi spui, Tudore? Ce veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai repede, nu mai auzi ce mai boscorodi în urma ei Ghiță, pădurarul. O rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar eram așa de obosită încât mi-a fost lene să mă mai ridic din pat. Am adormit, dar somnul meu n-a durat mult. A venit un câine mare, negru, s-a ridicat în două labe și m-a izbit cu toată puterea în piept. Așa de puternică a fost lovitura că încă mă mai zguduiam când m-am trezit cu o durere cumplită în dreptul inimii și a sternului, durere ce s-a întins treptat până în mâna stângă. Am stat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemțesc de la Baltica la Creta într-o noapte și a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanța forțelor, înclinând-o în lagărul democrațiilor, într-un moment în care nu se știa încotro înclină
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
dormea, dar urma să o trezească peste puțin timp. Urma prima lor zi de concediu la mare, iar trândăvia nu era În firea lor. Când Teia văzuse că s-a făcut timpul, trăsese draperia În lături și un soare strălucitor izbi fața Andreei. Tânăra fată tresărise În primul moment dar zâmbise mamei, care o Îndemna să se pregătească de masă. Destul cu lenevitul. Se cunoaște că Îmbătrânești, tu nu mai ai somn? Bombănea Andrea Îndreptându-se spre baie. Visam așa de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Focșani și cel despre începuturile literare îndărătul cărora se află unchiul dramaturg. Practic Hortensia Papadat-Bengescu scrie tot timpul, în gând, fără să-și ia neapărat modele și apucă să pună pe hârtie doar o mică parte din creația virtuală. Ceea ce izbește, comparativ cu jurnalele de creație ale domnilor din epocă, este lipsa totală de interes pentru cancanurile literare și luptele literaților. Universul interior al autoarei pare aproape fără căi de acces către exterior. Este incredibil că după mai bine de un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar acolo trebuia să aștepte, așa că începu să coboare scările în fugă, câte două deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care urcă pe jos
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
După zeci de mii de ani după ce cometa volatizează total, gheața și gazele, cometa moare. In zilele noastre sondele și telescoapele lansate în spațiu, în anul 1994, au surprins impactul dintre mai multe fragmente ale unei comete care s-au izbit de planeta Jupiter, uriașul Sistemului nostru Solar. Unul dintre fragmente, cu un diametru de patru kilometri, a degajat o explozie cu o energie de 600 de ori mai mare decăt a tuturor bombelor existente acum în arsanalele lumii. Deși trecerea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi s-a vârât pe sub gene, dincolo de ochi, până în străfundul creierului, o privire dureroasă, crudă întru câtva, dar vie, atât de vie și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
reușind cu greu să-și stăpînească dezamăgirea. Trecuse încă o zi în care mersese mult, fără direcție, în speranța întîlnirii unui interlocutor. Ajunsese să-și dorească să schimbe o vorbă cît de neînsemnată, pe orice temă, numai să nu se izbească de dispariția tuturor celor pe care-i întîlnea. Respectase toate convențiile: coada și urechile, vocea, distanța. Nu-i folosise la nimic. Toate viețuitoarele dăduseră bir cu fugiții. Nu se poate. Trebuie să reușesc să intru în contact cu ele, altfel
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-mi pun întrebări. Mi-a devenit atât de familiar, și totuși depărtat, că nici nu știu ce să mai cred. Intru în magazin și dau peste el; la cinematograf avem, nu știu prin ce minune, locuri alături; pe stradă -, gata să ne izbim unul de altul. Dau să-i spun ceva, dar cuvintele îmi mor pe buze. Îi caut privirea și am groaznica senzație că privesc o gaură dintr-un zid. Aplecat ca sub o grea povară, simt că încep să aduc a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să nu le mai poată aduna pentru a o întregi. Izbi ușa în urma ei, o încuie de două ori și coborî scările în grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde pentru a inspira adânc aerul rece al dimineții. Nările i se umplură cu amestecul de praf și noxe de la mașinile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lacrimi de fericire e nevoie de emoții puternice. - Poate că a făcut-o altfel decât te așteptai. - Poate că nimic nu-mi confirmă sinceritatea declarațiilor lui. - Confirmări, mereu ai nevoie de confirmări. Lasă-te dusă și de val. - Ca să mă izbesc de stânci? - Fiind atât de prudentă, preventivă, pierzi trăirile intense. - Poate că intensitatea impactului din trecut m-a făcut să fiu așa. - Trecutul, iarăși trecutul. Când vei învăța să trăiești în prezent? - Ce-mi oferă prezentul? - Ce-mi oferă trecutul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bine mintea și adună-ți gândurile înainte de a pleca la o acțiune, pentru că nu întotdeauna rezultatele sunt cele așteptate! Slugărnicia, de voie este un așternut la demnitatea omului! (Despre slugărnicia de... nevoie, se pot spune multe...). O societate care se izbește într-un confuz păienjeniș de contradicții trebuie să dea de gândit nu doar înțelepților acelei societăți! Să nu uităm că la „butoanele” mecanismelor sociale sunt așa numiții oameni politici (unii dintre ei... neoameni!). Scriind e un mod frumos de a
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
co perise taina masochistă, așa că și-a citit textele de la coadă la cap, el Însuși uimit de rezultat, fiindcă, Într-adevăr, acum lamentația inițială suia În spirală către perfecțiunea confuziei și a penibilului; nu se mai Înțelegea nimic, cuvintele se izbeau nefericite unele de altele până la delir, până la exasperare. — Așa da, dom’le! a urlat Încântat Ionel Manea. Așa mai vii de-acasă! Păi să ne ții matale de păcălici?!... Asta nu se face. Și a dat din cap mulțumit. — Batere
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trimite-i o carte frumos dedicată... În general, un prim contact bolovănos e propice prieteniei, fiindcă Înlătură din start neînțelegerile care, de obicei, izbucnesc pe parcurs, tocmai pentru că dintru Început au fost evitate prin compromisuri. Spune-i că ai fost izbit de sinceritatea ei... că nu ești obișnuit... De unde știți că e vorba de o fată? — Am bănuit, Vasile, am trecut și eu prin asta. Dar nu-i totuna să umilești o fată... Un băiat, mai treacă-meargă, te confrunți altfel cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de mână. Și În clipa În care am inhalat prima
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]