570 matches
-
într-o epocă a trusturilor administrative gigantice) și nici nu era pur și simplu amoral: sute de mii de cetățeni ai Isher-ului săvîrșiseră tot atîtea omoruri ca și Triner, diferența motivației fiind aceea dintre bine și rău. Triner era o javră murdară, stricată pînă-n măduva oaselor, un adevărat cîine al diavolului. Omul venea spre el, cu mîna întinsă, cu un zîmbet optimist, chiar entuziast, pe fața palidă, și spuse tot pe un ton la fel de optimist: ― Nu știu dacă să cred sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cealaltă. De aceea am învățat să fiu mai atent decât alții. Siminel, tu dacă greșeai nimereai cel mult într-o hazna, Anton dacă greșea, îl ținea pe altul mai mult ori mai puțin decât trebuia la răcoare, Hingherul scăpa o javră, Călugărul pierdea o liturghie, în vreme ce eu... Eu trăiam cât timp nu greșeam, încît trageți și voi concluzii de aici". Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat la trapez și că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
inflexibile, aflate în genere în acele zvâcniri de haiduc din anii tineri. Poetul, omul luminat cetățeanul inflexibil, scriitorul refractar oricărei comenzi sociale ridica hotărât steagul împotrivirii declarând cu ironie vitriolantă: „Sunt liber ca pasărea prinsă în laț/...Sunt liber ca javra cuprinsă în lanț:/ dar nu voi să latru de frică.” E curajul dus la extrem, ca atitudine constantă - curaj care, din păcate, a lipsit altor scriitori care s-au pretat unor compromisuri. în volumul pus în discuție, poetul s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bagaje, ca să nu le țină la el două ore, în fiecare zi. Unde poți păstra asemenea marfă? Te plictiseai s-o porți cu tine toată după-amiaza. Maică-sa era acasă tot timpul, deci acolo nu se putea duce cu ea. — Javră calică, mormăi George. Ridică pachetul mai sus sub braț și constată că mai purta și cartea pe care o luase de la agentul deghizat. Să furi de la un caraliu! Și asta era una bună. Don’șoara Lee îi spusese să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-te să trudești ca robu’ de pe-o plantație. — Ăău? Păi ăi de culoare o duc destul de greu și făr’ să mai râdă ăilalți de ei pen’ că-s negri. Drace! Mare greșală am făcut cân’ i-am spus lu’ javra de Lee că mutra aia de polițai mi-a zis că tre’ să-mi cat o slujbă. Era mai bine să-i zic că m-a trimis la ea oficiu’ de plasare, s-o bag puțin în sperieți. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
leșinat în stradă. Z’ceai că-i o bătaie într-un bar dintr-un film, sau o mardeală-ntre gangsteri. Era atâta lume pe Bourbon Street, ca la un meci de fotbal. Mașina puliției a luat-o pe sus pe javra de Lee. S-a văzut că mânca rahat cân’ spunea c-are preteni la secsie. Poate au înhățat și pe unii din ăi de z’cea ea că-s orfani și-i sponsorează. Ăăău! Au trimis de la jurnal o grăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că-s’ vagabont.“ A zis: „Le spun. Toț’ de la secsie o s-apreceze ce-ai făcut, omule.“ Acu’ poamele alea de polițai m-aprecează! Tiii! Poate-m dă și vro reco’pensă. Jones îndreptă niște fum spre capul bronzat al domnului Watson. Javra aia de Lee avea niște poze d-alea la ea-n casetă. Cân’ le-a văzut, agentu’ Mancuso s-a zgâit la ele de era cât p-aci să-i cadă ochii jos pe podea. „Ăăău! Tiii! Maică!“ z’cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în cale. Mamă Doamne! Papagalul ăla a fost fără îndoială dresat de o bandă de fasciști. Ei se pretează la așa ceva. — Claude îmi face curte, spuse sfidător doamna Reilly. — Cum? tună Ignatius. Vrei să-mi spui că ai îngăduit unei javre bătrâne să te pipăie peste tot? — Claude e un bărbat delicat. N-a făcut decât să mă țină de mână de câteva ori. Ochii și albaștri și galbeni începură să privească cruciș de furie. Își duse mâinile la urechi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cealaltă. De aceea am învățat să fiu mai atent decât alții. Siminel, tu dacă greșeai nimereai cel mult într-o hazna, Anton dacă greșea, îl ținea pe altul mai mult ori mai puțin decât trebuia la răcoare, Hingherul scăpa o javră, Călugărul pierdea o liturghie, în vreme ce eu... Eu trăiam cât timp nu greșeam, încât trageți și voi concluzii de aici”. Ceilalți se enervaseră. Nu știu de ce atunci am fost aproape sigur că Mopsul nu fusese niciodată acrobat la trapez și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timpul pe-aici. Fug dintr-un oraș, Își cumpără cincizeci de hectare și un cîrd de oi și cred că o să fie fericiți. Am făcut și eu asta. Chicago, spune bătrînul, o dată nu m-am uitat Înapoi. Am Împușcat o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alb. Era, oricine ar fi recunoscut, o potaie jalnică. — Ben, exclamă tatăl lui pe un ton acuzator - văzând întinzându-i-se dinainte ani de plătit facturi la veterinar, tapițerii roase și procese pentru stabilirea paternității progeniturilor canine -, de unde a apărut javra asta? — Te rog, lasă-mă să-l păstrez, îl imploră Ben. Un vagabond l-a lăsat legat de crucea din piață și urmau să-l ia și să-l închidă într-o cușcă. În locul adolescentului, aproape adult, cu CD player
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu unul din vagabonzii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Îl iau eu de-aici, îl anunță pe Ben, pe un ton mai tăios decâr ar fi vrut, dornică să plece cât mai repede. O să-și revină. Ben, fără îndoială la fel de grăbit s-o șteargă ca și ea, înhăță lesa javrei și o porni pe role. Abia când ajunsese la jumătatea străzii, Fran își dădu seama că nu-i mulțumise. — Unde a plecat Ben? întrebă Ralph, deodată tulburat. Unde e prietenul meu, Ben? — O să mai vină cât de curând. Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deja după o zi. Le ducea dorul lui Ben și lui Ralph, care devenise în chip bizar un membru al familiei. Pentru numele lui Dumnezeu, îi era dor până și de Wild Rover. Însă nu și de obiceiul antisocial al javrei de a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căci fusese adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându-se să nu fie abandonat Încă o dată, și i se cuibări la picioare. De altfel, era paralitic, și nu s-ar fi putut târî mai departe. Era o javră bălțată, păroasă, o Încrucișare ratată Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea se Îngrijorase. Unde ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casă nu mai Încap. Sâmbătă am mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele umane, cu care se aseamănă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bătu la ușă și constată cu surprindere că ușa se deschide singură cînd apăsă clanța. Încăperea era pustie. Strigă În mobil: - La naiba! Nemernicul și-a bătut joc de mine! Patul nu e nici măcar desfăcut! Dacă s-a dus după javra aia de Chantal, ți-o jur că-l omor! - Loïc, liniștește-te! Nu te mișca de acolo și ascultă-mă! articulă Marie cît mai răspicat. Dar fratele ei abia o mai auzea, dădea ca turbat ocol camerei, izbind cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine să încerc și eu. Dacă mai ai puțină pâine poate că încerc și eu. BĂRBATUL CU BASTON: Ce să mai încerci? Să-l ia naiba. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dă-mi o cojiță... una mică. BĂRBATUL CU BASTON: Nu merită, javra. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu e javră. BĂRBATUL CU BASTON: Cine știe pe câți o fi mușcat câinele ăsta. Cine știe ce bestie zace-n el. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu e bestie. Dacă e alb nu e bestie. BĂRBATUL CU BASTON: Cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai ai puțină pâine poate că încerc și eu. BĂRBATUL CU BASTON: Ce să mai încerci? Să-l ia naiba. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dă-mi o cojiță... una mică. BĂRBATUL CU BASTON: Nu merită, javra. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu e javră. BĂRBATUL CU BASTON: Cine știe pe câți o fi mușcat câinele ăsta. Cine știe ce bestie zace-n el. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu e bestie. Dacă e alb nu e bestie. BĂRBATUL CU BASTON: Cine ți-a spus că e alb? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu pieliță pe el... Ăla care se chircește... ARTUR: Parcă se vede ceva... GUFI: Am de gând să-i fac părul măciucă! ARTUR: Oare nu e prea mult? GUFI: Nu trebuie să cedăm tocmai acum. El e câinele, el e javra, el e cel mai vinovat dintre toți... L-am mirosit... ARTUR: L-ați mirosit? GUFI: Îl miros tocmai de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prea mult. MACABEUS: Auzi... poate că ar trebui s-o ștergem de aici... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Mi-e greață... PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Cred că m-am curățat... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Cred că mi-au dat foc... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Niște javre... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Și totuși nu mă doare nimic. PARASCHIV: Ești beat. MACABEUS: Unge-mă cu ceva pe față. PARASCHIV: Cu ce? MACABEUS: Nu știu. (Pauză.) Cu ulei. PARASCHIV: Te ung. Se ridică.) MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aici pe vremea asta. ─ ... Fi-ți-ar al dracului de câine să-ți fie! ─ ... Nea Costache Popa, auzi? Am ceva să-i spui. Adică să-i dau, de fapt. Din partea lu’ bărba-su. Adică a lu’ tac-tu, mă! ─ ... Ți-ar javra a dracului! Na, ia naibii pachetu’ ăsta și fugi cu el în casă și să i-l dai mă-tii când o veni de la serviciu, auzi? ─ ... Auzi mă? Copilul se întoarce în casă și se apucă din nou de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stabilisem de la început, eu n-aveam stomac pentru asta - și m-am ghemuit alături, pe paie curate. Stăteam cu spatele la ea, care bâiguia vorbe de neînțeles, cu copilul la piept, și simțeam o mare silă față de mine, față de ea și față de javra aia mică și roșie, care o umpluse pe maică-sa de durere și pe mine de sânge. Noroc că nu-i eram eu tată. Într-un târziu, când lumina a mai scăzut și toți oamenii care fugeau pe afară dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]