573 matches
-
intestinele mușcate și supte. Trebuie să se fi întâmplat într-un spațiu închis, pentru că trupul era curat atunci când l-a găsit poliția. Conklin pufni: — Atunci elimină coioții și lupii. Ăia ar înnebuni și l-ar hali de tot. Și pe javrele alea nu prea poți să le ții închise în casă. Te gândeai la un pitbull? La câini? — Da, dacă e cazul. — Sunteți siguri că mușcăturile nu-s de om? — Nu, nu suntem siguri. Booth Conklin arătă spre cuștile câinilor: — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
propriului său fiu. Mal stătea pe treptele de la secția 32 a tribunalului civil din Los Angeles. Era flancat de avocați fumători. Întors cu spatele, asculta conversația lejeră a acestora și aștepta să-i zărească pe Stefan, pe Celeste și pe javra de avocat al femeii. Când avea să-l vadă, o să tragă o discuție rapidă în toaletă, ca între bărbați: nu trebuie să crezi toate lucrurile rele pe care le auzi despre mine, iar când avocatul meu va fi rău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cum să-l joace. Trecuseră douăsprezece ore de când purecase apartamentul lui Niles. Să se întoarcă și să aranjeze lucrurile în așa fel încât să pară că tipul și-a luat tălpășița? Să planteze niște probe incriminatoare? Când vor remarca absența javrei, cei de la LAPD se vor agăța de faptul că fusese unul din oamenii lui Dragna și nu vor mai continua ancheta? Își vor da oare seama că el pusese la cale atentatul cu bomba și-l vor bănui pe Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
american. Termenul se referă de obicei la tinerii care se îmbracă extravagant și fac parte dintr-o gașcă (n.r.). . Tâmpitule (în sp. în orig. - n.r.). . Frază în care personajul amestecă cuvinte în spaniolă, în stilul mexicanilor din SUA. Puto, puta - javră, curvă; verdad - adevăr (n.r.). . Gringo, gringa - termen hispanic peiorativ pentru străini, în special pentru albi (n.r.). . Cine e? (în sp. în orig. - n.r.) . Accidentală, fără legătură cauzală (în lat. în orig. - n.r.). . La zi, la curent, la modă (în fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu fața acoperită am exclamat: "Ar fi o ilustrație numai bună pentru poemele mele religioase!". Am făcut antologia de dragul copertei...! Zici într-un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat, în vreun fel, în literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îndeasă: astfel ajung să îi cunosc și îi / recitesc ca pe o rugăciune, de câte ori sunt atacat, și scap. / Apoi îmi pun câinele în plasă și-l las să vâneze tot ce pare / că mă atacă. Într-un moment de neatenție javra îmi fură / formulele vrăjitorești, și le plantează în natură, care crește / citind, și se gâdilă, râde și moare pentru necunoscuți“ etc. (Animale credincioase) Povestea cu părul care caută păduchi pe scoarța cerebrală este de neuitat. Așa cum de neuitat este și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bursa și dacă nu ar fi bursa, ar fi apartamentul din Florida, ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ne ascundem după zidul ăsta, propuse Vlad. Se pitiră, fiecare pe unealta lui, după un zid. Lătratul se auzea din ce în ce mai aproape și, în scurt timp, se treziră lîngă ei cu Napoleon! Extraordinar! strigă vesel Virgil. Vine și Tomiță! Asta-i javra lui! O cunosc! Bine-ai venit, Napoleoane, măi javră pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fiecare pe unealta lui, după un zid. Lătratul se auzea din ce în ce mai aproape și, în scurt timp, se treziră lîngă ei cu Napoleon! Extraordinar! strigă vesel Virgil. Vine și Tomiță! Asta-i javra lui! O cunosc! Bine-ai venit, Napoleoane, măi javră pătată, măi! Și, plin de duioșie față de solul patruped al lui Tomiță, îl strînse la piept mîngîindu-i urechile clăpăuge. Sosi, într-adevăr, după puțină vreme și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a pus întrebarea ce l-a determinat să plece. Și nimeni n-a bănuit ce rol mare avea să joace în scurt timp acea javră cu nume imperial. * Săpăturile înaintau destul de greu. Adică, la drept vorbind, nici nu erau săpături în adevăratul înțeles al cuvîntului. La fiecare lovitură de cazma sau de lopată se nimerea în cîte-o piatră. Era mai mult un fel de scurmătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma lor Napoleon. Sosise pe nesimțite și se așezase, cu botul pe labe, nu departe de săpători, privindu-i cu teamă și neîncredere. Biata javră! După ce fusese alungată cu atîta furie, îndată după prinderea iedului, rătăcise, nimeni nu putea ști pe unde, trist și cu capul în pămînt, ca un mare nedreptățit. Și, la urma urmei, ce vină avea oare Napoleon? Dar, de, judecătorii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa că... ce mai vorbă! Se opri și se așeză pe banca de lîngă poartă pentru a-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Meiul și biscuiții lipsesc cu desăvârșire din comerțul nostru socialist, Șefu! Nu mă interesează! Mei să te faci? Și biscuiți! Că nu degeaba te plătesc regește! Sondează piața neagră, nepriceputule! Ce? Eu, să te-nvăț?! Executarea!! Ai înțeles jigodie parșivă?! Javră ordinară.. În loc de vițel sacrificat clandestin, să-mi aduci niște mei și câțiva biscuiți! Aista-i ordinul! 'Nțeles... Șefu... Dar nasul meu localizează numai cărnița proaspătă, nu și ciuguleala pentru zburătoare... Mă Timpan, mă! Tu nu-nțelegi că zburătoarea asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar a meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de boierie,/ ...Acum tot urlă cu glas ’nant/ Că el de mult e opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare/ Cum îi păzea la colectivizare”. Musca de prezidii: „O muscă.../ Oua tot mușiță de soi,/ Să scoată țării oameni noi/ Care să facă legi mai tari/ Pentru albine și bondari
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
într-o epocă a trusturilor administrative gigantice) și nici nu era pur și simplu amoral: sute de mii de cetățeni ai Isher-ului săvîrșiseră tot atîtea omoruri ca și Triner, diferența motivației fiind aceea dintre bine și rău. Triner era o javră murdară, stricată pînă-n măduva oaselor, un adevărat cîine al diavolului. Omul venea spre el, cu mîna întinsă, cu un zîmbet optimist, chiar entuziast, pe fața palidă, și spuse tot pe un ton la fel de optimist: ― Nu știu dacă să cred sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre vădita mulțumire a lui Dragoș, care zâmbi, „să n-o luăm nici așa, că doar oameni suntem și cum să nu râd de amărâții ăștia, uită-te numai la ei, uită-te la Constantinescu și la Petru și la javra asta“, Iason își sublinie ultimele cuvinte cu un bocanc bine țintit în pântecul suplu al Zenobiei, eu și Petru am oftat, simțind parcă noi înșine lovitura, domnul Sima schiță un gest de indignare altminteri destul de reținut, doar Dragoș zâmbi, acum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr, niciodată nu s-au năpustit asupra mea atâția câini tăcuți și furioși, își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sohă...“. „Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră actuală pe când eu abia împlinisem patrusprezece ani, venise din America, fuma trabuc, juca poker cu mama, avea un cățel, Buster, o javră împuțită, fără păr; o dată, seara, după joc, a zis că i e urât să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu, am condus-o, pe drum vorbea de una și de alta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
printre contribuabili, n-ai idee ce le vede. E și mult mai bătrân...“ Ceva ca un pui de câine mic și cenușiu, poate un șobolan, se oprise lângă piciorul lui stâng, scheuna, îi adulmeca pantoful. Acolo, în universul olfactiv al javrei, se petrecea pesemne un lucru important de care nimeni n avea să știe, niciodată, nimic... „Îi place de mine“, spunea Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre colegul lui sau despre câinele-șobolan. „Îi place pentru că sunt urât, mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era un șlep străin, cu pavilion austriac...“ Constantin s-a oprit o clipă să mângâie pe cap javra, care scheuna fericită. „Atunci mi-a venit ideea să plec la mare, măcar pentru o zi, să caut șlepul“, a continuat el. „Am un prieten la Constanța, unul, Poenaru, stă pe lângă geamie, i-a albit părul, de tânăr, din cauza nervilor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri scălâmbe și înghesuite, lăsându-și javrele să socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare oțelite, în stare, numai arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în baie? Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]