513 matches
-
o noapte cu o femeie mai În vîrstă, dispeceră la Divizia Centrală... Își amintea cu greu fețele lor. Se strădui să o vadă aievea pe Inez - o Inez fără vînătăi și fără halat de spital. GÎnduri amețitoare, căldură amețitoare... Era jegos pînă la Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de pușcă goale și o fotografie cu frontul de impact al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed Înclină din cap. Mickey Cohen senior Îl ținea În poală pe Mickey Cohen junior. — Tații și fiii, prilej de meditație. Nu credeți că sînt o adevărată desfătare? Odrasla mea canină și cu mine, bătrînul doctor Franz și cotarlele lui jegoase, cu dinți rari. Franz era un geniu al chimiei. A făcut minuni pentru nefericiții cu mințile duse. Pe vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de heroină, m-am gîndit la Franz. Dacă aveam mintea lui și nu geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din patruș’nouă! Călătorește mereu cu mine. Dom’le, tre’ să mă crezi! — Unde este? Nu știu! — Prietene, amici, alți perverși. Dă pe goarnă!. — Jigodia aia nenorocită n-are prieteni pe care să-i știu eu. Doar pe macaronarul ăla jegos, Johnny Stompanato. Dom’le, tre’ să mă... — Te cred. Dar tu mă crezi c-o să te omor dacă mi-l sperii și spală putina? — Lăudat fie Iisus! Te cred. Bud păși din nou prin fum. Chinezoii erau tot În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era Julia? Helen se duse Încă o dată la garderob. După un calcul scurt, Își dădu seama că Julia ieșise Îmbrăcată În cea mai elegantă rochie și cel mai frumos pardesiu. Își luase poșeta care arăta ca lumea, nu pe aceea jegoasă. Probabil că se dusese În vizită la părinți, se gîndi Helen. Poate că ieșise În oraș cu agentul literar sau editorul ei. Ar putea fi cu Ursula Waring, rosti o voce drăcească, dintr-un ungher Întunecat, josnic al minții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind lângă el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-apoi de-a lungul nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
față, ceea ce vede îi îngheață inima. În timp ce privește cu ochi impasibili către un rus uriaș, cu mutră fălcoasă, a cărui uniformă poartă amenințătoarele petlițe verzi ale trupelor N.K.V.D., locotenentul Rădulescu ține lipit de tâmplă țeava unui revolver Nagan. În mijlocul tăbliei jegoase a mesei trei cartușe stau frumos aliniate ca soldații la paradă. Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
X, un retardat de coleg, nasoala de Andreea, arfista de Alexandra, sifonu' de Geany, un sifonat de copil (turnător), praful de coleg, distrusa de fată, uncool-ul de coleg ți-a făcut o farsă penibilă: ratatul de Octavian, retardul de copil, jegosul/japițone de X nu pleacă de la ore când hotărâți toți să chiuliți: un ratangiu/un loser de băiat, retardatul de coleg ți-a furat prietenul/prietena: agariciul/mârlanul/cârnatul/pamfletarul de X, ciorditoarea de fată, un jeg de prietenă nu
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
comod... Oferă-mi această plăcere, te rog. E plăcut de mers cu limuzina lui Georges. Șoferul nu frînează brusc, nu atacă curbele nervos. Totul este ca într-un vis, plutim pe spinarea unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus să zgremțene la un dulap jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît mirositor. Urme de sînge, minuțios șterse, erau peste tot. Se pare că a avut loc o luptă și în această luptă a fost înțăncușat și neamțul cu un cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîna, prezentîndu-se. Sînt José Falgueros Gonzales Falco. Constantin. Îmi faceți o deosebită onoare... Mă rog, spune José aproape neutru. Omul este sau pare să fie morocănos. Încă ies broboane mari de sudoare pe care le șterge cu mîna de pantalonii jegoși. Nu-mi vine să încep discuția direct și din acest motiv îl iau pe ocolite. Doriți o cafea? S-au poate o bere, ceva răcoritor? Și una și alta spune, de data asta mai interesat. Patronul mă avertizează cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-am să uit Durerea care mi-ai lăsat, când ai plecat. Niciodată, niciodată n-am crezut Ce rău este atunci când cineva, n-are ce vrea... Am vorbit de foamete, dar nu uit când pentru doi- trei metri de stambă jegoasă stăteai la rând o noapte întreagă să poți să o cumperi, că nu-ți dădea mai mult, sau să ne aducem aminte că de unul singur sau cu familia dacă găseai o cămăruță cu chirie era plină de păduchi sau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bărbatu-său cu un devotament de câine credincios. Îl mai auzeam pe tontu’ ăla de Andrei că la sumele pe care le-nvârtește de le zăpăcește meșteru’ ăsta de doi bani, el unu’ n-ar ține-o pe arătarea asta jegoasă nici ca să-l spele pe picioare. Păi uite că nu era chiar așa. La o astfel de remarcă nu m-aș fi așteptat decât poate la văru’ Laur, care nu mai prididea să-l gâdile pe stăpânul nostru cu moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vor fi publicate. Nu-i sunt deloc simpatic acestei femei, cu dovleacul meu de căpățână și mutra mea de ocnaș libidinos și insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Înfășurat În folii de polietilenă, era ancorat cu sârme răsucite de obloanele unui Aro condus de un băiat solid și roșcovan pe care-l chema Cezărică. Andrei fremăta parșiv și pervers și, după prostu-i obicei, tot Întindea labele lui jegoase după stăpânul nostru cel tânăr. — Bine că te-ai gândit să vii, Viorele. De când te-așteptam cu fiarele-n drum. Dacia văd c-ai lăsat-o la garaj, da’ cu Ortansa ce naiba ai făcut? — De Tansa-mi arde mie acuma? Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care uite-l că tot nu se dumirește: Păi cum dracu’, sfinte Dumnezeule, că ăla când te făceai că pui mâna pe el se strâmba de-ai fi zis că acuma o ia la fugă. Păi cu labele tale alea jegoase, oooaaaag... Laur scoate limba de un cot. Chiar te fac să vomiți mâinile părințelului, iar Viorel era o fetiță drăguță și fină, care ce să vă mai spun când m-a luat la el În apartament În Drumul Taberei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la copii, iar În răstimpuri degenerează În conflicte tot din cauza puradeilor ăștia negricioși care-l cheamă la ei pe Florinel ademenindu-l cu tot felul de mașinuțe din plastic și avioane, ca să râdă de el cât e de urât și jegos și să-l ia la bătaie. Asta nu le Împiedică pe mamelor lor să se aibă Îndeajuns de bine pentru a purta conversații În limba Steluței, pe care vameșul oare s-o știe mai bine decât nevastă-sa. Ne era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
coadă să-l percheziționeze ea pe el și să-l legene până l-a adormit ca pe fii-su, pe care nu l-ai văzut că l-a lăsat de izbeliște acolo-n grajd? Poa’ să stea acolo brotacu’ ăla jegos și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din nou pe Mioara. Și așa azi-noapte Pepino muncise din răsputeri trăgând de Carol ca să-l Împiedice să se ducă la ea; abia mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-o face Steluței să se Întoarcă acasă, iar Carol zor-nevoie că urcă la ea s-o fută. După ce am prăduit până la ultimul strop coniacul, ne-a luat somnul câteva ceasuri, și pe urmă n-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ba s-o fută pe mă-sa, c-o să le punem pielea-n băț și-o să defilăm cu ei de-a lungul și de-a latul acestui loc de verdeață. Steagul Revoluției va flutura prin toate orașele și cătunele piei jegoase de comuniști. Noi Îi vom stârpi, noi vom scăpa omenirea de ei, de toți absolut. O să le piară urma și graiul. Nimic nu mai e al lor, decât numai moartea. Toate orașele și așezările, ogoarele și animalele și fabricile, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a spus că de la aleșii poporului a pornit. Ei ar fi făcut-o, și de fapt n-a fost nici un fel de Revoluție, de vreme ce nicăieri În acest ținut de verdeață și răcoare n-au fost văzute fluturând drapele din piei jegoase de comuniști. Au făcut-o oricum În folosul lor, și pe spinarea acelei scursuri toxice a poporului care duce peste tot cu sine această istorie teribilă și incredibilă: voi sunteți poporul, jeguri nemernice! Ce-ați făcut cu copiii voștri? Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bate în retragere, mă lasă în pace, dar nu pierde ocazia, după ce plătesc contravaloarea sticlei de apă minerală, să strige tare, pe ușa magazinului, pentru a fi auzit și de șoferii de la stația de taxi învecinată : „Moldovenilor, plecați înapoi acasă, jegoșilor !”. Dublu stigmat deci : unul regional, sunt doar un „moldovean”, și altul general, sunt „pelerin”. Mai târziu, într-o discuție privată purtată cu doi prieteni ardeleni get-beget din Cluj, unul teolog, iar altul sociolog, i-am întrebat ce a vrut de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
jumătate de porție de mâncare... Un fel de judecător intern, până a murit. Era foarte respectat. Am uitat cum Îl chema. Nu era din Cluj. Era parcă din Oradea sau din Satu Mare. Chiar așa cum eram Îmbrăcați, toți la fel și jegoși, pe el scria că este un domn. Întotdeauna erau astfel de figuri. - Printre alte atribuții ale acestui Lageraltester sau Blockaltester cine decidea, de pildă, În legătură cu mâncarea? Cum era distribuită mâncarea și de către cine? - Mâncarea se făcea cu porția și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cărțile care-mi sunt dragi, să le vizitez ca pe niște vechi și buni prieteni. Și, mulțumesc lui Dumnezeu, am destul de mulți astfel de "prieteni". V.P.: Mereu auzim, mereu spunem: trăim într-o lume românească manelizată, imbecilizată; într-un prezent jegos, criminal, triumfalist; avem o democrație de carton, cu personaje de carton, care "merg" mai mult pe imagine, pe frondă; trăim într-o corupție desăvârșită. Cum ai trăit/trăiești, poete, cele întâmplate la Clubul Colectiv? Cum percepi manifestațiile tinerilor din București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și a început să bolborosească, în transă, cuvinte fără sens. Se ruga pentru mine. Mă curăța. A terminat brusc și m-a întrebat: — Vrei să-l auzi pe Dumnezeu? Sigur că voiam. Imediat, părintele Ulise a scos dintr-o geantă jegoasă un minicasetofon, pe care, după ce l-a șters de praf, l-a pornit. — Pocăiește-te, păcătosule, pocăiește-te... Vocea care izbucnea din aparat era... o voce de femeie. Care, surprinzător, modula frazele aproape actoricește. — Ei, a exclamat părintele Ulise, crezi
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
încât îl regăsesc în el exact pe acela care eram eu, la douăzeci și unu de ani", "Fie și numai pentru această întâlnire, cei treizeci de ani ai mei nu vor fi fost trăiți zadarnic. Astăzi la ziar: o adevărată conspirație a "jegoșilor" ("les crasseux"): Geo Dumitrescu, Tiberiu (Tretinescu), Ierunca, Marin Preda, și, culmea, Dimitrie Stelaru. Unul mai talentat ca altul, acoperiți de daruri, de inspirație, de tinerețe, de talent și de sărăcie. Îi iubesc și-i admir, și sunt una cu ei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]