526 matches
-
îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe fete să ia băutură). Trântise de masa jegoasă două pahare de unică folosință, în care unul din băieți s-a și apucat să toarne dozând generos, o parte vodcă, două suc, ca pentru copii. Înainte să adoarmă încălzită de suc, una din ele apucă să povestească cum taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
domnu’ Brânză? Numai să-l cunosc, suntem din București, de la televiziune și... Stați mult în oraș? Am tren după-amiază. Păi nu pot așa, tată, dă-mi tu un telefon și-ți spun tot ce vrei, bine? Îmi aruncă pe masa jegoasă cartea de vizită cu numărul de telefon completat cu pixul și demarează în Matizul roșu, de o culoare prea stridentă pentru orașul care pare tot timpul prăfuit.) Cu siguranță, domnul V. poate să mă înțeleagă cel mai bine, atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil mă-sa, l-a ridicat frumos și i l-a dat, așa de pe jos, să lingă la el. Printr-un fel de autosugestie, căldura cu miros dezagreabil a vagonului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e proastă, somnul puțin, ne muncesc ăștia ca pe robi fără să ne ofere nimic la schimb și tu spui că-ți place? Cum puteam să o fac să înțeleagă că pe mine nu mă deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și a pământ, am degetele galbene de la țigările fără filtru, părul îmi stă ca o claie de fân, put ca o scroafă-n călduri, urlă o grasă în continuu la mine fără
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prepararea sarmalelor din verze murate printre care pluteau șobolani morți, descăpăcind zeci de borcane de mazăre cu ajutorul unei monede, tocând saci întregi de ceapă printre șuvoaie de lacrimi, curățând încă și mai mulți cartofi, spălând vase într-o apă gata jegoasă, debarasând, spălând pe jos și nemâncând nimic toată ziua de greață și de efort, pentru a rămâne apoi săptămâni întregi cu mirosul de cantină în nări și în toți porii, suficient pentru a nu reuși să mai duci lingura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică bombănea ceva în barbă. Cică adevăratul vinovat!... Dar nu striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prostie. Berinde își apropia fața de fața lui și îl cerceta cu un interes plin de sarcasm. Dar văd că te-a pus pe gânduri de-adevăratelea Moș Lache al nostru! Ei, hai! Chiar suntem un colectiv, toată banda asta jegoasă? Poți să crezi așa ceva? Acum devenise absolut clar, la următoarea oră de dirigenție avea să se ridice și să-i spună domnului Postolache că nu, nicidecum, prietenia nu poate fi o caracteristică a colectivului, nici chiar atunci când în discuție e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la urmă, ei, și atunci am văzut că baraca se golise aproape pe de-a-ntregul, înăuntru, lângă un perete, mai rămăsese doar un prici din scânduri, sprijinit pe niște cărămizi, Zsolt a adunat de pe el rufăria de pat și pătura jegoasă, a luat și una din scânduri, cărându-le pe toate la ușă, eu m-am întors să iau și cealaltă scândură, și atunci, deasupra priciului, am observat o pagină de ziar lipită de tavan, la care trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deja în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am revăzut“, și bărbatul de la vola nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
teribila, monstruoasa, copleșitoarea Securitate urându-mi în fiecare seară: „Good night, sweet prince...“ Ciudat, în puținele dăți când o revăd în me morie, Irina nu-mi apare nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră de la Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
deja, în văzul tuturor, creștea și se lățea pe măsură ce ea-mi dezvelea brațul tot mai sus, către cot. Și, nu știu cum naiba, nu puteam să mă mișc, să mi-l trag înapoi! Acum, pe mâna mea moale întinsă pe pupi trul jegos, pata cea roșie se vedea cu totul, rotundă și fierbinte de parcă mi-ar fi făcut-o un fier de călcat. Copiii ceilalți erau acum un fel de mâz gălitură colorată, iar fulgii de zăpadă se opriseră din căderea lor la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
putea fi o noapte de sex cu ea? Până la urmă ne-am așezat la coadă la bilete, fără s-o scăpăm din ochi și fără să-ncetăm comentariile ca din Povestea poveștilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea și el la coadă, mân când semințe, înaintea noastră: „E bună parașuta asta, nu? V-ar place și vouă, ciutanilor... Da’ ascul tați-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeți de futeșă, să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ofrandă pe consola șemineului și Helen îi ia paharul din mână. Stridie îmi zice: — Puterea de viață și de moarte o ai doar atunci când comanzi un burger la McDonald’s. Se înfige în mine și zice: Tu scoți banii tăi jegoși și, altundeva, toporul cade. Și număr în continuare: 9, 10... Vrabie îmi arată un manual gros pe care-l ține deschis în mâini. Înăuntru sunt ilustrații cu baghete și ceaune. Ilustrații cu clopote și cristale de cuarț, de culori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule. Nando îl remarcă și îi zâmbi încurajator: Dumneata, tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale nu-ți este teamă de adevăr, nu-i așa?... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de buzunar. Măturară celula jegoasă cu fascicolele lanternelor, zidurile erau presărate cu graffiti pe care Încercară să le descifreze. Clipe de disperare morală și fizică... Gesturi pentru a se convinge că Încă mai existau, derizorii rezistențe la pasivitate, la uitare, la trecerea timpului, speranțe patetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceva spațiu lângă covorașul meu. Preț de-o clipă, am închis ochii, spunându-mi că trebuie să mă relaxez ca să scap de stresul zilei. Nici una dintre măruntele mele iritări nu erau importante. Aveam să mă dezbar de amintirea faptului că jegosul de manager al Alexei Hanley mă făcuse „funduleț dulce“. Aveam să mă dezbar de amintirea telefonului enervant pe care-l primisem de la un agent care vâna o plată jenant de întârziată. (Noi publicasem deja cartea în chestiune, dar, din nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
într-o cutie de pantofi, am realizat, ținându-mi părul cu o mână. Nu era deloc bine. Eram încă îmbrăcată cu cămașa cu nasturi până jos și cu fusta din ziua precedenta. Cămașa pe care o catalogasem ca împuțită și jegoasă în după-amiaza trecută, era acum atât de respingătoare, încât mi-am dat-o jos, am făcut-o ghem și-am aruncat-o în coșul de gunoi. Câhhhhhhh. Niciodată nu mă mai simțisem atât de dezgustător în toată viața mea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui Tîrnăcop
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu făcuse altceva decît să-i pună totul pe tavă, să-i deschidă ochii că nu se putea porni la luptă împotriva sistemului decît folosindu-te de aceleași arme pe care le folosea și acesta. Chiar dacă Universitatea era o cloacă jegoasă în care majoritatea posturilor didactice și de conducere erau ocupate de securiști infecți care se turnau unii pe alții, rămînea singura instituție care bizuindu-se pe curajul și entuziasmul unora dintre studenți putea să pună bazele unei mișcări de emancipare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
infractori să sufere, așa c-ai face mai bine să-mi răspunzi sincer la întrebări altfel te rup în bătaie. Fritzie ridică piciorul. De Witt se îndreptă și încercă să-și tragă răsuflarea. Eu am ridicat de jos o cămașă jegoasă și uzată și eram pe cale să i-o întind lui De Witt, când mi-am amintit de cicatricele lăsate de loviturile de bici pe picioarele lui Kay. Imaginea lor m-a făcut să-i arunc cămașa în față. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rupeau de pe unde fuseseră aruncați, se ridicau în picioare, ajutîndu-se de coarnele de metal ale paturilor, își reluau mersul lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște prosoape mari și jegoase, să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]