858 matches
-
lui nu-mi cade prea bine, însă bănuiesc că n-are nici un chef să meargă la o bere fără prietenul lui, Finn. Ne luăm la revedere, dar ne dăm seama că mergem toți în aceeași direcție și mă simt destul de jenată. Totdeauna mi s-a părut ciudat să-ți continui drumul alături de cineva după ce ți-ai luat rămas-bun în mod oficial. Am observat că toți ne grăbim să rămânem singuri imediat după ce întâlnirile s-au încheiat și mă gândesc că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fetiță de doisprezece ani. —Să-ți spun drept, uneori îmi place să mi se facă morală, mă confesez. Presupun că e un fel de dovadă că oamenii țin la mine. Așa cum face Davey în legătură cu... fotografiile. Șoptesc aceste ultime cuvinte, foarte jenată că-mi știe secretul. — Apropo de asta, le-am dat jos acum două zile... —Foarte bine, înseamnă că ai fost pregătită s-o faci. — Cred că da... Important e că am reușit... Davey m-a luat destul de tare în legătură cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa ceva. Zâmbește, însă ochii îi sunt triști. Numai că n-am reușit să o vindec și ea mi-a frânt și mie una înainte să ne despărțim. Ți-am spus că n-am fost fericit! Mă simt un pic cam jenată că Jake mi-a împărtășit atâtea. E ca și cum psihologul ar avea încredere în tine și ți-ar spune despre problemele pe care le are în căsnicie. Nu e rău, dar nu prea știi ce să faci cu informația pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cumpăram lui Patrick pulovere, ca cele ale lui Jake, împletite fin și scumpe, care să-i scoată în evidență trupul armonios și să contrasteze cu culoarea ochilor. Patrick le îmbrăca doar de probă, arăta beton pentru câteva secunde, apoi, profund jenat, le scotea cât ai zice pește. La serviciu purta costum, iar în rest nu ieșea din blugi și din tricouri superlargi. Așa că e clar că nu prea arătam ca un cuplu. Nu aveam același stil, așa cum au acei îndrăgostiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să te scap cu capul de podea. Chicoteala mea se întețește... Și nu vreau să fiu o distracție de moment care doar te ajută să-l uiți pe Patrick. Poate că trebuia să mai aștept puțin... Îl iau de mână, jenată, pentru că stau în continuare pe burtă. Mă întorc puțin pe-o parte și stăm așa câtva timp, atingându-ne reciproc degetele. Mi-am avut distracția de moment, zic eu, nu trebuie să te mai îngrijorezi din pricina asta. Finn își drege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la bar, și credeam că e prietena lui (mai târziu a dispărut - acum știu și de ce, deoarece am citit povestea În acel fișier unde e vorba despre doctorul Wagner). „Și dumneavoastră sunteți aici?” am Întrebat. „Ce vrei?”, surâse el, ușor jenat. „Trebuie să ne salvăm și sufletul. Crede firmiter et pecca fortiter. Scena asta nu-ți amintește de nimic?” Privii În jurul meu. Era o după-amiază cu soare a uneia din acele zile În care Milano e frumos, cu fațadele galbene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aș fi putut să scriu nu-mi rămânea decât să citesc cărțile deja scrise. Pe de altă parte, aș fi putut și să sfârșesc cu un glonte În cap, pe colină.” „De partea cui?”, am Întrebat, apoi m-am simțit jenat. „Scuzați-mă, era o glumă.” „Nu, nu era o glumă. Sigur, eu astăzi știu, dar o știu abia acum. O știam oare și atunci? Știi că poți să fii obsedat de remușcări toată viața, nu pentru că ai ales eroarea, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
taxau drept bougres et manichéens - ca să vezi, bougres erau bogomilii, catari de origine bulgară, vă spune ceva cuvântul bougre În franceză? La origini voia să spună «sodomit», pentru că se zicea că acei catari bulgari aveau acest mic viciu...” Râse ușor, jenat. „Și cine mai este apoi acuzat de același mic viciu? Ei, templierii... Curios, nu?” „Până la un anumit punct”, am spus. „În timpurile acelea, dacă voiai să scapi de un eretic, Îl acuzai de sodomie...” „Sigur, și să nu credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
socotelile. Ar putea să-și lichideze cecul la purtător, să ceară cedarea cincimii din moștenire, să facă un Împrumut, să-și vândă cele câteva acțiuni, Parisul merită o liturghie. Se oferă timid să participe la cheltuieli. Garamond se va arăta jenat, Manuzio nu obișnuiește, dar În fine — afacerea-i Încheiată, m-ați convins, În fond și Proust, și Joyce au trebuit să se plece În fața asprei necesități, costurile sunt atât și-atât, noi tipărim deocamdată două mii de exemplare, dar contractul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
închegasem. E drept, mi-ai mâncat voința pas cu pas, dar înțelegerea nu mi-o poți lua. Tu nu vei muri, pentru că nu știi încă să mori. Am cerut asta pentru tine. Încercai să schimb subiectul. Nu știu, mă simțeam jenat, sau doar demascat: Bine, unde mergem? Spre accident. Cum adică? Ce accident? Uite-l! Îmi arătă o foaie umplută de tuș roșu, asta e mașina, acolo voi sta eu, iar tu te întorci cu spatele - ești laș încă, vezi? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îndrăgostit de cum m-a văzut. Nu știu cum, dar m-am trezit cu el alături. A început să mă sărute și să mă implore. Plângea. - Un fătălău! intervin eu la moment. - Nu, nu, chiar era un bărbat sigur pe el. Mă simțeam jenată pentru situația în care care se afla. I-am cedat ca să se termine odată. - Păi ăsta e viol...psihic. - Poți zice și așa. După ce s-a terminat totul, l-am respins. Mă simțeam groaznic. Îmi pierdusem virginitatea doar dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Maria ne-a întrebat ce facem, cum se simțea fata ei? Mai bine? Sabina a trecut pe lângă ea de parcă n-ar fi văzut-o niciodată. Pe la spate, Maria îmi făcu niște semne de încurajare - le văzu și recepționista. Mă simțeam jenat, zgârieturile de pe spate mă usturau. Aveam senzația unui complot pus la cale împotriva mea. Dacă de fapt totul era o conspirație ca, după ce-mi fusese furată inocența, să mi se răpească și libertatea? Am luat-o prin centrul aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de apă de colonie, păstrate și pritocite în spațiul închis al odăii, de valtrapurile de la ferestre. Păi... Noi ne-am cam duce, señorita, se ridică de la masă Dănuț, amabil și un pic jenat. Scuzați incidentul! Amoc... Căldura e de vină. O să mergem jos, să punem la punct un plan minimal de atac, ca să începem rapid investigațiile. Promitem! Sărut mâinile, au revoir și mersi de tratație! (Smintită bătrână! Sclerozato! Sclifosito! Ptiu!). O ultimă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic? dorise să știe Îngerul, înainte de a se fi pus cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea călcăm prin biserici... Că nu avem timp, se scuzase jenat Fratele. N-avem prejudecăți, desigur, după cum nu suntem nici nihiliști. Rectific. Suntem ortodocși, nici vorbă, dar nu suntem foarte evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gelos, cu toate că mă adoră... Își aduse aminte de pat, văzu niște adâncituri și se repezi să le netezească, murmurând cu o satisfacție plină de mîndrie: ― Uite ― așa-s bărbații de neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat și, ca să schimbe vorba, se grăbi să-i spuie că diseară va veni acasă poate mai târziu, pentru că are să petreacă la restaurantul Enache cu un domn. ― Ah, Enache, ce delicios se mănâncă la Enache! suspină romantic doamna Alexandrescu. N-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate? Directorul de bancă ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat, fiindcă amândoi vorbeau tare, încît lumea de la mesele dimprejur se uita la ei. Întrebarea totuși îl surprinse. Nu urmărise discuția decât superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vin i se păreau cam futile, dacă nu comice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înlocuit cu tine? ― Nu am încredere în el. ― Se vede de la o poștă. Eu, drept să-ți spun nu am încredere în nimeni. Este timpul, își zise el, să schimbăm subiectul. Până acum, Ash îi păruse competent, deși un pic jenat că făcea parte din acest echipaj. Dar nu putea fi vorba de prea multă intimitate și promiscuitate în călătoriile interplanetare, pe timpul cărora, din motive evidente, echipajele stăteau mai mult în hipersomn, cu excepția manevrelor de plecare și de sosire. Atâta timp cât Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-mi spună ceva, dar cuvintele în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase la ochi, pe obraji și până și pe buze. Am șters-o cu batista mea, pe când ea se ținea din toate puterile de brațul meu, suspinând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțelegere a magistrului. — ...m-au frapat vorbele dumneavoastră, pentru că ele constituiau o excepție față de opinia curentă. Rămâne ceva după ce, clătinând a îndoială din cap, îndepărtezi lauda ce nu s-ar fi cuvenit să o auzi ? Rămâne, da, o complezență ușor jenată (de parcă te-ai fi îndatorat), o neplăcută senzație că celălalt ți-a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult decât o mamă a cărei feblețe va rămâne totdeauna primul ei născut ?). Bineînțeles, nu știe de la tine nimic pozitiv, dar i s-a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai exact, se face a le călca, cum altminteri ?). Acum a ajuns un fapt chiar banal că doamnele discută politică mai abitir decât domnii ! Să mi-o imaginez, așa cum o vedeam altădată, în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prea reci, pentru ca dichisul să fie altceva decât o probă spartană, este capabil să-i facă sufletul fericit ! Să fie demonstrativ neastâmpărul ei în patul vechi cu baldachin ? Lecțiune practică ? ! Nu, pentru el nu mai erau gesturi ce le învăța jenat și silnic, ca la o lecție de dans, cu mișcările îngreunate de propria-i prea mare atenție -, biată balerină începătoare, paralizată de reflectoarele rampei ! O pornire lacomă și năvalnică, purtându-l pe un drum ce-l recunoaște, mergând acum pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva. în acest moment, când liniștea din salon s-a restabilit, Profesorul Mironescu le adresează celorlalți un zâmbet jenat, de scuză : — ... departe de mine însă gândul de a cârti împotriva lumi nilor Apusului ! Știți bine că nu fac parte dintre cei ce au ridicat baricade numai pentru că o trupă de diletanți au urcat limba franceză pe scena Naționalului ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]