521 matches
-
de mica navă. Abia rula la suprafața Acheronului, că propulsoarele navetei mârâiră și aparatul urcă lent în cerul crepuscular. Nu se materializă nimic din umbră pentru a sfida sau ataca VTT-ului care se îndrepta spre clădirile coloniei tăcute, provocând jerbe de apă și nămol. Apoi aparatul se răsuci brusc la stânga pentru a se orienta cu fața spre intrarea principală. Ușa nu era deschisă decât pe jumătate când Hudson sări și o luă la fugă. Camarazii îl urmară și se împrăștiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de vânt plesnea proiectoarele. Bishop și Wierzbowski ghidau aparatele din cabina conductorului. Omul și sinteticul lucrau în perfectă armonie și-și purtau un respect mutual. Wierzbowski privea prin lucarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nevoie. Studiaseră cu toții dischetele pe care le înregistrase pentru ei. ― Aruncătoarele de flăcări, strigă Apone. Repede! Frost îi înmână aparatul sergentului și se dădu în lături. Apone intră în posesia armei în momentul în care pieptul femeii explodă într-o jerbă de sânge. Dinăuntru țâșni un cap mic, cu colți redutabili, șuierând înfuriat. Degetul lui Apone se strânse pe trăgaci. Ceilalți doi se dați înarmați cu aruncătoare de flăcări făcură la fel. Căldura și lumina care umplură sala calcinară peretele odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înarmat cu colți tăioși! Când dinții șiroind de umoare vâscoasă înaintară spre el, Hicks băgă țeava flintei în botul monstrului și apăsă pe trăgaci. Detonația vechii arme de foc răsună în interiorul blindatului și capul spart căzu pe spate într-o jerbă de sânge-acid care ataca instantaneu ușa și planșeul vehicolului. Hicks și Vasquez se aruncară, dar câteva picături atinseră brațul lui Hudson... Fumul se ridică numaidecât din carnea care se dizolva sfârâind. Hicks și Burke închiseră tambuchiul și-l zăvorâră. Aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
O dădu la o parte pe fetița care se rostogoli pe sol. Simultan, ridică arma și trase în cel de-al doilea parazit. Acesta nu avusese timp să se degajeze de masa care-l strivea. Corpul artropodului explodă într-o jerbă de acid care atacă numaidecât pupitrul, podeaua. Gorman se aplecă peste Ripley și prinse capătul cozii monstrului. Asemenea unui herpetolog în fața unui boa constrictor încolăcit în jurul crengii lui favorite, el îndepărtă apendicele caudal de pe gâtul femeii. Ripley horcăi înghițind aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un piston enorm care făcea ka-rank-ka-rank. Se uită în stânga, apoi în dreapta. Încheieturile mâinilor se albiră de cât strângeau arma hibridă. Îi părea rău că nu avea o vizieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
desfăcute generos. În partea inferioară a afișului ni se prezentau doi bărbați. Unul din ei avea organul genital tatuat astfel Încât să pară că trăsese pe el un pulover. De-a lungul gambelor se Întindeau niște curtezane languroase - una purta o jerbă deasupra capului, cealaltă, o stea. Amândouă aveau mâinile ridicate de parcă ar fi susținut pelvisul bărbatului. Cealaltă imagine arăta un abdomen tatuat cu o inscripție alambicată, gotică: „Nur für Damen“. Se pare că doctorul Karp se Întâlnise cu acești oameni În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adierea blândă a toamnei pe frunte. O percepu ca pe o promisiune de mare viitor. Se crezu deja ajuns acolo, scăpat, în sfârșit, de orice griji. Respiră adânc și cu plăcere... Capul lui zbură departe și înalt, într-o superbă jerbă de maci care se risipi, mai apoi, în stropi mărunți peste restul trupului rămas încă în picioare, pătând, iremediabil, proaspătul caftan. Pentru mulți nu era prea clar și chiar se întrebau de ce se făcuse atâta risipă de ceremonial, când totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit în mine, undeva, între ficat, stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut de domnișoare, o elevă îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
colțurile lumii. Când coborâse de pe scară, palmele mele netede, nedeprinse cu munca, au mângâiat fălcile ei de cal, subit înflăcărate. Simțeam că e o nebunie ceea ce fac, dar roșeața, care i s-a ridicat atunci din șanțul ugerelor, ca o jerbă de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă sperii cu ei. Sunt chiar momente în care vreau să mă pierd de dragul dumitale... Astfel a vorbit Mariana. „Plecai de lângă dânsa tăcut, îndreptându-mă spre florărie”, - vorbi de astă dată discursiv, Ferdinand Sinidis. De acolo i-am trimis o jerbă de chiparoase. Țineam să primească florile pe care le prefer, și doream să se clatine amețită de violenta lor aromă. Era în mănunchiul lor o explozie de alb și un cartonaș pe care am scris: „Flori și vis, Marianei”. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un nenorocit... Un corp zăcea Întins pe linoleumul din bucătărie. Era agentul Rennie. — La dracu’! Apucă stația radio de pe umăr. Iar lumea explodă În jerbe de artificii galbene și negre. Nu se putea să fi fost incoștientă de prea multă vreme. Își dădea seama după ceasul de la aragaz. Doar cinci minute. Mormăind, Încercă să se ridice, dar ceva nu era-n regulă cu mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai că tăcerea era mai rea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormîntul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stînjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mă ridic - m-ar fi văzut toată lumea, s-ar fi interpretat imediat ca un gest de protest al unui român, cine știe ce scandal s-ar fi produs și în ce situație i-aș fi pus pe „ai mei”. Mai păcătoasă decât jerba lui Maurer la mormântul lui Mannărgheim... Duplicitar până și în frică, ideea de a ieși din sală rezistă într-o întrebare comică: și dacă aș fi explicat că m-a apucat burta? Din nou îmi apăru în minte: „Bebi, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Elena se va proclama în mod public. Nesigură de se cuvenea sau nu să ia și ea parte, decisese în ultimul moment, și cu avizul lui Marcian, că va merge, și oferise lui Lică automobilele pentru nevoile doliului și o jerbă. Lică primise în tăcere. Poate că Ada va afla acolo adevărul 265 asupra Siei. "Fie!" Se simțea iar rebel și agresiv cu prințesa și vizita lui ultimă la Sia îl întorsese spre trecut într-un fel nou și neașteptat. Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se îndesa și se simțea un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Roșul? Ce fel? - Roșul Închis. Aproape de negru. Se confundă. Căpitanul rămase tăcut. Nu era cu putință. Oamenii așternuți pe jos În depărtare nu muriseră doar din cauza exploziilor. Cineva Îi spintecase cu sabia. Tăiase În locurile În care sângele țâșnește În jerbe, iar victima mai are de trăit cel mult treizeci de secunde. Arterele principale. Jugulara. Încheieturile. Pământul se Îmbibase de sânge. Nu se auzise zgomot de cai sau de ciocniri Între corpuri de oaste. Ceea ce ducea spre un nonsens. Un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins. Focul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al etniei țiganilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa. Noimann Îi Întinse birjarului În frac negru și joben câteva bancnote, rugându-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]