489 matches
-
o furtună care venea din nord. Doar la Întoarcere s-au oprit În New Orleans. Era Încă frig și s-au distrat de minune, au băut și au mîncat, iar orașul era vesel și limpede de la frig, În loc să fie umed, jilav, ca de obicei. Andy a dat iama prin toate magazinele cu vechituri și și-a cumpărat o sabie cu banii primiți de Crăciun. Își ținea sabia În portbagaj și noaptea dormea cu ea În pat. Tot iarna trecuse și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
M-a dus să-mi arate (bucuria era reținută; vorbea din ce în ce mai puțin) "mormântul haiducului". Găsise, săpînd adînc, o sabie, cîțiva bani de aramă, un coif... L-a pus pe cap și o dungă de rugină i-a curs pe fruntea jilavă. Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute, de sălbăticiune. Mi-a părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe poeți,/ Ca să nu fie ca istoricii". M. Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
brațele pentru a-l cuprinde... Avu timp să își spună consternat cred că voi înțelege ce simte o pernuță de ace și apăsă butonul veiozei. Partea a doua Trezirea la realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe. Cuprins de scârbă, șopti: ― Tîrfă! Apoi întoarse spatele și porni prin întunericul îngroșat spre fund, grăbit, ca și când un val de frig ar fi amenințat să-i înghețe inima... A
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de alături. În câteva clipe acareturile erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni Toader Strîmbu cu fața jilavă de sudori, alergând spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut să se arunce-n foc. Lângă cerdac, Petre Petre rămăsese zăpăcit, uitîndu-se ca prin vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai într-un târziu văzu că nici Matei Dulmanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o parte, să nu stau pe dungă. Apoi, de parcă abia atunci și-ar fi adus aminte : Ce faci, nu te dezbraci ? Ce-ar mai fi de ascuns ? întrebă el. — Păi, tocmai de-aia, răspunse fata și primi, pe șuvițele încă jilave, o mângâiere pe care o îndepărtă cu palma. — Mi-e greu să-l scot peste barbă și păr, se auzi vocea lui Maca, de sub tricoul de care trăgea cu amândouă mâinile. Ar trebui să port cămașă, dar ce te faci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
populeze inima cu prea multe umbre și năluciri care ar fi dat apă la moară unor coșmaruri și spaime. Se întoarse în chilia lui extrem de abătut, ca și cum s-ar fi aflat pe buza unui puț. Până și aerul avea acea jilavă duhoare de criptă, de râu îngropat într-o mlaștină moartă. Era o chilie mică, cu care se obișnuise; deasupra o ferestruică prin care se strecura prea puțină lumină, parcă împroșcată. Dacă Starețul nu i-ar fi confiscat De rerum natura
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un om care poate să-l învețe chiar și pe unul ca mine care am brăzdat toate mările. Se poate călători și din fundul unei temnițe, dintr-o chilie de mănăstire. Am petrecut aproape treizeci de ani între patru pereți jilavi, unde, pentru a nu sucomba, a trebuit să călătoresc și să tot călătoresc. Pot să-ți spun un lucru? Durerea și violența nu vin niciodată din afara noastră, sau de pe navă sau din casă sau din Biserică. Vrăjmașii credinței nu sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din spațiul acestui volum pentru adevărate ode închinate purității primare, într-un limbaj postromantic: "Din apă, ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei./ Dulce confuze, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă./ Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna turna pe luciul ei/ Ulei.// Pășeam desculți și limpezi/ Îmi simțeam degetele adormite în mâna ta,/ Era atâta dragoste pe ape,/ că nu ne puteam scufunda,/ Era atâta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale, Îi păreau lui Ferrer urme de spumă de bere pe marginile unei halbe). De aceea, Însă, la douăzeci de ani de la debut, Echenoz, scriitor În toată puterea cuvântului, nu este Încă un nume În literatura mondială. Tanguy
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gravă de poezie, o explozie de vitalitate, o bărbăție a minții străbat universul poeziei lui Labiș, cuprins într-un timp concret cu sunet metalic, desfășurat ritualic ca în marile epopei: "Nou gătiți, cu inimi treze/ și cu plete-n vânt jilave/ vom dansa pe metereze/ cum Spartanii-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment de "resurecție" a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
perfecțiune; aici are loc înțelegerea cu Dumnezeu, în virtutea căreia păcatul nu a ajuns-o niciodată. Ana Blandiana are vocația purității: "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave/ Adolescenți frumoși sau doar femei,/ Dulce confuzie, pletele jilave/ Nu îndrăzneau dorința s-o ascundă." Sau: " Trecând din oglindă în oglindă,/ Din apă în apă,/ încearcă într-una,/ Fără să se desprindă/ Dar fără să-nceapă/ Întregul în somn." Este frumusețea poetei, care, ne mărturisește, îi face rău. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian Păunescu, zona misterului este, în unele poeme, atingerea dintre lut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și fără pereche mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând sânul stâng mi-l săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu senzație de bandă în jurul capului. În cefaleea tuberculinică sau luezinică a copilului, ei țipă, lovesc sau izbesc picioarele cu mâinile sau asupra altui obiect. Capul - la exterior: Păr uscat ca și câlții, ca și cânepa din frânghiile vechi. Păr jilav, lipit: cele mai multe erupții umede în păr sunt ameliorate după baie. Miros mucegait al părului, ca de fân vechi. La copil: uleios, fetid sau acru. Gene rupte, curbe, încovoiate, îndoite; pleoape imperfecte. Scalpul: Erupții pustuloase cu puroi galben, gros și neiritant
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-a hrănit poezia lui. Trec prin ea căprioarele și cerbii, se văd peștii alburii în pâraiele de cleștar, munții ursuzi, iarba pălită pe creste, norii scămoși purtând în spinări frigul jilav, piatra trăsnită a înălțimilor. [...] A fost nu numai un poet al țării lui, al naturii și tradițiilor ei, al timpului revoluționar prin care a trecut, al primelor iubiri. A fost o conștiință. Tânărul acesta și-a priceput vremea și a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul) Nicolae Labiș ascultă muzica universului, observă trecerea materiei prin regnuri ca prin vene: „...zumzet febril se aude în noi și-n afară, Neliniști de înalte cascade și zbucium de ploi. Din seve ce fierb, din puteri ce se nasc
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
scrierea cu m înainte de p și b, regulă explicabilă prin caracterul bilabial al celor trei consoane: împiedica, amplasa, împărat, bomboană, emblemă, combate, umbla etc.; * accentuarea alternativă, ca dublete acceptate în DOOM, 2005, a unor cuvinte precum: antic/ antic, acatist/ acatist, jilav/ jilav, trafic/ trafic, gingaș/ gingaș, profesor/ profesor etc.; * pronunțarea și scrierea, ca în limba de origine, a unor neologisme precum: loess, jeep, bluff, lied, challenger, confetti etc. (excepții: bodyguard bodigard, bos boss, derby derbi etc., pentru care se acceptă, ca
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu m înainte de p și b, regulă explicabilă prin caracterul bilabial al celor trei consoane: împiedica, amplasa, împărat, bomboană, emblemă, combate, umbla etc.; * accentuarea alternativă, ca dublete acceptate în DOOM, 2005, a unor cuvinte precum: antic/ antic, acatist/ acatist, jilav/ jilav, trafic/ trafic, gingaș/ gingaș, profesor/ profesor etc.; * pronunțarea și scrierea, ca în limba de origine, a unor neologisme precum: loess, jeep, bluff, lied, challenger, confetti etc. (excepții: bodyguard bodigard, bos boss, derby derbi etc., pentru care se acceptă, ca variante
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
antrenezi; * Antarctica, aparat, mobilier, jucărie, sacralitate, depozit, marketing, antrenament. Folosind DOOM-ul, marcați, prin subliniere, locul accentului în cuvintele: campanie, companie, mozaic (subst./ adj.), grena, colibri, taxi, atu, adică, avarie, aripă, caracter, fenomen, sever, unic, călugăriță, doctoriță, regizor, acatist, antic, jilav, gingaș, trafic, butelie, suntem/ sunteți, aerodinamic. Despărțirea cuvintelor în silabe Despărțiți în silabe cuvintele următoare, precizând regulile valorificate: * punctual, calapod, șapcă, jucărie, sacralitate, ficțiune, impresionant; * funcție, vestimentație, antrenament, măreție, imoral, astmatic, încălzire; * sculptor, populație, pictură, instrument, inamic, postbelic, trasee, arie
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sever, șervet, unic. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingaș/gingaș, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
șervet, unic. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingaș/gingaș, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (caracter
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Nouă preotese verzi Sar prin codri și livezi. Zamolxe însuși caută contactul rece cu șopîrlele: Altădată nopțile-mi erau un leagăn de odihnă, iar ziua lucrurile dimprejur se prefăceau în mine într-un vis atât de liniștit, că reci și jilave șopârlele veneau să caute soarele pe picioarele mele goale... Zamolxe e un "mister păgîn", un mit autohton, încadrat într-o mică dramă de idei, pe care poetul o va repeta în Meșterul Manole. Zamolxe nu mai crede în zei și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]