519 matches
-
se cuvine și, cu ea în mână, a ieșit... Din spatele tufarilor a cercetat în toate părțile, să vadă dacă nu-i nimeni pe aproape... A simțit frigul de afară. „Asta înseamnă că am pierdut sânge mult”... Apoi, cu pas de jivină, a pornit spre locul cu pricina... La fiecare pas se oprea, să asculte și să se orienteze. Nu a trecut multă vreme până să se împiedice de fantoma căzută cu fața în jos și acoperită de ninsoarea neostoită... A stat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
printre hohotele de plâns, Irinuța a întrebat: „Și acum ce facem, Petruță? Unde îl îngropăm? Mare pedeapsă mi-ai dat, Doamne! Învață-mă ce să fac, căăă... în casă nu-l pot ține”. Ca și cum ar fi fost speriat de cine știe ce jivină, Petruță a tresărit. „Păiii... trebuie să-l îngropăm... mamă Irinuță”. „Da’ unde, băiete? Undeee?” - a întrebat ea, frângându-și mâinile. „Întâi, hai să-l îmbrăcăm și ne-om mai gândi”. S au chinuit multă vreme până au reușit să-l
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
furiș, sau pentru căutarea animalelor, lăsate slobode de mila celor doi băieți. Băieții munceau, cât era ziua de lungă, la tăiatul lemnelor și scoaterea pietrei, cu care moș Vasile dorea să construiască un zid, care să apere așezarea de prădălnicia jivinelor, dar și de dușmănia oamenilor fără frica Domnului. Băieții erau la vârsta însurătorii și, de aceea, mătușa Paraschiva ochea orice fată vrednică de a i fi noră, bătând potecile spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi foarte aproape iar eu nu aveam în mâini nici măcar un ciomag. Căutând cu privirea un par cu care aș fi putut să mă apăr, am zărit o umbră cu brațele deschise către cer, pregătită să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am ajuns destul de aproape, am înțeles că era o cruce. O ciopârțise cineva din topor, dintr-un stejar asemeni celui pe care-l văzusem prăvălit lângă lup. Dintr-o parte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vreme și curgeau peste mine gânduri bune. Simțeam că fac bine unui suflet care se rătăcise acolo și își căuta înălțarea din mijlocul pădurii rugându-mă pentru el și aș mai fi stat la nesfârșit, că nu mai auzeam nici jivina cum își scheaună sfârșitul, nici cum se topește zăpada, nu-mi mai era teamă de lupi, nici de alte lighioane și mă învăluia o liniște venită de nicăieri. Îmi imaginam propria moarte și plângeam soarta pe care o avusese Codruț
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
joacă, nu este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup. -Ești aici, lângă mine, ai răbdare să-mi aducă Trotinel din desagă ce-mi trebuie și ai să vezi numai cum vor fugi de își vor frânge până și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mișelește câțiva urieși cărora le-a luat hainele și așa au putut ajunge în subteran unde erau copiii și femeile în vârstă. Când i-a văzut, Verona l-a recunoscut pe Zedon și a strigat: -Săriți, fetelor, c-a intrat jivina în adăpostul nostru. Îndrăzniți, jigodiilor, să veniți până aici, și a început duelul cu primul care era în calea ei. Pe Zedon l-a luat în primire Adela, iar cel de al treilea se lupta cu Angela. Barbarul a profitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
privirea. O voce disperată și profundă mi-a strigat în ureche: -Nuuu! ... Am încremenit într-o poziție anevoioasă și am observat un șarpe viu colorat. Șarpele s-a deșirat și a plecat în partea opusă intrând în tufișuri. Priveam cum jivina pleacă și eram bucuros din această cauză, gândindu-mă că, dacă voi leșina, să nu pățesc ceva până îmi voi reveni. Eram într-o stare răvășită, cu dorința de a avea puterea să părăsesc locul, pentru că mi s-au muiat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care nau crezut nicio clipă în Dumnezeu și care, totuși, și-au manifestat credința? Ei, ce dovadă mai bună a faptului că am dreptate mai vrei în plus? Așa încât, te întreb acum într-un cuvânt, ce ești tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
25 Decembrie 1949, Camera 4 Spital: “O noapte de Ajun...dar sorții undeva în iad erau jucați; mai trebuiau doar niște argați în spațiu-ncercuit al morții. O clipă am crezut că nu mai sunt: pădure-adâncă, și din mine rupeau flămândele jivine și nu puteam să le înfrunt. O mână a sărit din umăr, un lup trăgea de un picior, haitele puse pe omor, nu mai aveam cum să le număr. Ce-am mai rămas, m-am dat la dos, sângele-râu...miros
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
om, îi dă bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plăceau ei, la discreție și înconjurată de camere video, casetofoane și microfoane. O plictiseau, de asemenea, istoriile ce se puneau pe seama Babel-ului lingvistic ce se desfășura în capul ei. Nu că oamenii nu ar fi atras-o mai mult decât jivinele neinteresante ale pădurii, în fapt, o interesa omul, individual, luat în sine, în particular, dar dobândise o oroare paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-a fost tare dragă. M-am iubit cu ea așa cum m-a învățat ea că se iubesc oamenii. Și mai cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un motorist că depozitul de acte al primăriei seamănă cu botul girafei... Îl perpelea băștinașii pe depozit, dar minune încă la sânul lor nu se ivea... Dinamitau putreziții stăvilarul, pe motiv că li se păruse că pârâul aducea cu coada jivinei... Dar singura mulțumire era că viitura ce-o provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care eu încă șovăi dacă să intru sau să mă întorc, să-mi continui căutarea obiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că atunci, în noaptea aceea, odată cu povestirea pierdută, îmi sfârșisem însuși destinul meu literar, nici măcar început, abia întrezărit în cețurile unor vârste în care tot ezitam să mă cufund. Șovăiam pe margine de timp, adulmecând doar, ca un fel de jivină întărâtată, adierile dinspre acel timp, promisiuni mai firave decât chiar aburii dimineților ridicându-se din grădina noastră de la țară, aburi lăptoși, cu miros de țărână și buruieni rourate, aburi de viață și, în același timp, de măcinări ale clipelor trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i pistolul. ― Dincolo e lacul. Dacă veneam mai aproape, mă reperau toți fraierii de pe șosea. N-ar fi fost unul care să nu coboare să vadă ce se întîmplă. Aveți nevoie de martori? Căruntul râse amar. ― Pădurea-i plină de jivine... ― Fără chestii din astea! i-o tăie scurt Raul Ionescu. Nucu Scarlat abia se ținea pe picioare și inginerul își îndulci glasul: Am devenit superstițios... ― V-aș propune să ne grăbim. Dacă începe ploaia, nu mai putem decola. Șerbănică Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ipohondru. Era de-a dreptul monstruos. Pe maior îl copleșea existența care și-o construise, cu un orizont baricadat de bucurii urâte. Ceva ca o încăpere fără lumină și fără orificii de aerisire, ceva jilav și alunecos unde se târăsc jivine mărunte cu trup de gelatină și picioare multe... Ajunse în sfârșit la ultima rubrică "idei" unde Popa își propunea să sesizeze cutare sau cutare for în legătură cu o chestiune oarecare. De pildă, nota la 21 aprilie: "După ora 20, parcurile noastre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de prisos. O frumoasă declarație de dragoste poate transforma haosul picăturilor de tandrețe într-un curcubeu. Puse pe jarul iubirii, inimile capătă puritatea filamentului. Iubirea e ca aerul. Deci destul de poluată. Cât de repede poate evolua iubirea de la divină... la jivină! Un zâmbet enigmatic poate ridiculiza promisiunile conturilor bancare. Don Juan - acest stahanovist erotic. Suntem nefericiți când devenim incapabili de iubire. Cele mai multe iubiri se împielițează din priviri. Iubirea trebuie să reziste unui scrutin permanent. În contumacie nici iubirea nu rezistă întotdeauna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vezi... e Suru, îl vezi?!“ și arăta insistent cu ciomagul undeva în neant... Dacă nu-i nimeni în jur, să i-l arate pe lup.... vorbește singur... „El e... Suru, îl vezi...!“ Apoi, tresare trăgând cu urechea către pădure, ca jivinele la pândă... „Ia, ascultă! murmura el abia șoptit, îi auzi cum foșnesc?... Anuuca... Anuuca...!, îi auzi cum o cheamă?! șoptește el, eu ochiul cenușiu, lărgit mult,.. ca să prindă foșnetul frunzei, apoi continuă... „Fagii la cea mai mică adiere, povestesc povestea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și să uitî la tini ca o sălbăticiune, șî cheri înghițât di codru. Da nu faci nimănui rau!“ Și tot Fanachi mai povestea... „Fugi di oamini, di rău‟ lor fugi, șî zâci: „-Măi Fanachi, acu’ oameni îs mai răi ca jivinele pădurii!... S’apropie sfârșitu’ lumii păcătoase, măi Fanachi, ca pe vremea lui Noe, măi!“, așa zâci...!“ „A ci poati un blăstăm... ori‟i vrăjit!... Bătaia lu‟ Dumnezău îi mari!“ „Ochiul adânc șî cenușiu te țintuiești cu privirea că nu mai
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]