582 matches
-
avusese nevoie de timp ca să facă rost de bani. Mi-am făcut o cafea și am așteptat-o pe Inge să apară. Am privit afară pe fereastră și, văzând că vremea e mohorâtă, am zâmbit când mi-am Închipuit-o jubilând triumfătoare la perspectiva unei alte ploi torențiale căzute peste Olimpiada Führerului. Doar că acum urma să mă ud și eu. Cum o numise ea? „Cea mai revoltătoare păcăleală făcută În scopul câștigării Încrederii din istoria modernă.“ Căutam prin dulap după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu dreapta pulsul de la mâna stângă. Înainte o scotea din sărite. Acum o speria doar. Robert își ridică degetul arătător în aer, transformându-se în predicator. Mai bine-un strop decât deloc 1. —Ce-i asta? Nu mai ții minte? jubilă el. Trebuia s-o citim în liceu. Ai uitat de liceu, nu-i așa? Poate ți-ar trebui niște stimulente pentru memorie. Îmi aduc aminte că te-am dus la petrecerea dansantă a lui Sadie Hawkins și că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în credință, bogdaproste, Getuțo, cu cârnații ăștia. Îți merg la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și urechi, salivând precum Ghiocel! — Te rog din suflet, mami, nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea cu acesta a fost idila mea cu iluzia poeziei. Eram singur ca un câine, hoinăream jigărit câte o vară întreagă, halucinând, prin fața Continentalului și Palatului Telefoanelor, pe la Athenee Palace și prin față la Cinema Patria, făcând imagini peste imagini, jubilând și aplecîndu-mă în vântul de raze orbitoare al unei glorii pe care o vedeam doar eu... Durell avea Alexandria? Cortăzar Buenos Aires? Joy-ce Dublinul? Dar aveam și eu Bucureștiul! Un oraș plastic, proteiform, pe care imaginația mea îl modela după voie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine de “ parcă ai picat din lună” - Hai vorbește, În mod sigur n’ai acte. Dar,de unde ești de loc??” Atena Înțelese Întrebarea, răspuzând cu voce nesigură. “Den Greciea...” “Nu mai spune. În satul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrării iar acum Îmi provoci necazuri, băgându-ți nasul În treburile altora. Fi-i om de Înțeles, deschide porțile, după cum vezi alte cifaroame cu beton au sosit și nu se pot Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aproximativ cam la o lună de zile dela depunerea reclamației, Tony Pavone primi o invitație spre a se prezenta la sediul guvernului pentru a i se lua unele declarații suplimentare expunând și prin viu grai suita de motive. Șeful Șantierului jubila, in timp ce inima năpăstuitului Tony Pavone se făcuse mică, mai mică decât a unui purice. Primind ultimele sfaturi dela Șeful Șantierului, Tony Pavone se pregătea să plece la audiența unde era așteptat, când deodată se pomeniră cu Lct.Col
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cedat În favoarea lui. Am mers la el acasă mai mult de două săptămâni, timp În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar să nu mai revină la chilia sa de la Mănăstirea Iviru, dându-și seama, prin urmare, că simțământul național Îi devenise mai puternic și mai irezistibil decât cel religios, Însă fără a renunța la călugărie. Arde ca o flacără și jubilează ca un copil după ce marii bărbați din preajma lui Cuza-Vodă - Dimitrie Bolintineanu, Vasile A. Urechia, Cezar Bolliac și alți buni români - se lasă convinși de necesitatea deșteptării și amplificării prin Învățământ a sentimentului național la românii suddunăreni. Materializarea acestui ideal Înalt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Între timp portarul venise lângă ei ca „să-l apere pe domnul regizor“ de asaltul „diletanților“. - Ce vrea? întrebase el scurt. - O vrea pe Nina de nevastă, gemuse domnul Fischer, cu vocea schimbată de lipsa apei. Portarul zâmbea îngăduitor. Dudu jubila în inima lui: insulta domnului Fischer fusese aproape un semn de familiaritate, un semn de slăbiciune care putea însemna „da“. - Am ținut-o în brațele mele când era copil, povesti Dudu portarului. Imaginea noastră a ajuns de mult până la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
intervine sentimentul justițiar, divin și înălțător. Dar spre ce ne-a dus trezirea acestui sentiment înalt? La ură animalică, la bucuria crimei. „Dar e împotriva celor răi - ni se va replica.“ „N-are importanță, răspundem noi, important este că a jubila la vederea sângelui de om e posibil numai atunci când ești însetat de sânge, când ești stăpânit de ură și de răutate.“ Și, dacă aceste sentimente joase, dezgustătoare au apărut în sufletul nostru doar pentru că au fost zguduite trăirile noastre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe Felix înainte, spre a preveni pe patron. Felix se strecură cam stingherit printre mese, fiindcă începuse să se strângă lumea (erau orele zece), căutând din ochi pe Stănică, pe care-l bănuia la pândă. Îl dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voi ajunge la Rm. Vâlcea, localitate în care se stabiliseră părinții mei. Și de data aceasta basarabenii s-au bucurat de o primire frățească (ajutoare bănești, cantine pentru refugiați, case pentru cazare etc.). Vine 23 august 1944. Cetățenii manifestă și jubilează cu prilejul încheierii armistitiului. Noi basarabenii eram, însă, triști, știind ce va urma. După ce ocuparea României de către trupele sovietice constituie un fapt împlinit și comuniștii se instalează la putere, basarabenii trăiesc teama „repatrierii”, dictată de ruși. Mulți își procură acte
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
un prilej de ridicare mijlocită deasupra ta, deci nu cu insatisfacția că altul se află acolo, ci cu bucuria că, laolaltă cu el, poți ajunge și tu. Când această cultură a geniului există, deci când geniul trăiește nu martirizând, ci jubilând, asemenea unui zeu domesticit, contemporanii lui cunosc o pașnică depășire de sine. Ce poate fi atunci, în acest sens exact, mai "înălțător" decât prezența în cortegiul condus de Empedocle sau la cina aceea imaginată de Mann în Lotte la Weimar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din comun care nu putea fi confundată cu acei terchea-berchea care jubilează cărînd moloz și prinzînd balamale În șuruburi pe șantierele tineretului, unde e furnizată mînă de lucru gratuită. Pe stradă, Îi dădusem mîna mamei fără să scot o vorbă, socotind zadarnic să-i demonstrez că eram unic pe lume, deoarece ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
niște teme de conferințe și de dezbateri, nume de persoane care să fie invitate În anul următor. — În ce an era? Știi că m-au invitat și pe mine? Era o majoritate de preoți În sală. Ca să-i fac să jubileze, le-am spus că psihanaliza e o escrocherie. Dar pe dumneata te-au chemat mult mai Înainte? — SÎntem tot În 1958, doctore. Ar fi trebuit s-o vezi pe Tina În bluza ei severă cu guler Înalt și fusta lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am procedat frumos, nu m-am cruțat. M-am ocărât singur în fața lui, cât de tare am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult pe Aglaia, care nu înțelegea de ce râd ceilalți și „cum pot, cum îndrăznesc să râdă“. Izbucniră și acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat pe propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de totala mea descurajare! V-aș ucide dacă mi-ar mai rămâne de trăit! N-am nevoie de binefacerile dumneavoastră, n-o să primesc, ascultați cu toții, n-o să primesc nimic, de la nimeni! Am fost în delir și să nu îndrăzniți să jubilați!... Vă blestem pe toți o dată pentru totdeauna! De data aceasta se sufocă de tot. — I s-a făcut rușine de propriile lui lacrimi, îi șopti Lebedev Lizavetei Prokofievna. „Chiar așa trebuia să se întâmple!“ Halal de prinț! I-a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
observă prințul cu reproș, aproape în șoaptă. — Nu te supăra. Fata-i nesupusă, smintită, răzgâiată - dacă te îndrăgește, te ocărăște în gura mare, își bate joc de tine pe față; și eu tot așa am fost. Numai, rogu-te, nu jubila, scumpule, nu-i a ta; nu vreau să cred așa ceva și niciodată nu va fi! Îți spun ca să iei imediat măsuri. Ascultă, jură-mi că nu ești însurat cu aceea. — Lizaveta Petrovna, fiți bună, ce spuneți? zise prințul și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mea, nici literatura rusă nu-i rusă, poate cu excepția lui Lermontov, Pușkin și Gogol. În primul rând, nu-i puțin și, în al doilea rând, unul era din popor, iar ceilalți doi - moșieri! râse Adelaida. — Chiar așa-i, dar nu jubilați. Întrucât, dintre toți scriitorii ruși, numai aceștia trei au reușit să spună până acum fiecăruia dintre noi un ceva al lor, al lor propriu, neîmprumutat de la nimeni, ei au devenit imediat naționali. Dacă cineva dintre ruși va spune, va scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rândul său, Rogojin părea teribil de impresionat, era palid și tremura. Luând-o de acolo pe Nastasia Filippovna, el reuși totuși să-i râdă răutăcios ofițerului în nas și să spună cu tonul unui precupeț care are toate motivele să jubileze: — Ptiu! Ai încasat-o! Mutra ți-e plină de sânge! Ptiu! Venindu-și în fire și știind bine cu cine are a face, politicos, ofițerul (acoperindu-și de altfel obrazul cu batista) i se adresă prințului, care se ridicase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ardalionovna a priceput, se pare, că trebuie s-o șteargă cât mai iute, că și-așa e prea destul din partea Aglaiei Ivanovna, așa că a plecat, târându-și fratele după ea. E mai inteligentă decât el și sunt sigur că acum jubilează. Cât despre mine, venisem să stau de vorbă cu Aglaia Ivanovna și să ne înțelegem asupra întâlnirii cu Nastasia Filippovna. — Cu Nastasia Filippovna! strigă prințul. — Aha! Mi se pare mie sau vă pierdeți sângele rece și începeți să vă mirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]