858 matches
-
ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început cu tine — Dar... Nu pot să profit cu nerușinare de toate weekendurile tale... Încă nu-ți dau diploma de absolvire, spune cu asprime jucată. Așa că n-ai de ales. Zi, la ce mai ai nevoie de ajutor ? La curățenie ? La spălat ? Simt o ușoară împunsătură de jenă. E clar că e la curent și cu pățania mea de ieri. Nu prea știu cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici, nu ? spune Jack cu blîndețe cînd urcăm În mașină. Ești sigură că nu trebuie să așteptăm un autobuz ? — E o favoare specială pe care ți-o fac, spun cu severitate jucată. — Și zi, unde mergem ? E un restaurant ? Un bar ? O sală de dans ? spune Jack, În clipa În care taxiul demarează. — Așteaptă și vei vedea ! Îi zîmbesc radioasă. M-am gîndit că am putea să petrecem o seară cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai e. S-a ros.” BRUNO: Așa. Și, dintr-o dată, simt cum mă trage ceva în groapă. Atunci strig: „Pfui! Vino! Vino, că mă trage!” Vă dați seama, e vorba de o scenă grozavă, o scenă violentă, gravă, care trebuie jucată serios. De fapt, înțelegeți, groapa când mă vede singur reacționează, în felul ei, evident... MAJORDOMUL (Intervine explicativ, către VIZITATOR.): E vorba de faptul că groapa, singură în fața omului, își scoate colții. Înțelegeți? O idee genială... BRUNO: Da... Și atunci Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de șah? Aveam într-o cutie de pantofi piesele de șah pe care le cioplisem. I le-am arătat. — De-abia le-am făcut, i-am explicat, și acum am un chef teribil să joc cu ele. Sunteți mândru de cum jucați, nu-i așa? a întrebat el. — N-am jucat de mult, am spus eu. Aproape tot șahul pe care îl jucasem în viața mea îl jucasem cu Werner Noth, socrul meu, șeful Poliției din Berlin. De obicei îl băteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ții la viața mea, Dar îți bați doar joc de ea. Sunt încurcat, Sunt întristat. Mă faci un prost în fața ta, înger de aur. Zâmbești și minți, Să plâng mă-mpingi. Mai bine-nvață vechea regulă de aur... — Ce joc jucați? i-am întrebat pe cei care jucau cărți. — „Fata bătrână“, a zis părintele Keeley. Lua jocul în serios. Vroia să câștige și am văzut că ținea în mână dama de pică, „fata bătrână“. Poate că ajuns în acest punct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lui. Tot mai vrei răzbunare? a întrebat-o el. — Da, a răspuns ea. Doctorul Epstein și-a apropiat fața de-a mea. — Și chiar vrei să primești o pedeapsă? m-a întrebat el. — Vreau să fiu judecat, am insistat eu. — Jucați teatru, a strigat el, exasperat de noi doi. Asta nu dovedește nimic. — Cheamă pe cineva, a repetat mama lui. Epstein și-a ridicat mâinile în semn de capitulare. — Bine! Bine! O să-l chem pe Sam. O să-i spun că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mizerii îndură. În acest timp, îi observam pe amândoi. Gelozia îmi dădea târcoale, mai ales că soția mea își întinsese mult bărbia în față, în vreme ce Adler se retrăsese ușor. A urmat (trebuia să mă aștept la ceva în genul ăsta) jucatul cu mărgelele argintii deasupra decolteului. Kristine, aparent cu inocență, cu un gest pe care i-l cunoșteam bine, a început să frământe mătăniile, scoțând sunetul acela plăcut care te făcea, nu știu de ce, să înghiți în sec. Căpitanul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
până la gât. —A trebui să și citesc piesa, m-am plâns lui Janey. Mi-am zis că e și cazul, pentru că n-am mai văzut-o de ani de zile. Dar mi-e așa de greu să mi-o imaginez jucată. Cuvintele sunt pur si simplu înțepenite pe pagină. Nu știu cum reușești. —E un șpil, zise Janey. Cu comediile e cel mai greu. —Și ăștia cu organizarea îmi cereau să urc și să cobor pe toată lumea acolo exact acolo unde trebuie. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el, beat de propria-i invenție, că a și fost filmată făcând-o. —Cum se descurcă în rolul Titania? —Oh, MM scoate ceva tare frumos din ea. Sau nici vorbă. Până acum n-am mai văzut-o niciodată pe Titania jucată ca o mare scorpie. Dar fii atentă, că așa e și Oberon al meu. Îi atrage în mreje pe copii și le fură inocența. Chiar că mă distrez. Ne orbi cu un zâmbet încântător și dispăru cu grație pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
elocvență. Am turnat și ce a mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de piesă care trebuie jucată, remarcai eu. —A, da Bez rânji. — Întotdeauna se găsește câte ceva, nu? *** Când am ajuns, petrecerea era deja în toi. Până la urmă, s-a dovedit că, de fapt, casa lui Matthew era casa părinților lui. Se pară că aceștia își petreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cele mai multe ori. Totuși nu-mi aminteam dacă prezisese succesul fulminant de care se bucura spectacolul Visul unei nopți de vară. Deja se juca cu casa închisă și asta nu pentru că veneau grupuri de elevi care rezervau bilete pentru a vedea jucat un text obligatoriu pentru bacalaureat: oamenii reveneau să vadă piesa în mod regulat și se formau cozi în fiecare seară. Consiliul încerca deja să pună la punct un transfer în West End. Găsiseră deja un teatru; problema era jonglatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de corp Îi era lipită de trup, agățată acolo de neașteptatul val de teroare animală care-l copleșise. Ambrogiani se Întoarse și merse Înapoi către drumeag, fie complet neștiutor de teama lui Brunetti, fie Într-un desăvârșit gest de nepăsare jucată. Brunetti termină să se scuture de praf, inspiră de câteva ori adânc și-l urmă pe Ambrogiani de-a lungul drumeagului către locul unde acesta Începea să urce. Nu se sfârșea acolo, ci, În schimb, cotea brusc la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Pot să vă Întreb care sunt celelalte? Viscardi ridică paharul la buze, apoi Îl coborî fără să bea și spuse: Am aflat că s-au pus anumite Întrebări despre mine și despre afacerile mele. Brunetti deschise ochii de-o surprindere jucată. — Sper că nu bănuiți că m-aș amesteca În viața dumneavoastră particulară, signor Viscardi. Viscardi așeză brusc paharul, Încă aproape complet plin, Înapoi pe tejghea și spuse, cât se poate de clar: — Poșircă. Când văzu surprinderea lui Brunetti, adăugă: — Vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
De-ți cer tot ce ți-am dăruit devii săracă, În suflet va rămâne-un gol și a ta prejudecată. Nu, nu voi plânge, dar am puțin regret că am crezut în tine. Teatrul jucat ți-am acceptat, deși e fals și desuet. Cu mintea și privirea plină descopăr alte vise, Cu frumuseți, cu bogății și cu lumină din Universul cu porțile deschise.
Unei prietene. In: Anotimpul visului by Olina Petrov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/253_a_594]
-
înfometare, recitarea Tatălui Nostru, participarea la slujbe în anumite biserici, si, în cazuri mai serioase, pelerinaje de penitenta. Blasfemia de acest tip era de obicei însoțită de jocul de noroc 106. Vezi pp. !! de completat.ra de obicei însoțită de jucatul În 1514, al Cincilea Conciliu de la Laterano a stabilit diverse scări de pedepse, depinzând de numărul ofenselor, în plus față de penitentele impuse în foro conscientiae, pentru blasfematorii care dețineau funcții publice, pentru clerici și preoți, pentru nobili, si pentru non-nobili
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mult niște puseuri, cînd eram refuzat... Nici atunci, cred... Aveam impresia... Orgoliu rănit... nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima prostituată avusese din partea lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În vreun fel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apare volumul Cronicile optimistului. Vede lumina tiparului ediția a IV-a, revăzută, a Vieții lui Mihai Eminescu. E distins cu Premiul de Stat pentru întreaga activitate literară. În revista "Teatru" e publicată piesa Ludovic al XIX-lea. La Iași este jucată piesa lui George Călinescu Tragedia regelui Otakar și a prințului Dalibor. Văd lumina tiparului volumele Vasile Alecsandri, Teatru, romanul Cartea nunții în Opere. 12 martie. George Călinescu încetează din viață. Institutul de Istorie Literară al Academiei Române începe să-i poarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa,fără părinți. Te simți singur, nu? Și de Otilia am auzit că are tată vitreg. Spune-mi drept, ce fel de fată e Otilia asta? Mi se pare că o iubești. Cum se poartă? La vârsta asta, voi, tinerii, jucați tot sufletul pe o carte. Trebuie să fii mai blazat. - Otilia e o fată admirabilă, o fată superioară, spuse Felix,căpătînd încredere și bucuros în fundul sufletului de a vorbi cu cineva despre problema care-l chinuia îndeosebi. E o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aflat c-a fost pârât Inestimabilului Cârmaci pentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmis pehlivanului că nu dorește să-l mai vază în ochii ?! ... Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți - destăinui c-o uimire jucată Tartorul - pentru cazul în care Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această asumată (jucată?) literalitate. Pe scurt, tocmai onestitatea descriptivă cu care este înfățișat obiectul îl situează, în ultimă instanță, la granița dintre două teritorii: lumea scrisă și lumea nescrisă. Din această cauză, despre portocala din fragmentul abia citat putem spune, împrumutând o formulare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
coji de portocală însiropate zăceam lângă mașina de scris și visam... Ca și în poemul Vis cu bufon al lui Leonid Dimov, enumerarea variantelor creează impresia de cantitate enormă; există grație și eleganță în finisarea imaginilor, o ingenuitate numai parțial jucată, ce vine din credința în posibilitatea miraculosului, un fel de dexteritate de magician, prin care poetul topește laolaltă elemente dintre cele mai eteroclite. Ne trezim, citind aceste versuri, într-un soi de Wonderland sui-generis, un univers de zaharicale, în care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată de legi. Este Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apare volumul Cronicile optimistului. Vede lumina tiparului ediția a IV-a, revăzută, a Vieții lui Mihai Eminescu. E distins cu Premiul de Stat pentru întreaga activitate literară. În revista "Teatru" e publicată piesa Ludovic al XIX-lea. La Iași este jucată piesa lui George Călinescu Tragedia regelui Otakar și a prințului Dalibor. Văd lumina tiparului volumele Vasile Alecsandri, Teatru, romanul Cartea nunții în Opere. 12 martie George Călinescu încetează din viață. Institutul de Istorie Literară al Academiei Române începe să-i poarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
violent pe Indolenta: - I-a pus mâna în păr, uite-așa ( Suflețel apuca aerul cu mâna dreaptă, crispată ca o gheară), a tras-o ca pe o victimă docilă. Faun cu ochi care fascinează! - Ha-ha-ha! râse Gaittany ascultând acest raport jucat. XI Bonifaciu Hagienuș, zis Regele Lear, era un om extraordinar de tabietliu, și denominația "epicureu" i se potrivea în sensul exact al cuvântului, fiindcă-și justifica temperamentul printr-o Atragem atenția că în excitația lui, folosindu-se de știri incomplete
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
printr-un instinct atavic, un sicar gata de operații reci, cu condiția să fie motivate teoretic. Filozofia "omului de Renaștere" circula în mediile pe care le frecventa Carababă, și imaginea unui ac-tor-conspirator-om politic surâdea lui Carababă, în somnurile căruia rolurile jucate îi ieșeau înainte. Nici o discuție, Carababă era mai periculos decât se închipuia însuși, de aceea decizia de a-l suprima era, vai, nu se poate mai motivată. Însă de la afacerea Dan Bogdan, din decembrie, actorul care mânca semințe dispăru fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]