42,645 matches
-
în primul rând că nu suntem niciodată singuri, că Dumnezeu este mereu asupra fiecăruia dintre noi; să învățăm că trebuie să fim recunoscători celor care ne-au învățat, ne-au îndrumat și ne poartă de grijă și să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!... Cu alte cuvinte, întâlnim, deseori, foarte multe categorii de creștini: unii tineri alții bătrâni, unii smeriți, alții orgolioși sau nerăbdători, unii foarte entuziaști alții foarte timizi, cu prejudecăți
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
Dumnezeu? Este tocmai o părticica din Dumnezeu? Sau este oare chiar Dumnezeu? Și dacă da, atunci noi, posesorii efemeri și temporari de conștiință, ce suntem? Dar oare chiar suntem sau nu suntem? A fi sau a nu fi... păi să judecam mai puțin cu mintea și mai mult cu sufletul, iar atunci, atât pentru noi, cât și pentru cei din jur, dar în special pentru cei rămași în urmă, cu siguranță, în eternitate, vom fi... și fără alte cugetări... Paul Gheorghiu
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
impostură și de cameleonism politic marcînd o uriașă ironie a sorții. Fostul profet al comunismului se transformase într-un stîlp al capitalismului românesc. Din convingerea tîrzie că acesta e drumul sau din oportunismul unei inteligențe cinice care nu admitea înfrîngerea? Judecînd după rîsul lui, cred că și dintr-una și din cealaltă.}
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
Montherlant și Genet - pederaști, Drieu de la Rochelle a acceptat nazismul și, spre sfârșit, elogia stalinismul, Jarry și Artaud au murit nebuni, Poe era alcoolic și a sfârșit într-un șanț. Geniul este, prin definiție, bolnav de ceva și a-i judeca opera în raport cu boala lui este, desigur, o eroare". (pp. 432-433) Actuala ediție a jurnalului parizian a lui Eugen Simion are cu 200 de pagini mai mult decât cea din 1986. La cele 650 de pagini ale volumului mi-a fost
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
este slabă, reducându-se în principal la prezența unor cărți românești la târguri internaționale de carte. Avem multe de învățat în această privință de la vecinii noștri. Pe domenii, cum s-ar prezenta situația? Nu mă aflu în poziția de a judeca diferitele domenii, dar, după semnele care-mi parvin, mă tem că este slabă prezența românească în științele economice și sociologice, în istorie, în psihologie, în domeniul juridic și în filozofie. Nici in lingvistică, în teoria și analiza literară, situația nu
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
fi și texte literare! Dilema în fața căreia ne aflăm este următoarea: este literaritatea o proprietate intrinsecă pe care o au anumite texte sau este ea numai o ipostază pe care acestea o pot dobândi sau abandona (suspenda)? În mod obișnuit, judecăm literaritatea în cadrul limbilor naturale, dar nu există o rațiune serioasă de a o refuza limbajului uman de orice formă, deoarece literatura este o creație umană. Limbajul științific, în orice variantă a sa, este în esență construit pe structura limbajului natural
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
chiar și consul. Ceva trebuie să-l fi deranjat puternic, nu cunoaștem amănunte, încât la sfârșitul domniei lui Vespasian el pune la cale un complot împotriva împăratului, ceea ce demonstrează câtă bază se poate pune pe asemenea indivizi. Descoperit, el este judecat în senat, condamnat să se sinucidă, ceea ce îndeplinește tăindu-și gâtul cu un brici. Eprius Marcellus a fost o puternică personalitate amorală, incapabil să distingă binele de rău, incapabil de căință un individ care atunci când orgoliul său și ambițiile nemăsurate
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
să-și exercite rolurile de persoane semnificative." (pp. 241-242) Așadar, maternitatea haiducească e forma prin care femeia, asumîndu-și rolul de părinte unic, înfruntă prejudecățile unei societăți în care o sursă a inegalităților umane stă în măsura diferită cu care sunt judecate cele două sexe. În rest, o carte pe care nu o poți citi fără dramul acela de empatie inițială care stă la baza oricărei înțelegeri.
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
Poate că este complexul de inferioritate al unei culturi mici ( În sensul de „cultura culta'), apărută târziu și exprimată Într-o limbă „folclorică', din care cauza recurgem mereu la un pat a lui Procust, valorile noastre indiscutabile fiind În permanență judecate prin prisma acceptabilității lor de către străini. Adică, un argument mercantil de ce se caută, care s-a pervertit În ceea ce trebuie făcut: noi, românii, ca să fim băgați În seamă, trebuie să compunem, să scriem, să cântăm, ca În Occident! De aici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Lecomte de Nou˙, ale cărui "restaurări" controversate în epocă (și asupra cărora, totuși, autoarea preferă să nu insiste) sunt astăzi cu atât mai mult criticate; în mod subtil, ea încearcă să asocieze măcar o nuanță pozitivă acestui nume. "Fără a judeca legitimitatea criticilor, discutabile în mare parte, trebuie să recunoaștem că dezbaterile provocate de restaurările lui Lecomte de Nou˙ au contribuit mult la o conștientizare a valorilor trecutului și, astfel, la dezvoltarea ideologiei stilului național și a succesului său la public
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
faptul că, de obicei, aceste reviste sunt și cele mai exigente, deci articolele publicate acolo sunt, în general, de calitate superioară. Publicând în aceste reviste, îți mărești șansa de a fi băgat în seamă de alți autori, de a fi judecat, folosit, continuat de alții. Dacă reziști acestui test, atunci ești acceptat și tu ca partener în jocul internațional al cercetării, ți se cere mereu părerea despre lucrările altora, ești numit raportor la întâlniri internaționale, ești ales în comitete editoriale și
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
cale afară de convingători) și, nu în ultimul rând, prin eleganța stilului. În lumea politologiei contemporane, Vladimir Tismăneanu este un erudit, dublat de un artist, iar textele sale sunt o încântare pentru cititor. Nimic nu este simplu în politică și, atunci când judecă o situație, Vladimir Tismăneanu o face dintr-o dublă perspectivă comparativă. Pe verticală, el raportează faptele prezentului la o experiență istorică mai mult sau mai puțin îndepărtată, dar și pe orizontală, prin aducerea în discuție a unor evenimente comparabile ca
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
în deplină cunoștință de cauză doar în momentul în care arhivele vor fi deschise, aflate la îndemâna tuturor, eventual prin postarea lor pe un site, astfel încât, în locul unor verdicte negociate politic de persoane, uneori ele însele foarte dubioase, oricine să poată judeca faptele cu mintea proprie și să stabilească singur în ce măsură cel în cauză mai merită încrederea sa. Scriind despre vinovățiile de ieri, Vladimir Tismăneanu nu uită nici de provocările care pot submina astăzi ordinea liberal-democratică. Articolul datează din decembrie 2004, dar
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
de un mare critic, la Călinescu, o sumă de precauții, ca și cum ar vrea să nu se facă rău înțeles. Față de Lovinescu astfel de precauții abundă de la primul articol pe care i-l consacră: "M-am întrebat dacă aveam căderea să judec o operă etc." Sau: Aș vrea să înving simpatia ca să văd adevărul". Nu e simplă abilitate, căci părerea e ca deobicei netă: D. Lovinescu e un spirit minor. Dacă prin grație înțelegem lenea sufletului care nu zboară și nu se
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
-se pe sferturi sau pe zecimi de dosare, pe firimituri de dosare, Consiliul e pus într-o situație penibilă și chiar cade în ridicol. În fine, facem atâta tam-tam fiindcă X și Y - turnători, informatori - au colaborat cu Securitatea, îi judecăm, îi punem la zid pentru răul la care au fost părtași (foarte bine!), dar uităm că ei nu sunt decât personaje secundare (personaje secundare și, în parte, chiar victime) în această montare a răului, dar nu ne atingem de miezul
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins că vede lumea prin ochii marelui poet latin. Cât de verosimilă este această viziune? Fiecare cititor este liber să o judece cu mintea proprie. Ca și alte cărți de ficțiune scrise de critici literari (unele dintre romanele lui Alexandru George, de exemplu), Moartea la Tomis. Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu suferă de ceea ce s-ar putea numi un exces de
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
deopotrivă atât de elegia poetului disperat, cât și de epopeea geților care l-au iubit. Și, chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Marin Mincu m-ar fermeca în aceeași măsură"), este dreptul fiecărui cititor să judece cartea așa cum crede de cuviință.
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
întâmpinare. Greu de surprins într-un cadru cu aplicabilitate generală, scritorii colecției par a pleda pentru o unitate a diferenței, pentru un canon de variațiuni pe realitate dată. Florina Pîrjol sugera o variantă de abordare teoretică a delicatului subiect îintegraționist': "Judecînd după experiența literară anterioară, pattern-ul generaționist se repetă la circa 20 de ani, de cele mai multe ori, după logica de tip "revoluționar" a curentelor care vin și pleacă: să negăm norma artistică deja existentă și să impunem o alta, diferită
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
noii literaturi. Un alt punct de divergență, limpede exprimat, este legat de termenul estetic (creat de Monica Lovinescu) și de abordarea pe care el o circumscrie. Fiind sensibil la aspectul moral, la vertebrarea etică a unor personalități culturale, criticul nu judecă totuși creația literară prin această grilă, lăsând operei ce e al operei și omului, ce e al omului. Am exact aceeași convingere, că perspectivele nu trebuie confundate și că, de pildă, îl putem penaliza oricât pe Eugen Barbu ca individ
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza tuturor celorlalte sentimente politice". Se uită adesea faptul că o astfel de percepție a indivizilor a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților indivizilor sau a limitelor statului de drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decat vă închipuiți. Nu degeaba se zice: ,,ați prostit poporul cu televizorul”, iar de aici telembizarea, ca maladie cu forma de manifestare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îndârjit-distructiv!), asupra ființei și fibrei personalității noastre! “Deșteaptă-te, omule!” ...sau, daca istoria rămâne un dat implacabil, “samsaric-renăscător” - “NAȘTEREMOARTE-RENAȘTERE” (de fapt, stimulat de forțe occult-infernale terestre, să renască și să prolifereze și să se fortifice aparent... intru veșnicie!) care trebuie judecat în toată complexitatea lui și “la rece”: “Sculați, voi, oropsiți ai vieții” ...și ai destinului impus de alții, mereu de alții...și nu mai...“vegetați blandianic”! Altfel...ia ascultați ce scrie autorul, pe Coperta a IV-a: “...addig kell utni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
culpabilul?" Te-ai gîndi, prima dată, la vreun flagel social, monden, la beția de cuvinte, poate. Dar nu, medicul nostru vorbește de Babeș și Pasteur, de microbii care-au luat locul inconsistentelor "miazme" și "efluvii". Ei bine, dacă Evul Mediu judeca ploșnițele, sau carii, secolul XIX condamnă bacilii, cocii, spirochetele, familie de răufăcători specializați, meritîndu-și moartea prin acid fenic, prin antiseptice. Nu rîdeți, fiindcă medicina lui Urechiă începe să semene, sub pospaiul literar, cu o carte de drept. Semnalmentele acuzatului - vegetale
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
scriitor de discursuri, ci și un politician cu o mare putere personală. Scribul care a muncit mai întîi pentru Gheorghiu-Dej, apoi pentru Ion Gheorghe Maurer, făcîndu-le discursurile, înainte de a deveni omul de încredere în același domeniu al lui Ceaușescu, își judecă stăpînii fără cruțare. Sunt mai proști decît el, fac greșeli și sînt capabili de mari ticăloșii, spre deosebire de el, omul marilor viziuni și patriotul de stînga autentic. Dar, mai ales, sprijinitorul culturii. În afară de Dumitru Popescu însuși nimeni nu i-a păstrat
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
oamenii pe care îi ficționalizase în primul roman se revoltă, nu se recunosc, se simt trădați, în plus, cîteva lucruri inventate s-au întîmplat ulterior cu adevărat în sat și numai scriitorul este de vină pentru că a forțat destinul, îl judecă, îi cer socoteală... Povestitorul e deopotrivă un diagnostician și un terapeut, identifică și "vindecă" realitatea luînd-o în stăpînire prin actul scriptural, dar are și responsabilități. Cîteva trăsături îl diferențiază net pe Sorin Stoica de colegii lui de literatură. Spunea el
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]