1,051 matches
-
1989, iviți, pe de o parte, dintre foști privilegiați ai regimului comunist, care au știut să se adapteze, iar pe de alta dintre „revoluționarii” cu „fitanție”, ca nea Niță, isnaful, personajul lui I. L. Caragiale. Sub nume și porecle pitorești, precum Jupânul, Eftimie Belciug, Nae Ormolu, Bebe Burtosu, Erotida, Didi Sfiosu, Olimpia Ciubaru, Dinu Ceașcă, Dandu Patricianul, Coriolan Pomposul, Elefterie Teoforul, Smărăndel Găitanaru, Arvinte Broscoi, Vârdarie Pelticul, Dumitru Gușoiu, generalul Spirache Dorobanțu, Popa Țucal, sunt portretizați politicieni, afaceriști, gazetari, scriitori, militari, fețe
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
își au izvorul în documente istorice puțin cunoscute. Mai cu seamă pe canavaua epocii fanariote naratorul imaginează în câteva stampe, cu umor sau în manieră romanțioasă, întâmplări și personaje dintr-un București al începutului de veac XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi” din București ș.a.). În ciclul Reminiscențe, cuprinzând episoade de factură memorialistică (Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
oare? Că de nu,mai bine este La spânzurătoare. Povestea unui om leneș-Ion Creangă Caprele de bucurie Horă mare au pornit Și vor fi jucând și astăzi Dacă n-or fi obosit. Capra cu trei iezi-Ion Creangă Avea cisme noi jupânul Și și-ambogățit stăpânul. Motanul Încălțat-Charles Perrault Priveau părinții cu nesaț Spre cămășile de nea, Dar din toți ,unul avea Aripă în loc de braț. Cei 11 cocori-H.Ch. Andersen Păsările nu-l primeau, Îl goneau și-l alungau, Vai, cât e de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
oamenilor, satirizând defectele acestora. Dintre fabulele sale amintim : ,,Greierele și furnica’’, ,,Corbul și vulpea’’, ,,Vulpea și barza’’, ,,Iepurele și broasca țestoasă’’, etc. Corbul și vulpea Maestrul Corb, pe-o creangă, mulțumit zăbovea, În plisc cu o gustoasă, rotundă cașcavea. Adulmecând, Jupânul Vulpoi, de îmbietoarea mireasmă adus, Îi ținu de sub copacul înalt, pe loc, acest discurs : Bună ziua, Maestre. Ce bine arătați ! Ce frumos îmi păreți ! Ce elegant vă purtați ! Dacă, fără să vă mint, graiul V-ar fi la fel de minunat ca straiul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
are o conștiință autoscopică acută, aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
în folcloristica românească, pe care merge și un alt erudit al timpului, B.P. Hasdeu. O. încurajează, în același timp, culegerea literaturii populare și apreciază contribuțiile, distincte, aduse de Petre Ispirescu și G. Dem. Teodorescu. El însuși face câteva adaptări literare (Jupân Rănică vulpoiul, Tigrul păcălit) ori prelucrează, după G. W. Cox, Zece basme mitologice. Din pasiunea conjugată pentru istorie, filologie și literatura propriu-zisă pleacă studiile de istorie literară și culturală ale lui O. A cercetat manuscrise și tipărituri vechi, a scris
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
te cari! înc-o dată! Stop! La micul dejun, chiftele de balenă, nu uita! Ă Zău c-aș dori mai degrabă să-l mănînce balena pe el decît el pe balenă! Al naibii să fiu dacă nu-i mai rechin decît jupîn Rechin însuși, mormăi bătrînul, depărtîndu-se șontîc-șontîc. Și, cu această exclamație înțeleaptă, merse drept la hamacul său. Capitolul LXIV BALENA CA ALIMENT A te hrăni tocmai cu făptura care-ți furnizează uleiul pentru lampă, ba chiar a face asta, aidoma lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-l răpească pe căpitanul Ahab? Ă Dacă cred? Păi, o să vezi tu curînd, Flask. Acum, însă, o să-l supraveghez îndeaproape, iar dac-o să văd ceva necurat, o să-i bag mîna-n gît și-o să-i spun: „Ă Uite ce e, jupîne Belzebut, lasă-te de goange!“. Iar dac-o să facă gălăgie, zău c-o să-mi vîr mîna în buzunarul lui, o să-i apuc coada, o s-o duc la cabestan și o să i-o sucesc și o să i-o învîrtesc pîn-o să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom! Absalom! (titlul unui roman de Faulkner); - când autorul Își exprimă Îndoiala sau ironia față de cele exprimate În propoziție, semnul exclamării ținând locul cuvântului
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să vadă lucrurile dinlăuntru, dezvăluind astfel cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bloc (Preșul), este obsedat de simțul justiției și al demnității. Cineva se șterge pe preșul din fața ușii lui și gestul îi pare un atentat la condiția sa morală și socială. Preșul (simbol derizoriu) reprezintă pentru el ceea ce reprezintă Veta pentru jupân Dumitrache: o formă a posesiunii și a orgoliului. El are „ambâț”, adică o conștiință hipertrofiată a valorii individuale și o mistică a ierarhiei sociale. Comicul se naște și aici din disproporția dintre ambiție (ca expresie a personalității individului) și posibilitățile
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
grijă ca vinul să nu lipsească dela masă și din pahare. Apetitul de băutură a celor doi tehnicieni se dovedi inepuizabil, iar Tony Pavone opservă Înserarea. De aceea, de data asta hotărât să onoreze promisiunea dată Carlei, se adresă patronului. „Jupâne, fă plata te rog...!” „Cum e posibil...?” protestă el. „Alaltăieri...?” „Nu toate zilele pot fi la fel...!” Polipeanu care plesnea de sătul, având chef de băutură și Lakner care cu toate insistențele sale nu opținuse nimic dela fată, Încercară să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
titlul: „Și băieții au nevoie de protecție“. Acesta era primul paragraf: Așa numita aventură sexuală a Shebei Hart cu fiul meu - care avea cincisprezece ani când a început - a fost recent descrisă în aceste pagini ca „o mană cerească pentru jupânul Connolly“ („Fantezia oricărui școlar“, 20 ianuarie, 1998). Ca mamă a lui Steven, sunt profund jignită de această atitudine frivolă față de presupusa infracțiune a doamnei Hart. Mi se pare de necrezut că cineva poate considera abuzul sexual asupra unui minor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și bătaia clopotului, ș-odată își dă jos cojocelul din spate, și se pune pe dânsul cu pumnii și cu picioarele... Bătea în cojocel și suduia cumplit... Și numai ce prinde un om dintre cară a se văita: Valeu! valeu, jupâne Mogoș, nu mă omorî, că-ți dau laptele înapoi... Tu ești? grăiește ungurul. Tu iei mana oilor? Și se duce la carul românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia de dinapoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Deschide. — Care sunteți dumneavoastră, bre? Noi suntem, Sandu Dălcăuș. Tare te rog să deschizi. Dacă nu vrei cu voia, va fi cu nevoia. Cherhanagiul a deschis. Se învârtea de colo-colo, ținându-se cu mânile de tâmple și olicăindu-se. Nu plânge jupâne, zise Sandu. Întreabă-mă de ce-am venit. Am venit să-mi dai vamă douăzeci de mii de lei. —Aoleo! aoleo! dar ce-am făcut să mă vămuiești? N-ai făcut decât una: că ai vămuit și tu pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Câteva elemente ale comediei Cuconu Zamfirache de M. Bujoreanu se vor regăsi în O noapte furtunoasă. Teodor Bogasierescu adresează o epistolă pasionată unei femei măritate, Florina, care seamănă foarte bine cu Zița și al cărei soț rivalizează în candoare cu Jupân Dumitrache: „Scrisoarea asta nu este nici către nevasta mea, nici către mine, este către Angel. Vezi când se întoarce să i-o înapoiezi. Angel nu șade aici” (începutul scrisorii era: „Angelul meu!...”). Limbajul cuplului Zița și Rică este anticipat de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cade niciodată, el îl ascunde mereu pe adevăratul Chiriac, pe Tipătescu sau pe Nae Girimea. În capul altor personaje, masca se confundă cu omul, chiar îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote Ibidem, p. 265. footnote> George Călinescu găsește similitudini între Jupân Dumitrache Titirică și Kir Zuliaridi din comedia cu același nume a lui Alecsandri. Arnăutul cărunt Zuliardi, ca și Jupân Dumitrache, își teme nevasta de „papugii”, dar e tradat chiar cu o calfă de spițer. Reacționează ca și jupând Dumitrache când
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
masca se confundă cu omul, chiar îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote Ibidem, p. 265. footnote> George Călinescu găsește similitudini între Jupân Dumitrache Titirică și Kir Zuliaridi din comedia cu același nume a lui Alecsandri. Arnăutul cărunt Zuliardi, ca și Jupân Dumitrache, își teme nevasta de „papugii”, dar e tradat chiar cu o calfă de spițer. Reacționează ca și jupând Dumitrache când descoperă în patul conjugal cravata lui Chiriac. Așa cum observă Lovinescu, Alecsandri e „mai ușor, mai întors spre vodevil, dar
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Alecsandri și prefigurându-l pe al lui Caragiale. Un loc important în rândul precursorilor lui Caragiale îl ocupă și B. P. Hasdeu. În domeniul creației comice, numeroase elemente identificate și în piesele caragialești sunt concentrate în Trei crai de la răsărit. Jupân Dumitrache ne apare în chipul băcanului bucureștean Hagi-Pană, conservator și zgârcit la culme. Opiniile politice și le rezumă printr-o expresie tipică: „doi pepeni într-o mână nu pot ține” (vorbind despre partidul liberal și conservator). Tânărul Jorj, aspirând la
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Maiorescu, Comediile d-lui Caragiale (1885), în Critice, București, E.P.L., 1966, p. 419. footnote>. Pateticul nu este ocolit de creatorul comediilor, ci este conținut în chiar miezul intrigilor. În O noapte furtunoasă sunt parodiate două „tragedii” principale: cea a lui Jupân Dumitrache, atins la „onoarea lui de familist” și cea a amanților certați. În plan secundar, și Zița are o tragedie, nenorocul: „fir-ar al drcului de viață și afurisită! Că m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ursuzului tejghetar, buna părere pe care o are despre sine în chiar condițiile adulterului provoacă râsul. În configurarea acestui personaj, mecanismul alăturării de scene contribuie la sporirea comicului de caracter. Abia acum râdem de obsesia „onoarei de familist” a lui Jupân Dumitrache. Scena a IX-a este dedicată celor doi amanți. Veta, jucând scena despărțirii definitive, își testează amantul. Adept al vieții tihnite sub acoperișul casei stăpânului, Chiriac nu suportă ideea schimbării radicale. Joacă și el teatru (mimând sinuciderea) după care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le sunt cu prisosință recunoscute în lumea lor. Jupân Dumitrache o vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine e formulată de Pampon: „femeie, ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Candoarea face loc instinctului și toate „femeile vesele” caragialene trăiesc sub zodia
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
îl califică drept modern: „tipul încornoratului este la Caragiale un tip modern: el indică începutul unui proces de înstrăinare a omului și sensul unui comic în care grotescul împrumută unele nuanțe absurde”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Trahanache, Jupân Dumitrache, Pampon și Crăcănel sunt „încornorați fără ieșire” ca și spațiul căruia îi aparțin. Tipul este ilustrat cum nu se poate mai potrivit de Zaharia Trahanache - o întruchipare a autorității supreme a unui județ, membru al atâtor comitete și comiții
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Trahanache ar ști și ar accepta viața dublă a Zoei nu este susținută și de I. Constantinescu care afirmă că: „firea lui comică a lui Trahanache nu este indiferența, ci prostia”. Un alt exemplu ilustrând tipul încornoratului este oferit de Jupân Dumitrache „un mahalagiu fioros de moral” (Călinescu), ținând la onoarea lui de familist. După gânduri și purtări s-a mai discutat că cherestegiul și-a anihilat în cea mai mare măsură legăturile cu „general-umanul” pe care-l conține. Rizibilul iese
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de la raporturi de familie, de la punerea în relație a umanității stricte, în afara stării ei civice sau sociale. O adevărată stare adulterină guvernează peste tot în O noapte furtunoasă, fundamentând o moralitate alterată și realții false între personaje. Ca și Trahanache, Jupân Dumitrache este o autoritate. Dar autoritatea lui are poziția cea mai falsă „el este singurul mare înșelat al piesei și cel mai ușor de înșelat dintre toți în același timp” (de Veta, Zița, Chiriac). Înțelegem că tejghetarul Chiriac va prospera
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]