1,012 matches
-
a luat inițiativa cu Gh. Tătărescu și cu I. Nistor de a i se ridica un monument lui Ion I. C. Brătianu, încredințând lucrarea sculptorului Ivan Méstrović72. În concepția sa, omagierea personalităților pozitive și a faptelor acestora constructive reprezentau un act justițiar și de educație. În legătură cu grija și considerația sa pentru monumentele istorice, se poate evidenția și în cadrul acestui mandat, printr-un exemplu: vizita sa la Târgoviște, unde Lapedatu a cerut ca monumentele orașului să fie restaurate și mai bine îngrijite. De
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu este Dumnezeu adevărat, fie își arată mila
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mântuiește pe cei pe care trebuie să îi mântuiască și îi judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui Marcion cred într‑un Dumnezeu înțelept, atunci ei trebuie să creadă în mod necesar că acest Dumnezeu este și drept/justițiar. Pentru Irineu, credincioșii au fost deja judecați, în sensul că ei nu se mai tem de Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi au fost deja condamnați. Despre ideea de „judecată” în creștinism, cf. monografia lui E. Peretto
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mă cunoșteam decât parțial și vrând-nevrând cea mai convenabilă parte din mine, adică cea adevărată, mi-o reprimam cu consecvență?” Romanul Fețele tăcerii (1974) complică perspectivele încrucișate: tânărul ziarist Dan Toma (necredinciosul care vrea să pună degetul pe rană), anchetatorul justițiar care trebuie să afle adevărul pentru a-și putea preciza o atitudine față de adevăr, primește confesiunile a doi foști adversari, unul călău, altul victimă: călăul este viitorul său socru, activistul de partid Radu, care a înfăptuit colectivizarea agriculturii cu pistolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise pe Dumnezeu...” Contrastele „eului” ating apogeul... „răcnea ca un leu rănit de moarte, fără glas și fără speranță...” (capitolul 5) Griforu („animal politic tenace”) și Generalul, spre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
reținut că... “Iără să aibă niciun fel de simpatie pentru Germania nazistă”, reputatul critic “considera intolerabilă o victorie rusească...” Iată cum omul Eugen Lovinescu s-a lăsat dominat, uneori de gesturi sinistre (îl “bântuiau gânduri de sinucidere”), însă tonul sarcastic, justițiar al istoricul Lucian Boia nu iartă: “n-a mai fost cazul: a murit (16.07.1943) cu un an înainte de intrarea Armatei Roșii în România”. (p. 214) Pasaje relevante sunt acordate de cercetătorul Lucian Boia, pentru a defini personalitatea și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat fiind momentul istoric, cartea avea să reprezinte un „cântec de lebădă” al unui gen cu o tradiție destul de consistentă, din producția editorială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
anumite obiceiuri juridice străvechi, semnalate în Transilvania. Conform unui asemenea cod păstoresc, ciobanul acuzat că și-a neglijat îndatoririle era condamnat. Se pare că aici, în acest jus valachicum, trebuie căutată baza istorico-etnografică a faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la ipoteza că prima versiune s-a născut în zona de nord-est a Ardealului, respectiv în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Căliman. Colinda transilvăneană, considerată ca fiind prima etapă în geneza Mioriței, cuprinde numai acest motiv. Ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
emoție specifică, scopul ei nu este acela de a face rău instigatorului, ci de a corecta un „rău”, observat și de a preveni repetarea lui. În acest sens se ia hotărârea de a schimba ceva greșit, devenind o instanță informală justițiară care ajută reglementarea relațiilor interpersonale. La originea agresivității converg și se interferează factori genetici, psihologici și socioculturali, precum și o serie de influențe biologice și endocrine. Care dintre acești factori predomină sau reprezintă ponderea cea mai mare este greu de evidențiat
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
pe nedrept la închisoare în epoca tulbure a anilor ’50, Constantina reface în conversațiile cu fiul acestuia, Filip, ca și în pasionantele sale monologuri interioare, spiritul unei iubiri a cărei puritate își are rădăcinile în dorința impetuoasă de adevăr. Spirit justițiar, pentru ea actul de reabilitare a numelui profesorului este singurul lucru normal într-o lume deformată de frică și lașitate. Adevărata măsură a talentului scriitoarei este dată de volumul de proză scurtă Cursiv de septembrie (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații moralizatoare, în tiradele justițiarilor morali și ale noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială a omenirii. Autorul nu poate fi aici acuzat nici de paseism, nici de imoralism
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată" (p. 192). În final, să spunem că problema ordinii morale nu este o chestiune a moraliștilor, a justițiarilor, și nici măcar a pedagogilor moralei (care nu pot fi, desigur, ignorați), ci o problemă a înțelegerii și recunoașterii, după modele arhetipale, după exigențele rațiunii sensibile, după vitalitatea parcursului inițiatic, a unei ființări colective care nu se organizează după figura lui
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
asta? Nu e banditism, nu. Mai degrabă o practică benignă, subtilizare comisă de un tâlhar din periferie. Un hoț de cartier. O impolitețe intelectuală, într-un fel. Dar uite, cum trebuie să fie ascuns acest lucru, ne luăm aerul de justițiari morali. Ai moralei academice, bineînțeles. Îmi mai aduc aminte câte ceva din orele de umanism din colegiu: nu astfel procedau sicofanții din Grecia antică? I se făcea proces cutăruia. Era declarat nedemn public. Cu scopul de a pune mâna, legitim, pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Și totuși, astfel de evenimente stârnesc îngrijorare și ridică multe semne de întrebare asupra cauzelor care stau la baza comportamentului violent al copiilor, în special în ceea ce privește actele de omucidere ale acestora de la vârste tot mai mici - „Celebrarea” războinicilor, durilor și justițiarilor: personajele sunt apreciate mai mult pentru duritate decât pentru inteligență, sensibilitate și umor. Asemenea serialelor de acțiune și thrillerelor și desenele animate violente transmit disimulat un mesaj periculos și dezinhibant: violența nu este oribilă și nimeni nu este rănit sau
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și tenacitate, marelui public, de către organele conducătoare ale statului, prin măsuri excepționale de supraveghere și înăbușire nemaiîntâlnite la noi până acum. într-adevăr nu mai e o taină pentru nimeni acest proces s-a desfășurat în condiții care amintesc procedeele justițiare ale vecinilor noștri din Rusia Sovietică: s-au călcat în picioare cele mai elementare reguli de legalitate, dreptate și omenie. Toate acestea cu scopul evident de a smulge o sentință monstruoasă, și mai ales pentru a convinge opinia publică de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil traducător din latină, situat în tradiția școlii clujene a lui Ștefan Bezdechi. Cu sensibilitate la farmecul sonurilor arhaice, dar și cu o mare inventivitate verbală, el reușește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
nr. 49/1972). Iar coliziunea intelectualilor cu Puterea nu face altceva decît să scoată la iveală o relație și mai adîncă: raportul dintre putere și adevăr. Mai mult, aici se adaugă și etica, dar și sistemul dreptății întrupat în spiritul justițiar. E greu să admitem că intelectualii sînt azi niște maeștrii ai adevărului, ai justiției, care ne spun totdeauna: "Veniți de luați lumină!", după cum nu putem cantona nici în imaginea unui intelectual care pretinde, utopic, că rezistă comod la efectele mascat-represive
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
au ajuns pe mâinile pătate de sânge ale securiștilor care, după ce i-au torturat într-un mod inimaginabil de bestial, i-au aruncat în pușcăriile pregătite din timp pentru exterminare. În cele mai multe cazuri, acești năpăstuiți nici nu erau judecați deoarece „justițiarii” de la București avuseseră grijă de a inventa și legifera „închisoarea administrativă” ce se putea întinde până la o perioadă de cinci ani de detenție fără ca „dușmanului poporului” să i se aducă la cunoștință faptele de care se făcea vinovat. Documentul din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
poetice (sarcasmul cu palori angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
pelerinaj. Asta-i România !”. Ploaia și echipamentul necorespunzător cresc gradul de entropie al rândului Mă deplasez iarăși, încercând să găsesc un alt loc mai discret, pentru a putea lua notițe liniștit și fără a mai fi confundat cu un ziarist justițiar, așa cum mi s-a mai întâmplat de altfel pe teren de-a lungul timpului. Numai că nu scap nici de data aceasta. Un bărbat gras, cam la 40 de ani, foarte bine echipat pentru ploaie față de cei care-l înconjoară
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dreptate, dacă altfel nu mai merge, să vedeți voi cum o să le tremure fundul la toți de frică, doar așa merg treburile în țara asta !”. Am întâlnit de zeci de ori pe stradă și pe teren acest argument, Dan Diaconescu, justițiarul suprem, venind în general din partea unor persoane simple, sărace, doborâte de agresivitatea mediului în care trăiesc și de sentimentul acut de neputință în față injustiției sociale. Televiziunea oficială a Patriarhiei Române, Trinitas TV, realizează mai multe interviuri cu cei așezați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la întruparea mântuitorului nostru Iisus Hristos, 1821. E o poemă alegorică, în care duhul schimnicului Varlaam, înălțat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
exact, "suportul" meditației teologice. Și, oricare ar fi fost interpretările date mai târziu de către preoți, e semnificativ faptul că altarul focului a ajuns și a rămas centrul religios al mazdeismului. În ce privește focul eshatologic, așa cum îl concepea Zarathustra, pe lângă funcția sa justițiară, el purifică și "spiritualizează" lumea. Dar funcția cultului este mult mai mare. Potrivit unei interpretări recente 20, oficiantul atinge, prin intermediul ritului (yasna), condiția de maga; adică se bucură de o experiență extatică, ce îi dă o "iluminare" (cisti). În timpul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]