21,649 matches
-
speciei. Poate îmbrăca diverse forme: merge de la eu sunt diferit la celălalt nu este ca mine. În ce-a de-a doua perspectivă este o diferență inversată; celălalt, dușmanul, cel de la care provine tot răul nostru, devine un moment al justificării existenței proprii. E o diferențiere prin negație: de la eu sunt altfel decât ei se trece la eu nu sunt ca ei. În ambele variante ale diferenței ne justificăm prin ceilalți. Poate deveni criteriu de diferențiere orice: vârsta, sexul, rasa, apartenența
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cunoscut mai curând prin forțarea cunoscutului peste necunoscut decât prin descoperirea necunoscutului. Dezvăluirea pe care o face știința este de fapt o raportare. În acest sens maximul științei îl constituie a afla toate raportările posibile ale necunoscutului la ceea ce cunoaștem. Justificarea îi vine însă dinspre praxis. O parte interesantă a științei (și a faptului de-a ști în general): modalitatea în care ia naștere necunoscutul. Nașterea lui a nu ști ceva trebuie situată la începutul științei, fiind o deschidere esențială a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Tendința închistării într-o imagine este determinată de teama ce derivă din problema sensului existenței proprii. Alegerea unei "poze existențiale" și cantonarea în ea poate liniști foamea de sens a propriei conștiințe; numai că trebuie întreținută continuu cu argumente, cu justificări, cu mărturia altora. Orice imagine trebuie să aibă privitori, doar pe această cale căpătându-și statutul de imagine. Cu cât sunt mai mulți privitori, cu atât imaginea pare mai justificată. Situarea imaginii de sine, ca proiect asumat, în zona nivelului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
unui lucru bun. Plăcerea (sau încrâncenarea) pe care ne-o stârnește uneori unul din posibilii unei situații ne ocultează perspectiva asupra altor posibili. Ne închidem astfel într-un punct de vedere și-l argumentăm cu zel, luptând să-i demonstrăm justificarea în fața altora și a noastră. Ne însușim atât de puternic acel punct de vedere încât el devine o parte din Sine, în dovedirea lui jucându-se unul din contururile propriei identități. Acesta este unul din motivele situației în care luăm
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
grăbesc să o împărtășească altora, de parcă în însăși acea teorie stă conceptul comunicării sale. Împărtășirea unei teorii ia deseori forme agresive deoarece ea nu este importantă pentru cel ce o propovăduiește atât prin ceea ce are pretenția că descoperă, cât prin justificare pe care o aduce existenței autorului ei. Puțin contează dacă ea a fost sau nu verificată; important e că descoperitorul ei crede în ea; deci, într-un fel, orice teorie este o credință, împărtășită de una sau mai multe persoane
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
filosofii au râvnit la statutul de "preoți atei". Odată cu schimbarea ierarhiilor sociale tind către statutul de om de știință. Numai că aici e ca și cum ar dori să-și fie propriul copil. Instituția inițierii și a inițiaților își are una dintre justificări în faptul că anumite cunoștințe pot deveni toxice pentru neinițiați. Ceea ce le lipsește neinițiaților (și ceea ce constituie în bună măsură sensul inițierii) este Orizontul de sens corespunzător, în cadrul căruia unui anumit sens îi poate fi descoperită esența. Acesta este deseori
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ca și legitimitatea depind de concordanța între valorile proclamate inițial și realizările ulterioare, ceea ce presupune o revizuire permanentă a comportamentului instituției sau personalității în cauză.”49 În teoria politică, conceptul de legitimitate este definit ca și „principiu de întemeiere și justificare a unui sistem de guvernământ care presupune, pe de o parte, conștiința guvernanților că au dreptul de a guverna și, pe de altă parte o anumită recunoaștere a acestui drept de către cei guvernați.” 50 O altă definiție a legitimității este
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
sociale instituționale.”51 Istoria gândirii politice prezintă o varietate de accepțiuni date acestui concept: legitimitatea supranaturală întemeiată pe natura divină a monarhului, pe vocația divină a guvernanților sau pe inspirația divină; legitimitatea civilă exprimă o apreciere valorică privind întemeierea și justificarea exercitării puterii politice; legitimitatea, accepțiune întâlnită în gândirea politică modernă și contemporană, bazată pe încrederea în instituțiile puterii politice. Autoritatea unui conducător politic apare ca și competență profesională și interpersonală sau ca și drept de comandă oferit de poziția de
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
În spațiul românesc, "diferența dintre câștigurile private și beneficiile sociale rezultate din investițiile în cercetarea fundamentală sunt considerate "eșecuri ale pieței", ceea ce face ca foarte puține persoane particulare să investească în asemenea activități. Acest argument al "eșecului pieței" este principala justificare a finanțării, în general publice, a cercetării fundamentale"130. Deficiențele învățământului superior managerial și tehnic se regăsesc în toate cele prezentate mai sus; universitățile nu-i învață decât arareori pe studenți să învețe, să cerceteze și să descopere. Aceștia se
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
pentru realizarea operațiunilor de export și cooperare economică internațională se rezolvă împreună cu Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale;" 4. La articolul 26, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: Rezolvarea neînțelegerilor se face pe baza justificării tehnico-economice și legale prezentate de părți, cu participarea acestora și, după caz, a coordonatorului de balanța." 5. Prevederile de la litera c) a articolului 27 se abroga. 6. La articolul 44 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: "Despăgubirile datorate
DECRET nr. 19 din 20 ianuarie 1986 privind stabilirea unor măsuri pentru perfecţionarea mecanismului economico- financiar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106695_a_108024]
-
este aceea a construcției în sine, indiferentă față de modele și irepetabilă ca structură. Aceste construcții, fără a se raporta la realități deja cunoscute, sugerează plauzibil universuri condensate, stochează și aglutinează obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
credibil ca un alt scriitor popular, George Topârceanu, să se fi ilustrat în domeniul literaturii pornografice? Ipoteza nu e lipsită de ingeniozitate. Nenorocirea e însă că se răspândește cu repeziciune un fals, că numele unui clasic e amestecat, fără nici o justificare reală, într-o mizerabilă literatură pornografică. Dacă aș fi avut ezitări în legătură cu paternitatea acestui text aș fi apelat la Al. Săndulescu, autorul unei ediții de Opere Topârceanu și îngrijitorul unor serii de Scrieri alese din opera celui care a scris
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
eșecurile! Le datorez tot ce știu" (II, 122), spune la un moment dat. Sau: " Nu mă poate interesa o ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate" (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea e numai o justificare?! La un moment dat, Cioran își recunoaște ipocrizia sau jocul. Doar că, jucînd o anumită imagine pentru ceilalți, mimînd chiar pentru sine un rol, Cioran devine finalmente chiar ceea ce neagă. Oricum, mărturisește: Cînd ai acumulat eșec după eșec, nu știu
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
mică amărăciune din cauza tăcerii în jurul activităților mele - imperceptibile, trebuie să recunosc" (idem). Să spună asta cineva care își considera neamul o scenă prea mică pentru energiile sale teribile?! Cioran coboară acum în eșec cu voluptatea celui care găsește aici singura justificare a prezenței sale. Iubirea eșecului este alternativa la soluția sinuciderii. De fapt, iubirea eșecului ascunde la Cioran iubirea de sine. Cum e vorba despre un narcisist, dar despre unul care știe deopotrivă ce este ura de sine, eșecul hrănește și
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de predecesorii mei, prin faptul că nu privesc nicidecum fenomenul literar ca pe un epifenomen al ambianței social-politice, iar pe de altă parte nu las niciodată în suspensie judecata axiologică. Operele literare ale curentelor tendențioase sau teziste nu-și află justificarea decât în măsura în care se realizează artistic, ŤIdeologiať rămâne așadar pe planul al doilea, spre dezamăgirea unei minorități studențești, care mă consideră pe deplin Ťreacționarť, în felul presei locale comuniste, în care au apărut până acum două note împotriva mea." Volumul lui
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
lui Ieronim Tătaru se înscrie onorant pe urmele aceleia profesate de Șerban Cioculescu. Feliile de text ale criticului interbelic, sub imperiul cărora un personaj cu numele I.L. Caragiale se compune asemenea unei holograme, evoluează și își schimbă - aici - natura, căpătând justificări suplimentare. Legea de funcționare a cărții lui Tătaru este - neîndoielnic - tematistă, așa cum o arată cu claritate și examinarea fugitivă a cuprinsului. Întrebările sunt insinuate - cumva - de context, iar răspunsurile răsar, aproape firesc, din arhive. Fie că e vorba despre intens
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
povestire unui cîntec și unor cîntăreți reali, atribuindu-le o aventură palpitantă și a creat-o pe Zaraza-femeia, o plauzibilă victimă a iubirii. Tot Cristian Vasile a cîntat șlagărul Iubesc femeia care poate i-a sugerat scriitorului titlul faimoasei sale justificări: De ce iubim femeile. Un titlu muzical adoptă Tudor Mușatescu pentru cea mai cunoscută piesă a sa Titanic-Vals. Dar melodia, repetată obsesiv de un flașnetar, este doar un pretext și un potrivit laitmotiv de fundal. Unchiul bogat se îneacă într-o
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
și dna Nina" (ibid., 20.04.2005); " Dacă, Ťprin abstractť, cum îi plăcea tovarășului Ceaușescu să zică, prietenul meu din Vișeu de Sus, Lucian Perța, ajunge președintele țării..." (Jurnalul de vineri, 19-25.01.2007) etc. Formula prin absurd are o justificare și o istorie culturală: poate fi un calc după expresia franceză par l'absurde sau o izolare în interiorul limbii române, pornind în orice caz de la formulări specifice din logică și argumentație: reducerea la absurd (reductio ad absurdum), raționamentul prin absurd
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor strânsă, de close reading, criticul nu ajunge decât la identificarea nexului de contrarii; nu și la justificarea lui. Simptomatic, formule totodată sincere și vagi, ca "de nu mă-nșel", "n-aș putea da un răspuns clar", "o regulă care ne scapă", "tema rămâne deschisă", se înmulțesc pe măsură ce comentatorul se apropie de nucleul generator al operei lui Eugen
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
să resimtă o dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron. Ieșirea din impas (și la criticul "șaizecist", și la cel interbelic) se face mai întâi prin recunoașterea onestă a limitelor; și apoi, prin calitatea scriiturii. Creația din interiorul criticii literare, proza ideilor mă fac să regret mai
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
dar mimează obiectivitatea și atitudinea științifică, putînd convinge în destul de mare măsură pe cititorul mai puțin instruit sau mai puțin atent. Evident, jocul de cuvinte și pretinsa etimologie cu care începe textul în cauză (Liiceanu - Liicheanu - lichea) nu au nici o justificare în argumentare (sînt mijloace pamfletare, formă de umor ieftin practicat masiv de jurnalismul de tip România Mare); ele îi dau însă autorului articolului și ocazia să-și atribuie prestigiu științific, prin aluzia vagă la dispute filosofice onomasiologice și mai ales
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
să aibă consecințe juridice. În felul acesta, nu numai că oameni ca Ion Iliescu, agenți ai unui rău istoric de mari proporții, ar fi aduși, în sfârșit, în fața instanței, dar s-ar putea pedepsi înființarea de partide comuniste, proslăvirea sau justificarea în continuare, azi, a comunismului, negarea actelor de barbarie și de infirmizare a ființei umane pe care acest regim le-a săvârșit. S-ar putea pedepsi, printre altele, și manifestările huliganice prin care Corneliu Vadim Tudor și complicii săi s-
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale fostului general de securitate Pleșiță și ale fostului mare activit Niculescu-Mizil sunt eșantioane din nesfârșitul depozit al monstruozităților comuniste. Vinovați până la ultima fibră pentru nenorocirea abătută asupra țării, ei încearcă, prin justificări jalnice, să abată atenția de la propria responsabilitate. Asasinul care ucide pruncul prin îmbrățișare nu e cu nimic mai inocent decât ucigașul plătit. În loc să admită că au fost rotițe ale unui mecanism infernal, ei încearcă, printr-o retorică despre care-și
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
a încetat de mult să mai funcționeze și, în consecință, preocuparea noastră actuală este cît de departe am putea merge pe calea detabuizării sexului. Există limite pe acest teren lunecos sau...? Iar, dacă admitem ideea de limită, să vedem ce justificări ar putea avea. Un sondaj istoric e binevenit. Să recunoaștem că lista autorilor considerați de-a lungul vremii drept licențioși e impresionantă, de la Aristofan, Petroniu, Apuleius, Ovidiu, Plaut la Rabelais, Boccaccio, Shakespeare, Choderlos de Laclos, Goethe și de la aceștia la
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
nenumărîndu-se printre greii filozofiei occidentale, trebuiau coborîți în rang pînă la nivelul cuvenit modestei lor contribuții: pragul mărunt al spiritelor de mîna a doua. Așadar, o mazilire săvîrșită în numele valorii. Judecată prin prisma exigențelor lui Noica, mazilirea aceasta își are justificarea ei: cînd urci ștacheta foarte sus, ea se transformă implicit într-o ghilotină ce invită la decapitări simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]