674 matches
-
îl știu îl țin minte. Iată de ce - enigmatic sau nu - Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește, îi luaseră un timp locul Nadia Comăneci și Ceaușescu. Aferim!) în spiritul aceleiași paradigme, am putea opera și alte juxtapuneri, de pildă cea de genul: Matisse-Pallady, dar, de ce nu, ludic, și una locală: Bejenaru-Hatmanu. Cum, tot așa, de ce nu: Coelho-Cărtărescu. Sau, Cărtărescu (fascinantul, paralizant de vizibil acum) - Stelian Tănase (romancier foarte rafinat, dar...) De ce Brâncuși și nu Paciurea? "De ce iubim
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a românului, în "juxtapunerea capricioasa a narațiunii ficționale cu narațiunea non-fictionala"), figurile amplificării (cu corolarul Expansiunea sintactica a frazei: tehnică frazei labirintice) și, în fine, figurile iluziei către care converg toate celelalte, asigurînd "o perspectivă unificatoare, specific baroca, a întregului". Aceste exerciții analitice, fascinante
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
o existență liminară, la granița dintre absurd și revelație, dintre promiscuitate și sublim, într-un oraș pe care îl bănuim a fi București încărcat de toate contrastele atmosferei tipic balcanice. Stilistic vorbind, cartea prezintă aceeași tendință spre sinteza oximoronică, spre juxtapunerea paradoxală, pe care o întâlnim și la nivelul conținutului. Cuvintele se înlănțuiesc cu fluctuații și inflexiuni idiosincratice neașteptate, în timp ce formulările neologice tresar adesea sub zvâcniri, sub răbufniri, de sintaxă veche. Aflăm în paginile cărții, ca într-o adevărată arheologie a
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște își panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncenă privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
come lingua d’impiccato. („Ermetica”), de pildă. În același spirit, optînd pentru topica firească a limbii-țintă, fie că porneau de la originalul în limba maternă sau de la cel în mult mai sintetică engleză de adopție, ei au dat pregnanta sensului prin juxtapuneri adecvate sau printr-o dispunere metrica diferită de a originalului: Să nu ne mai gandim./ Maine vom afla din ziare ce s-a intamplat cu adevarat. // Non pensiamoci più. / Coș’è în realtà accaduto lo sapremo domani dai giornali. („Post
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
și temperamentală definitorie. Se adaugă o victimă colaterală, Marin Mincu (un preambul la analiza lui Ion Bogdan Lefter) și zboară, de asemenea, din loc în loc săgeți către diferiți actanți de pe scena culturală a ultimului deceniu. Cartea nu este o simplă juxtapunere de cronici și recenzii scrise la întâmplare, ci o panoramă gândită înainte de a fi realizată. De la ex-călinescianul Adrian Marino la post-echinoxista Sanda Cordoș, volumul adună și distribuie nume grele sau, în orice caz, reprezentative pentru toate generațiile și orientările estetice
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
spre imitație necritică (să ne amintim cum, la un moment dat, Benjamin Fundoianu propunea asimilarea deplină a României, politic și cultural, de către Franța, dacă tot ne dovedim atât de galofili), alții susțin că a trebuit, obiectiv, să ne sincronizăm prin juxtapuneri, ceea ce ne conferă un caracter eclectic, plin de simultaneități care, în formatele mari culturale, reprezintă succesiuni. Fapt e că decadentismul nu s-a impus, conceptual, nici în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
dacă se potrivesc sau nu se potrivesc naturii sale intime. Eseistul își verifică trăirile comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu cuvintele altora fiind agasantă. Cititorul ține în mîini un compendiu de gînduri provenite de la zeci și zeci de autori, fără ca un liant de fundal să lege bucățile alese. „Aș mai
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
urmă, ca și pentru istorie”; corect ar fi fost: „Sistemul monetar al lui Iulian este un alt valoros mijloc de control al surselor literare. Este un sistem monetar complex, care încă așteaptă cercetarea amănunțită pe care o merită... astfel că juxtapunerea literaturii și a monedelor poate fi la fel de utilă atât pentru numismatică, cât și pentru istorie”; p. 11: „Official representations have accordingly so small interest” - p. 41: „Reprezentările oficiale au, deci, un mare interes (sic!)”; corect ar fi fost: „Reprezentările oficiale
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
romanului. Pe lângă faptele, gesturile și intervențiile caracterizante ale personajelor, parcurgem o serie întreagă de catagrafii comunitare. Hărți, dicționare, jurnale, tot atâtea forme de inventariere a unui fond comun, fie el rural sau individual. Se observă cu ușurință, din aceste abile juxtapuneri de voci și epoci, experiențe și destine individuale, pasiunea de antropolog și etnograf a autorului, miza lui dublă pe specificitate și pe generalitate umană. Minuțios elaborat, lucrat, cum se zice, la sânge, romanul își pierde ritmul numai în acele pagini
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
șocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist) contează tocmai manierismul, pasiunea formei, simțul versificației; autorul nu mizează pe noutatea ideii, ci pe prelucrarea ei. Colajul de titluri sau de texte jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și situații, dar dovedește mai ales arta de a le compune, de a contrapune, de a rima, de a alterna și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără căutări ostentative, dar și fără cea mai ușoară urmă de rigiditate. Acest ritm pe care, prin simpla lor juxtapunere, cele trei expoziții i-l imprimă spațiului, determină, prin însăși lumea secvențială pe care o creează, unitatea firească a evenimentului și alimentează fără eforturi un discurs bine structurat, perfect unitar și cu toate aparențele unui fenomen natural, constituit de la sine
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
putut favoriza o luare de poziție didactic-sarcastică. Mai ales acest risc este evitat prin simpla punere în scenă a citatelor: adesea descrierile limbii de lemn sunt viciate de tonul excesiv de subiectiv, emoțional, în opoziție cu tendința științifică a obiectivității. Simpla juxtapunere sporește seriozitatea de instrument util a cărții (un veritabil rezervor de exemple), dar și potențialul său literar. Evident, dicționarelor și antologiilor li se pot întotdeauna aduce obiecții privind alegerea, stabilirea inventarului de cuvinte sau fragmente. Unele dintre cuvintele prezente în
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și tot merg și nu mai ajung nicăieri, totul consumîndu-se într-o ceață gri, într-o boare grea. Ei bine aceiași hălăduitori fără odihnă sînt acum colorați foarte puternic, juxtapuneri tari de roșu, de verde, de albastru, de mov. Doar această nouă imagerie să fie... tematică. Nu. Dacă te uiți în jurul tău, în Iași, dar nu numai, cu care pictori intri în consonanță, în armonie, să zic așa? Am mai
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
simbolic - între femeia falică și vagina dentata. Prima ipostază e evidentă în scena când Dorothy îl amenință pe Jeffrey cu cuțitul, acesta ocupând prim planul și fiind luminat special pentru a fi evidențiat în cadru. A doua ipostază apare prin juxtapunerea a două cadre: de la buzele depărtate senzual ale lui Dorothy la o sculptură cu colți de lemn care atârnă pe peretele camerei lui Jeffrey. Din punct de vedere psihanalitic, s-a încercat deja o interpretare - a Laurei Mulvey - bazată pe
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
Astfel pot fi catalogate anume pleonasme, anume ilustrări imagistice ușor naive ce țin a explicita, a însoți, sensul textului cântat, ...sau progresiile episodice în recurență ale personajelor, drept procedeu simplist de basculare în timp. Dar aspectul de reportaj - plasarea în juxtapunere a desfășurarii muzical-dramatice cu imaginile din studioul de imprimare a peliculei sonore, acest paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
care amintiri vechi și noi se amestecă, despre sine, despre boala lui, despre Kurt și despre Irina. Ziua de 1 octombrie 1989 prin ochii Nadejdei Ivanovna ne este prezentată într- o vorbărie interminabilă, cu fraze lungi, alcătuie în special prin juxtapunere, și cu ample volute în trecut, până în copilăria ei din Ural, înainte de comunism: „n-ar fi crezut-o nimeni din Slava, asemenea pantofi, buni, din piele, când era mică se uita mereu după asemenea pantofi, când intrau în vreun sat
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
o schiță pregătitoare pentru „Dominișoarele din Avignon", un nud cu mâinile la spate, în aceeași atitudine nonșalantă ca și modelul lui Degas. Este o asociere surprinzătoare, adâncită într-un studiu din excelentul catalog publicat de Yale University Press. Nu toate juxtapunerile sunt la fel de îndreptățite. „Portretul lui Benedetta Canals" (Picasso) și „Femeie cu umbrelă" (Degas) vădesc doar o dublă datorie față de moștenirea lui Goya... Scene de interior ale lui Picasso sunt influențate mai degrabă de Toulouse-Lautrec decât de Degas. Gravurile din ultima
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
și absolvit de poezia de care se arată vrednică. Aptă a-și hipnotiza angelicii paznici, fuge înspre noi cu fructul dublei cunoașteri, etice și lirice, fruct senzual, "lipicios" de materie metaforică ce se prelinge în stihuri. Ștefania Plopeanu: Starea de juxtapunere, Asociația Scriitorilor din București, Ed. Cartea Românească, 1997, 48 pag., preț nemenționat
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
poate de experiențele unui martor ocular neutru. Impresie la care ajută și jocul internalizat al lui Brody, care, de exemplu, nu își tratează supraviețuirea ca pe un succes personal. Pe de altă parte, reușita lui actoricească are drept premisă o juxtapunere de planuri care îi permite să dezvolte personajul: primul e viața din ghettou, în care e bombardat cu incidente care atestă dezumanizarea, al doilea e etapa de ascundere, solitudine și tăcere. Dincolo de asta, e imposibil ca după vizionarea acestui film
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
de produsele de tip documentar ale regimului trecut: absența relației personale între cei care filmează și cei filmați, înregistrarea unui "real" consistent "ficționalizat" în prealabil. Rezultă din acest demers un fel de "documentar al salvării" de factura specială, construit pe juxtapunerea, cu parfum suprarealist, a unui număr de monologuri contextualizate aberant: monologuri stereotipe, prescrise, dezosate de umanitate și livrate pe parcursul unei mișcări exterioare impuse personajelor de autori nevăzuți dar vizibil aflați la controlul mecanismelor întregului proces. Pentru cei care nu cunosc
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără eforturi obstinate și fără cea mai vagă urmă de rigiditate. Acest ritm pe care, prin simpla lor juxtapunere, cele trei expoziții de la Muzeul Literaturii îl imprimă spațiului, determină, prin însăși lumea secvențială pe care ele o creează, unitatea firească a manifestării și alimentează fără eforturi un discurs bine structurat, perfect unitar și cu toate aparențele unui fenomen natural
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
elemente inovatoare, este experimentalismul regizorului. Camera se învârte amețitor în jurul avocatului sau procurorului, pe când martorii sunt filmați static, indiferent de starea de tensiune pe care o generează. Zoom-ul se face brutal și neașteptat, iar unghiurile de filmare asigură o juxtapunere a imaginii călăilor și victimelor. Problematizarea unor situații se face în principal prin intermediul unor astfel de artificii. Vezi cazul doamnei Bertholt, care își pierde casa pe care familia ei aristocratică o deținea de generații, și soțul, pe care îl dorea
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
să denunțe și să elimine ceea ce nu corespunde reprezentării lor schematice, sînt nu numai prezențe anacronice ca existență, obtuze ca mentalitate și primitive ca acțiune, ci și profund inculte și incapabile de percepții reale. Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum prin asocierea lui cu stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru tricolor
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
am citi printre rînduri am găsi o încercare de legitimare a situației schizoide în care se găsește însuși discursul său larg teoretizant. Situația identității în ruptură este una ideală. Cartea lui Sorin Alexandrescu evidențiază mai ales identități și rupturi. Această juxtapunere a celor două situații este, paradoxal, mult mai calmă, mai autentică, decît "idenditatea în ruptură", relație care presupune existența fermă, perpetuă, a celor doi termeni. Sorin Alexandrescu, Identitate în ruptură, Ed. Univers, 2000, 320 p., f.p.
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]