1,513 matches
-
Kant acoperă comunicarea prin cunoaștere. Hegel este cel care, ca și critic din interior al lui Kant, regretă puținul loc acordat semnului în propriul sistem și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii sau psihologiei. Când și cum devine semiologia teorie și generală și centrală? O dată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
științelor spiritului. Hermeneutica psihologico-istorică devine astfel o metodă specifică științelor spiritului, adică disciplinelor socio-umane. Hermeneutica psihologico-istorică se bazează pe principiul filosofiei moderne potrivit căruia subiectul este cel care construiește lumea în cunoaștere. Noua etapă a hermeneuticii este posibilă datorită criticismului kantian. într-adevăr, Kant este cel care afirmă că subiectul produce lumea în cunoaștere, susținând teoretic intuițiile romantismului. O dată cu criticismul, lumea nu se mai poate raporta la principiul ontologic al vechii filosofii - formă, materie -, ci este produsul gnoseologic al subiectului. Succedând
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Droysen, contribuind esențial la afirmarea unei filosofii moderne a istoriei și a culturii. Predecesor al lui Dilthey, Boeckh este cel care susține ideea unei critici filologice a cunoașterii și culturii. Dar, deși filologia este soluția de a ieși din criticismul kantian, ea 100 nu produce nimic în cunoaștere, deoarece este "o cunoaștere a ceea ce a fost deja cunoscut". Astfel, celor două tipuri de interpretare consacrate de Schleiermacher, interpretarea gramaticală generică și cea psihologic individuală, Boeckh le adaugă interpretarea istorică, relaționând manifestarea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
printr-o comparație între Kant și Nietzsche. La Kant, cunoașterea își găsește locul între "lucrul în sine", pe de o parte, și cadrele transcendentale ale intuiției sensibile și categoriile intelectului, pe de alta. Putem presupune interpretării un loc similar cunoașterii kantiene. Numai că Nietzsche neagă orice opoziție între lumea adevărului și lumea sensibilității și desființează limita interpretării dinspre "lucrul în sine". El nu păstrează nici cealaltă limită a interpretării, cadrele transcendentale și apriorice ale subiectului, care în fixitatea lor ar putea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Heidegger în a doua perioadă a carierei sale teoretice. Și sensul acestei afirmații este mai vast decât simpla situare a adevărului. Pentru că este vorba aici și despre un al treilea tip de adevăr, diferit de adevărul-corespondență aristotelian sau de adevărul-coerență kantian, și anume adevărul semnificație. în general, o dată cu refuzul de a reduce limba la un simplu instrument, ideea acestui tip de adevăr este prezentă în toate orientările care se împărtășesc din această tematizare. La Heidegger, acolo unde limba este însăși puterea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
aproape de hermeneutica teologică decât Heidegger. Spre deosebire de Heidegger, el afirmă că limba este obiectivă în chip suplimentar și pentru că în spatele ei se succed generații care transmit o tradiție. Astfel, Gadamer reabilitează tradiția și autoritatea textelor transmise prin tradiție. înainte de momentul culminant kantian al modernității, tradiția, cu conceptele ei de judecată, gust și simț comun, aparține cunoașterii. Kant este cel care contestă validitatea tradiției pentru a putea impune critica autonomizantă și libertatea de judecată a subiectului, indiferent de alte autorități decât raționamentul logic
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
implicare în procesul tradiției, în care trecutul și prezentul se mijlocesc continuu". Pentru hermeneutica anterioară, înțelegerea era fața interioară a explicației, era cunoașterea rezultată din substituirea cauzelor prin motive. Această atitudine era cvasicognitivă: natura acționează prin cauze (după rațiunea pură kantiană), iar omul acționează prin scopuri (după rațiunea practică kantiană); iar scopul e imaginea simetrică a cauzei.Pentru Gadamer, înțelegerea este un proces ontologic mijlocit de ontos-ul limbii și susținut de tradiție. Greutatea tradiției în hermeneutica lui Gadamer vine de la ideea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se mijlocesc continuu". Pentru hermeneutica anterioară, înțelegerea era fața interioară a explicației, era cunoașterea rezultată din substituirea cauzelor prin motive. Această atitudine era cvasicognitivă: natura acționează prin cauze (după rațiunea pură kantiană), iar omul acționează prin scopuri (după rațiunea practică kantiană); iar scopul e imaginea simetrică a cauzei.Pentru Gadamer, înțelegerea este un proces ontologic mijlocit de ontos-ul limbii și susținut de tradiție. Greutatea tradiției în hermeneutica lui Gadamer vine de la ideea că istoria acționează asupra noastră mai mult decât ne
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat pe transcendental, a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
altul”; astfel, activitatea comunicațională „definește de o nouă manieră subiectul etic”, care nu mai este nici unul, nici celălalt ci „Între-noi”-ul.4. Înscris În tradiția pragmatismului american, L. Kohlberg utilizează etica dezvoltată de John Rawls (Theory of Justiceă În spiritul kantian și al dreptului natural, asupra naturii judecății morale și a conștiinței morale, În afirmarea sa stadială. Kohlberg concepe trecerea de la un stadiu la altul al afirmării conștiinței morale ca un proces de Învățare al individului care acționează I. Provocări etice
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sau este, mai mult ca oricând, amenințat de prezent. Tocmai conștiința acestei amenințări, anticiparea pericolelor, poate pune bazele unei „euristici a fricii” și poate Întemeia o etică pe principiul responsabilității. O asemenea etică nu se mai poate sprijini pe imperativul kantian, care ordonă fără condiționări, recurgând chiar la unele compromisuri acceptabile În scopul de a asigura permanentizarea vieții umane pe pământ. În acest sens, răspunsul lui Jonas la provocările civilizației tehnologice, Împotriva fragilei și perisabilei vieți umane, este tranșant: a exista
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și, Într-o mică măsură, spre prezent, vizând răspunderea față de intervențiile umane ce pot agresa natura și viața cotidiană: ideea unei perturbări durabile și cu consecințe ireversibile asupra viitorului omenirii, ca specie, nici măcar nu este pusă ca problemă. În viziunea kantiană, etica tradițională avea ca punct de plecare datoria pentru a accede la putere: „Tu trebuie, deci tu poți.” Etica responsabilității, dimpotrivă, inversează datele problemei, plecând de la puterea umană spre a câștiga sensul datoriei: „Tu poți, deci tu trebuie.” La baza
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Împinge la suicid etc. Ideile morale Înnobilează persoana, dându-i o notă de aleasă distincție Între semenii săi. Prin ele, individul se va impune ca model valoric, de referință. Conformarea față de normele morale și ordonarea vieții În conformitate cu acestea răspunde Îndemnului kantian: „Acționează ca și cum maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. Scopul oricărei acțiuni care derivă din ideile morale are caracterul unui imperativ categoric care vizează În final respectarea demnității umane, fapt care-l face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i mai poate Înțelege rostul și, În consecință, ea nu mai are nici un preț pentru el, după cum nici omul nu mai are nici o valoare. În acest sens, Îndemnul kantian de a vedea În om „un scop și niciodată un mijloc” este complet răsturnat, omul devenind pentru ceilalți un mijloc de realizare a intereselor. Problema omului, extrem de complexă, aduce În discuție două aspecte tematice principale. O temă generală, universală, prezentă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește „să nu fac”. Aceasta este lecția morală a daimonionului socratic și a datoriei morale kantiene. Din cele prezentate mai sus rezultă că actul uman (actus humanusă este tot ceea ce face omul din punct de vedere voluntar sau involuntar, conștient sau inconștient, intenționat sau neintenționat. Din punct de vedere moral, orice persoană este responsabilă de actele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a văzut în istoria literaturilor ce obtuză e majoritatea. Totuși, având în vedere că în cazul Bolintineanu a trecut destul timp care să favorizeze consolidarea unei opinii, confruntarea se poate încerca. Atunci s-ar vedea cât de "universală" în sens kantian e judecata mea. În Bolintineanu prețuiesc și detest tot ce au prețuit și detestat spiritele noastre critice oficiale. Contribuția mea stă doar într-o percepție mai largă a fenomenului și în expresia critică, deci propriu-zis într-o operație obiectivă mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vrem să Întărim elementele de apărare a instituțiilor și cetățenilor acestei țări Împotriva atacurilor teroriste sau vrem să riscăm mai departe pe această cale și să ne menținem cu obstinație atașați unei viziuni privind drepturile civile puristă și rigoristă, aproape kantiană? Mircea Mihăieș: Există chiar un grup-țintă În România acestui moment, și nu e Întâmplător că o reacție a Comisiei Europene s-a referit tocmai la el. Este vorba de ziariști. Au apărut probe În presă că ziariștii sunt ascultați pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
calcul moral când a intrat În această poveste -, dacă vreau să mă pot privi În oglindă mâine dimineață fără să fiu jenat de mine și de comportamentul meu, trebuie să accept aceste lucruri fără să cad În păcatul unei purități kantiene devenite iacobinism moral. Personal, probabil că nu aș fi acceptat să fiu membru al Consiliului și aș fi stat deoparte, pentru că, așa cum am scris În Fantasmele salvării, cred alături de Michnik În nepotrivirea accesului liber la aceste dosare și a publicării
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
astea. Prin urmare, tocmai pentru a conferi obiectivitate științifică, precizez de la bun început că aceasta nu poate fi absolută și nici unică, în sensul impunerii unui standard de obiectivitate și rigoare. Mă refer aici prin atitudine „critică“, pornind de la înțelesul kantian al cuvântului, la gestul reflexiv de interogare cu privire la posibilitățile de înțelegere oferite de orice demers care poartă amprenta personalizată și moștenirea unică a contextului din care crește. Pentru a ilustra sugestiv și plastic imposibilitatea desprinderii de propriul context și, deci
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Otto și Mircea Eliade, care au fost apoi preluate și marchează până astăzi semnificativ înțelegerea și utilizarea conceptuală ori conceptualizantă a termenului. Sacrul desemnează, plurivoc și aparent contradictoriu, deseori într-o manieră metaforizantă, deopotrivă o categorie a priori (în accepție kantiană), o dimensiune a experienței subiective, o relație, o zonă anu me în geografia realului (ori un timp anume) sau realul însuși ca „prezență“ ori „realitate ultimă“. Iată și câteva ilustrări: „Sacrul, în sensul deplin al cuvântului, este deci pentru noi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se revelează Însuși substratul natural al ființării sub semnul inteligenței, de vreme ce s-a putut scrie și „o critică a informației pure (de ordin genetic)“ ! Suntem, sau nu suntem de acord s-o antrenăm În orizontul rațiunii predispuse demersului de tip kantian, inteligența artificială rezonează cu toate manifestările „inteligenței naturale“, fiind ea Însăși verbală, muzicală, logico-matematică, spațială, somato-chinestezică și așa mai departe, iar din această pricină nu atât filosoful, cât psihologul s-ar cuveni chemat la rampă, pentru a lămuri șansele de
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
de piață generalizate și implicit modalitatea de înțelegere a puterii și valorii unui om nu ar putea să dispară o dată cu suveranitatea. Plecând de la aceste observații, putem înțelege mai bine importanța teoretică a ideii de sociabilitate la Locke, din perspectiva distincției kantiene dintre stare socială și stare civilă, dublată de distincția dintre dreptul privat și dreptul public. Indiferent de credința asupra naturii bune sau rele a omului, ideea de societate (de convenție non-civilă) - ca un spațiu intermediar între individ și stat - deschide
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John Locke, Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1966, p. 137. 2 Ibidem. 3 Este semnificativ în acest sens faptul că prima teorie modernă a dreptului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]