470 matches
-
30 august 2002, ora 12,52 60. Olimpia Nici o pisică nu obișnuiește să dea socoteală de „lucrăturile“ ei. Iar dacă acum o fac, e doar pentru ca să mă invidiați: Mă apucase dorul după locurile În care am pus pentru prima dată lăbuța În Europa. Și totuși, o mie de kilometri nu-i prea simplu nici chiar pentru voi. Mai bine s’o conving pe buna mea prietenă să mă ia cu ea; nu-mi trebuie decât transportul, un locșor acolo, În poale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
semnale pozitive. Musai trebuie să mă retrag, lângă Moti, dar nu În „culcușul“ lui, ci În sufletul lui. Da, Moti, voi fi iarăși lângă tine, confesându-mă doar ție. Iar „taurul“ pe care mi l’ai sugerat demult, atunci când „Întindeai lăbuța“, iar eu am reușit doar să amân sfârșitul, unul doar radiofonic, devine acum scrisul. Pentru mine - de-acum Înainte - În fața oglinzii; căci nu mă mai pot oglindi În ochișorii tăi, dar mă voi oglindi Într’ai mei, respectându-ți totuși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am aflat de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure - simte asta. Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă!" Uneori legam o cârpă ori un ghemușor la capătul unei sfori și-o trăgeam încet înaintea lui. El îi aținea calea. O prindea cu lăbuțele și cu gurița, o scutura și-o juca în dreapta și-n stânga, se oprea și bătea la dânsa scurt și apăsat, ca la o vietate pe care voia să pună stăpânire. Când intram în casă și-l urmăream adesea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aici și numele dat de băștinași „ cel care nu se adapă”57. Koala este un animal lent În mișcări, nu fuge niciodată, dă impresia că ar fi nepăsător, apatic chiar, când este rănit Începe să plângă șiși acoperă ochii cu lăbuțele ca un copil. Deoarece a fost vânat În exces pentru blana lui prețioasă, mai ales În New South Wales și Victoria, În ultimele decenii s-au luat măsuri de interdicție a vânării lor și crearea de rezervații speciale 58. Oposumul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cățeluș cu ochi negri bulbucați și blana roșcată, lânoasă, Învârtind codița ca pe un pămătuf. Micul patruped se strecura cu rapiditate printre mormanul de bagaje și mirosea de zor. Dacă i se părea ceva În neregulă se oprea punând două lăbuțe pe valiza buclucașă și nu preceda să latre strident. Rândul Înainta greoi, șerpuitor, fiecare Împingând anevoie bagajele ce păreau acum incomode, În liniștea ce devenea apăsătoare. Deodată monotonia a fost Întreruptă când doi colegi de ai mei au fost invitați
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gimnastică spunând: Unu doi, unu doi! Faceți toți la fel ca noi! Așa creștem noi cei mici, Sănătoși, voioși, voinici. Iubește curățenia de Florin Cristescu Vezi tu mică pisicuța Vezi micuțul porumbel? De la aste mici fapturi Cum tot mișcă din lăbuța? O, cât e de frumușel! Ia și tu învățături. De ce face ea așa? Trupul pentru ce-i lucește? Hainele să-ți îngrijești Ea se spală, draga mea. Draga mea, el se păzește. Trupul să ți-l curățești. 107 Culori de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a trecut cu viteză și l-a accidentat, dar, spre bucuria mea, nu mortal. Când am ajuns în fața locului, l-am luat repede și l-am dus acasă. Părinții au mers cu el la veterinar. Acolo l-a pus cu lăbuțele în ghips și mi l-a dat acasă. L-am îngrijit cu toată dragostea mea. Încet-încet, Roly se simțea mai bine. Eram supărat în sufletul meu, deoarece știam că am și eu o parte din vină pentru suferința lui. Dacă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Cu pași repezi, mă apropiam de inima pădurii, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce dădu crengile tufișului laoparte, îmi dezvălui blănița moale, mătăsoasă a unei căprioare. O capcană pusă pentru mistreți îi strângea dureros lăbuța.O rază blândă îi lumină pentru o clipă ochii înlăcrimați de durere. Nimic nu a bucurat-o mai mult decât libertatea. Se învârtea în jurul meu, iar, cu botul mic, catifelat și umed, îmi mirosi hainele parfumate. O mângâiam, iar gândul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care îl iau în brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu îl privește curios și cu dispreț, înfigând deodată lăbuța în capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii în jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui Ursulică smulse, discută
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
gros de lână... Îl calmam cu câte o farfurioară de lapte proaspăt. Cu o limbă mică, aspră, lipăia cu poftă porția și miorlăia să îi mai dau... Muțeasca apărea și dânsa de prin vreun ungher și cerșea, ridicând grațioasă o lăbuță din față, lapte... Era băutura lor preferată... Din când în când, Scămoșilă mai lingea și câte o picătură de lichior foarte dulce, apoi fugea disperat de arsura ce i-o producea alcoolul... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Pana ciclamen De curând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
mi-a zis că din cucuie îmi cresc cornițele și o să fiu ca el, numai că eu o să am trei coarne. Știi, mami, sunt cel mai fehehericit miel de pe pământ! A venit copilul domnului Om și m-a luat în lăbuțele lui micuțe și m-a mângâiat. Hi hi, ce proști sunt oamenii mici, nu pot să alerge ca noi și nici să behăie. Dar eu am stat să mă mângiie, fiindcă mă știi doar cât sunt de alintat. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
hăinuțele seriei, fără a veni cu efecte speciale spectaculoase și update-uri ca nuca-n perete, filmul adăpostește o grămadă de trimiteri la succesele lui Spielberg, delicatese pentru fani. Bașca, are și extratereștri! Nu m-ar fi deranjat să-și vâre lăbuța și E.T. (Spielberg n-a mai fost la Cannes din 1982, când lansase E.T. - moment istoric!) În plus față de aceste referințe, partea a patra a lui Indiana Jones are și câteva autoreferințe, ca și cum Indiana Jones ar fi devenit conștient de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente, sau să se prăbușească, tropăite de ghemotoacele acelea de coșmar, cu multe lăbuțe păroase, tarantulele... mă rog, cred că atunci când scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești, câteodată numai, să-ți amintești... fericiți cei ce reușesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de comorile ce mi se ofereau... De pe la 6-7 ani mama dormea după masa cu mine... adevăru-i că ea adormea până la urmă, eu mă foiam căutând să-i ating fesele aromitoare, nefiresc de calde și... nesimțite... niciodată nu mi-a dat lăbuțele deoparte de pe ele... oricât de îndrăznețe deveneau... Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se spăla, goală până la jumătate, pe sâni, în chiuveta din camera cu bufetul acela enorm, cu turnuri și nișe misterioase... Și goală-goală, chincită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Păi, când aveam vreun vizitator, îi spuneam cu oarecare aplomb, poruncitor: Scămoșilă, fă tumba pentru musafiri! Și dânsul, într-un fel indescriptibil, își lipea capul de podea, se da ușor pe o parte și ajungea să se întindă total, cu lăbuțele în sus, stând așa, nemișcat, ca să fie admirat, câteva clipe. Apoi își relua, demn, poziția normală, patrupedă... Tumba pentru musafiri era însoțită de un miorlăit de foarte jalnică tonalitate. Lucru esențial, Scămoșilă nu zice miau!, ci mau! Ceea ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
albă, pășind extrem de atenți să nu călcăm alături, în noroi... Misterul s-a risipit imediat, Mircea Ivănescu mărturisindu-ne, cu o lumină amuzată în ochi, totodată cerându-și scuze, că drumul e construit anume pentru pisici... ca să nu-și murdărească lăbuțele... Drept care toți trei, abia sosiți, ne-am dus, ocrotiți de întuneric, să mai găsim marmoră (tocmai se demolase o casă alături) ca să completăm cărarea aceea atât de specială... „calea regală“ a motanilor... În casă rămăseseră soțiile celor doi poeți, Stela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
omul adult, miliarde de celule mor în fiecare oră în măduva osoasă și în intestin. Ar părea că asistăm la o risipă teribilă de material celular, ținând cont de faptul că marea majoritate a sinucigașelor sunt celule perfect sănătoase. La lăbuța de șoarece ca și la mâna și piciorul uman, degetele sunt „sculptate“ de apoptoză în cursul dezvoltării embrionare. La început, ele seamănă cu niște spatule (lopeți), iar degetele individualizate se separă numai după ce unele celule dintre ele mor. În alte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vizita printr-o fotografie. Ni se oferă un simpatic pui de leu, voinicel, pe care Îl iau În brațe. Dar nelipsitul Ursulică venit din București nu poate să lipsească. Puiul de leu Îl privește curios și cu dispreț, Înfigând deodată lăbuța În capul lui. Atât a trebuit. Un țipăt imens adună vizitatorii În jurul nostru, crezând că e vorba de o agresiune. Mai speriat e paznicul. Mulți părinți, cu copii de mână, care nu au văzut urechile lui Ursulică smulse, discută cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Întârzie. Avem acolo, În camera noastră, un mic prieten, căruia Îi dă ultimile pregătiri. E un șoricel micuț, drăguț, blând, rătăcit cine știe de unde. S-a obișnuit cu noi și noi cu el. După ce mânca se așeza liniștit, Își lingea lăbuțele și apoi pleca la culcare. Caut s-o liniștesc, că cei ce vor veni după noi nu vor trage cu pistolul după el. Cunoscuții noștri din strada Chamberlain sunt În jurul mașinii, În frunte cu drăguțul Carolică. Good bye! Procesul Hauptmann
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
poveste cunoscută, se cere copiilor să introducă un personaj și să continue povestea în situația nou creată. Exemplu-povestea ,,Fata babei și față moșneagului” În drumul ei, fata moșneagului s-a întâlnit cu ,,Motanul încălțat” căruia îi intrase un spin în lăbuța; față i-a scos spinul iar la întoarcere motanul i-a dăruit niște potârnichi pe care le vânase; în schimb, fata babei pentru că a fost leneșa și rea nu a primit de la motan decât niște broaște. Actul de creație este
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
creșterea acestuia. Voi Încerca acum să monitorizez aceeași tendință printr’un parametru mai accesibil/vizibil, dar la fel de obiectiv. Cu destui ani În urmă, un subiect al Teleenciclopediei a fost un animal, vulpoiul cărbunăresc, pe care natura l’a Înzestrat cu lăbuțe, bot, urechi și coadă de altă culoare, anume negre; dar l’a mai Înzestrat și cu altceva: mai adaptat decât vestita cumătră roșie, a Început s’o alunge din arealul obișnuit. Cam tot atunci, ghemotocul roșcat numit veveriță s’a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe jumătate zahăr, pe jumătate nisip. Cuvântul „caise“ e mângâios în germană, „Aprikosen“ sună a „liebkosen“ (a dezmierda). Așa că până la urmă tot am pus pe hârtie un colaj de cuvinte cu textul: pisicile din parcare se preling pe câte cinci-șase lăbuțe foșnind fiecare pe trepte ca tecile de acacii acasă-n sat mâncam caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cartier-piață plin cu tarabe și magazinașe care de care mai ciudate, unde, după vreo 2-3 ore de alergături, reușim să colectăm tot ce avem nevoie. Multe dintre shopuri sunt, de fapt, dedicate articolelor șamanicești sau vrăjitorești și vând de la lăbuțe de iepure la iconițe, prafuri și bineînțeles ceaiuri pentru toate afecțiunile existente, fie ele sentimentale sau trupești. Mă gândesc că dacă toate aceste magazinașe există, trebuie să aibă și clientelă care să le susțină și, deci, un număr corespunzător de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să Înfrunt diverse remarci jignitoare. Mă trecea un fior de milă Îngrozitoare pentru Lenski - pentru cutele umile de la baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]