477 matches
-
se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrei, clasici îți dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cățeluș negru cu pete albe? -Sau cățeluș alb cu pete negre, îl corectează Pit. -Da, o văd. Ce-i cu ea ? -Ea ne-a îngrijit după ce am căzut din copac! -O doamnă cu suflet bun! -Faceți semn și voi cu lăbuțele că doamna cea bună se uită la noi și ne face și ea cu mâna. -La revedere, doamnă dragă! Și-ți mulțumim din suflet! - strigă pe limba lor cele trei veverițe. Pictorița În fiecare săptămână, regele mergea călare la vânătoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
alergăm noi pe ciment, poate și mai repede. După ce se asigură că fetița nu prezintă niciun pericol, din nou scrutează pământul și dintr-o fugă sprintenă se dă jos din copac, găsind o alună. O ia repede în cele două lăbuțe din față și ronțăie de zor. -Interesant, zice Riana, veverițele îndrăznesc să vină și pe pământ. Vreau să-i dăruiesc și eu ceva, ea mi se pare mai interesantă decât o jucărie de pluș. Ia să văd ce măncare mi-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mi-a mai rămas de la grădiniță? Aa, un colț de corn... foarte bine, se gândea fetița și o așează bucata de corn la trunchiul castanului. Veverița într-o secundă coboară din copac, înhață cornul și ținându-l între cele două lăbuțe, îl mănâncă cu mare poftă. Cu bucățica ce i-a mai rămas, țuști!, fuge sus, pe copac. -Unde merge oare? se întreba Riana nedumerită. -A, știu! Are un puiuț în cuib și îi duce și lui din cornul meu. E
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o va mângâia și vor asculta muzica frumoasă dar numai sub geam, nu va mai intra niciodată în curte la el. -Mă va asculta oare? Mă va înțelege? Mai pune muzica acea duioasă de dragoste? Își lăsă Viola capul pe lăbuțele din față și adormi. Visa că se înserase, venise domnul, dar nici n-o băgase în seamă, nu-i vorbea, n-o mângâia. Parcă nici n-o mai cunoștea. Începu să încărunțească blana cea galbenă. Oare câinii pot visa? Fetița
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
totodată blând. Pisicile își ridicau ochii alburii de somn, dar fără să se miște. Bătrânul rupea atunci bucățele de hârtie și le risipea în aer deasupra străzii, iar animalele, atrase de această ploaie de fluturi albi, înaintau în mijlocul drumului, ridicând lăbuțe șovăitoare spre ultimele bucăți de hârtie. Bătrânelul scuipa atunci cu putere și precizie; dacă un scuipat își atingea ținta, râdea. În sfârșit, Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timp în cuvele lor hibernale. Echipajul nu-și lua uniforma normală decât în marile ocazii. Primele sunete produse pe pasarelă rezumară sentimentele tuturor, chiar dacă nimeni nu le putea înțelege. Când Ripley îl puse jos, Jones miaună și-și întinse senzual lăbuțele. Ripley se înapoie la post. ― Iată-ne. Kane verifica propria consolă, mângâind cu ochii numeroasele automatisme, căutând contrastele și incertitudinile, pe când Ripley și Lambert activau controalele necesare și manetele de pornire. Puntea fu cuprinsă de o agitație febrilă: alte semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu care este în contact. Ba, că nici nu ar fi auzit de existența unor asemenea casete. Greu de crezut. Tot Bucureștiul știe de rețeaua din căminele studenților străini. Dar studiile senile ale soțului? Madam Ciupercă a dat, obosită, din lăbuța ei durdulie. Adică, nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bat, nu-i acasă încă. E trecut de șase... Poate e mai bine așa, am timp să mă mai gândesc. Mă așez pe preș, rezemat de ușă. Dinăuntru se aude mieunatul nerăbdător al Mițoiului. Probabil stă întinsă pe spate, cu lăbuțele în aer, așteptând să o mângâi pe burtică... Adorm. - Ce cauți aici? Mă frec la ochi. Am căzut pe o rană, lungit lângă perete. Culoarul e mochetat, dar mi-au amorțit încheieturile. Mă ridic cu greu. - Trebuie să vorbim. - De ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
conducându-mă până la bunicu`. E rău și lumea se teme de el, dar în preajma mea devine un pămpălău; pune capul smierit în pământ când mă vede și mătură pe jos dând din coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
grațioase poziții... Se încolătăcește împrejurul lui de vreo două ori în aer și apoi se odihnește. Sau alteori lenea îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face volute ca un șarpe. Câteodată, când merge, și-o aruncă în sus ca o rachetă. Noaptea doarme pe așternutul meu, drept pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc să o consolez: "Nu trebuie să dai nici o importantă vorbelor spuse intr-un moment de exasperare, văzând atâta nenoroc!" A doua zi, Ahmed puse capul pe o lăbuță și închise ochii. Dar încă respiră. Încercam să-l dezmorțim puțin, să-i dăm lapte cu de-a sila, la urmă ne dăm seama că facem o barbarie gratuită. Așa stă, până ce plecăm la Cavarna. Parcă moartea a intrat în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de trei ori!), ce-ai pățit?“ Îi spun necazul cu pantoful. Cu o spontaneitate unică, tipul începe să strige: „Valentina, adu o pereche de pantofi de-ai tăi, s-o salvăm pe domnișoara!“ Bineînțeles, la mamma purta numărul 40 la lăbuță, iar eu, Cenușăreasa, 36. Pe cine ai fi vrut să mai întâlnești în călătoriile tale prin lume? — Pe Klee, pe Debussy, pe Ravel, pe Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să-i cunosc personal, puterea artei lor m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai cum îți crapă plombele din gură, despre cățelușii care prin acea parte aveau chiar patru lăbuțe, cu care alergau talap, talap prin curtea plină de praf, după rațele și găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de Crăciun în fiecare an, dar ca urmare a citirii presei, mă trezesc imediat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
foarte bine să aducă o satiră amară pe tema corupției politice, dar piesa era, În esență, o comedie sentimentală. Și le plăcuse - spectatorilor le plăcuse la nebunie. Își arcuiseră spinările colective și torseseră de plăcere, se rostogoliseră și dăduseră din lăbuțe, În timp ce Oscar le gâdila burticile cu spiritul lui facil. Traversase pe jumătate St James’s Square când greutatea propriilor gânduri Îl izbi cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
boldurile-n gură, dansând și ridicîndu-și poalele chiar mai sus decât îndrăznește s-o facă și acasă, Dorina. Pe partea cealaltă a biroului, pisica rânjește și ea, își freacă spinarea de cotoarele celor mai penale dosare și apasă cu pernița lăbuței fiecare ușiță. Deodată, zgomotul sec și așteptat se produce. Fir-ai a dracului, tu, Baby, că ți-am spus să te comportezi ca o femeie cinstită! "Fir-ai a dracului, tu! Dorinuțo, turbato!" îi zâmbește dezarmantă felina, care se comportase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumitrescu Vasile. - Nu e un nume prea sofisticat pentru un cîine? - Stai, să vezi! Habar n-aveam eu ce zăcea în sufletul lui. Într-o zi, dulăoașul mi s-a ridicat cu labele pe umeri, m-a mângâiat c-o lăbuță și mi-a spus: "Cristina dragă, dacă cobori până-n centru, ia la tine și o pungă și treci, te rog, pe la Perju, că ieri am uitat la el niște oase... - Și-ai trecut? - Cum să trec? Nu pe mine, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elicopter, cu două balonzaide. Pâslarii în picioare. Cîte-o pătură de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase. Și-au alunecat, unul după altul, printre lamelele obloanelor, precum două coji de săpun. Din vârf, de la gămăliile stâlpilor de înaltă tensiune, vîrîndu-și lăbuța în tablourile electrice, au decuplat soneriile, alarmele, energia electrică, despre care se spunea că ar juca în ultimul val de garduri metalice, barând calea către libertate. Regele, încă sedat, mai aluneca, își mai frângea gâtul. Dar la dânsul, orice schimbare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părea verosimil. Șobolanul a declanșat ceea ce nu pot numi decât „groaza de șobolani“, acea Întoarcere a stomacului pe dos de câte ori deschizi un dulap, neștiind dacă te vei vedea față-n față cu o altă față. În noaptea aceea, mustăți și lăbuțe au alergat prin visele mele. Luni, 09.38: Am fost concediată de propria menajeră. Pe ce loc se situează oare chestia asta În analele umilinței domestice? Când am coborât de dimineață, le-am găsit pe Barbara și pe Juanita unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant Îi străbătea tot corpul, corp care pentru câteva secunde era cuprins de un tremur pe care Sinan Pașa Îl aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte delicat Îl trăgea pe Va de mânecuță. Ptiu, bătu-te-ar norocu’ să te bată, c-am uitat de tine, nepoate! Va Încerca În felul acesta s-o imite pe bunica Ileana, care luată cu treburile gospodăriei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]