494 matches
-
fie ea cultură, imaginație, fantezie, visare) care să-i indice onest nordul, fără doar și poate că se va rătăci. Cine posedă Însă așa ceva va gusta din plin plăcerea desfrâului sacru, În casele de toleranță cognitivă, În care spiritul se lăfăie pe cerceafurile albastre ale propriului său fapt-de-a-fi-liber”. Argumente suficiente pentru că Eugen Budau să scrie În ,,Ateneu”, În august 1998, la ,,Cartea locului”: Tăcu: o familie de poeți”: ,,Ilustrativ pentru conceptul de provincie creatoare poate fi considerat destinul poetic - emblemat tragic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ba mai rău, întâmplarea? Asta ar fi culmea... Sau i se contestă tocmai lui, care s-a adaptat, printre primii, la progresul filosofic, dreptul de a aduce omagiu, în vreme ce alții, care nu-i ajung nici la glezna heideggero-marxistă, se pot lăfăi fără rușine în presă? Nu le e teamă de ridicol. El, dacă i s-ar cere, ar da un text sobru, fără exagerări și paralele cu Plutharh, comparații între personajele cele mai ilustre ale istoriei universale și un analfabet gângav
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
japonezi. După ea vine templul propriu-zis, despre care se spune că are o încăpere în care nu a mai intrat nimeni din perioada când a fost construit. În apropiere se află un părculeț traversat de un pârâu în care se lăfăie frumoșii crapi japonezi. Podul de peste pârâu este vizitat, zilnic, pentru frumusețea crapilor, dar și a peisajului înconjurător. Pe fundul apei limpezi se zăresc zeci de monede. Ele reprezintă dorințele oamenilor care au trecut pe acolo. Când am ajuns pe pod
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
acum cei mai buni prieteni! În loc să se sprijine pe noi, floarea nobilimii, stă toată ziua cu blestematul de zürichez, aplecat peste pergamente, trage linii și visează orașe noi! La ce ne trebuie alte târguri și negustori grași care să se lăfăie ca niște porci În banii lor? Prostimea n-are decât să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat Dumnezeu să-i stăpânim și nu de-andoaselea! Noi suntem aleșii Domnului și nu animalele astea păroase și murdare care put a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe treptele de piatră și o liniște apăsătoare se așternu În Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu trăsurica cea ușoară, pe care o folosise mereu În ultimii ani pentru călătorii mai lungi. — O, Solomon ești cu adevărat un om Înțelept, Își spuse bancherul Înseninat și se hotărî pe dată să guste ceva din minunile care se lăfăiau pe masă, spre deplina mulțumire a hangiului. Așa se face că a doua zi, Încă Înainte de prânz, consi lierul negustorilor din Zürich sosi la mânăstire odihnit, sănă tos și plin de energie. Bineînțeles, fu Întâmpinat ca un prieten vechi și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Apoi, cu degetele palmelor întinse, toată această compoziție se întindea pe suprafața solului. După ce se usca totul bine, erau întinse preșurile și țolicile, făcute la războiul de țesut. Nu, bunicii mei n-au fost baroni locali și nu s-au lăfăit în bogății. Ei n-au uitat niciodată că sunt urmașii celor pe care Cuza i-a împroprietărit și cărora le-a redat demnitatea de oameni liberi. După masa de seară, ne-am spus rugăciunea și ne-am culcat fiecare acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
exprimate năzuințele de veacuri ale ucrainenilor de a-și readuce toate pământurile lor acasă.” Cu privire la manifestările din 2003 editorialistul spune: „Caracterul pompos al acestor manifestări a cam venit în contradicție cu realitatea, mai bine zis cu luxul în care se lăfăiesc puținii căptușiți peste noapte cu averi de neînchipuit,cât și cu mizeria în care se zbate majoritatea absolută a populației. Dar contrastele sociale în asemenea cazuri festiviste nu contează. Principalul e că lumii i se oferă fericita ocazie de a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
singură dată În această foaie, timp de vreo cincisprezece ani, iar atunci, cred eu, dintr-o „neglijență redacțională”, un scurt și superficial interviu luat mie la țărmul mării cu ocazia unui colocviu literar. Iar În tot acest răstimp, s-au lăfăit pe primele pagini și, in extenso, În interiorul revistei, În ample sinteze și colocvii pe cele mai interesante teme, autori care, nu-i așa, chiar dacă nu semnaseră opuri de o cât de mică Însemnătate În ochii criticii și ai publicului, răspundeau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uriașă și splendidă dezordine, o mulțime de mașini, de oameni care mărșăluiau neostenit, scandând „Timișoara nu uita - noi am fost salvarea ta!” și altele, iar vis-à-vis de casa mea, pe strada Luterană, pe o vitrină uriașă din spatele hotelului București, se lăfăia, trasată cu litere groase, sângerii, o lozincă din care m-am hrănit la propriu În fiecare dimineață privind-o, Înainte de cafea și de micul dejun, și care a rezistat vreun an: „JOS COMUNSIMUL!”. O priveam, bucuros și Încă uimit, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
divers! („Soacra sugrumată cu firul de telefon!”, am citit pe prima pagină a unui ziar de tiraj și, vai, Încă și azi, după 16 ani, faptul divers sau pozele unor manechine cvasi-goale, amante sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României și, după cum o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Manhattan, iar cartea se pare c-a rezistat luni de zile pe lista de bestselleruri din The New York Times. Eram super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe ecranul televizorului cu ecran lat, singura sursă de lumină din camera fiului meu. Am continuat să înaintez pe coridor și m-am oprit în fața ferestrei uriașe care se deschidea spre curtea casei: petrecăreții înotau în piscina încălzită și se lăfăiau pe șezlonguri. În cimitir se strânsese un grup de studenți în jurul unei țigări de marijuana, pasând-o de la unul la altul, iar alt grup se târa în jurul pietrelor de mormânt, urmărindu-se unii pe alții. Deasupra pietrelor de mormânt am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și am alergat la Ambasada Română unde „colegul meu politic”, ambasadorul Flitan, mi-a dat Scânteia din acele zile în care, pe câteva pagini, se lăfăia discursul șefului statului ce nu semăna în nici un fel cu vorbele și nici cu gândurile, directivele pe care le dădu-se în ultimii ani. Și m-am speriat într-adevăr. Într-un discurs voit greoi, aproape agramat - fapt ce nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aminte reacțiile favorabile, nemascate ale colegilor mei la evocarea dezacordului nostru pentru schimbarea numelui Brașovului în "orașul Stalin", moment penibil, rușinos pentru autoritățile de atunci ale orașului, unde ne începuserăm formarea ca intelectuali, unde aproape două decenii pe Tâmpa se lăfăise numele tiranului de la Moscova, plantat cu dibăcie de silvicultori obedienți cu brazi de un verde mai închis la culoare, așa încât să poată fi citit de orice vizitator pentru ca să nu fie nici un dubiu că vizitatorul ajunsese în Stalingradul românesc. Dintre trăirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prin tunelul întunecat al comunismului. De ea ar trebui să se ocupe autorii de manuale alternative, dispuși să-l scoată pe Labiș din programe, dar nu renunță la un Păunescu. Opere tributare comunismului, precum cele semnate de Petru Dumitriu, se lăfăie la capitolul opere și autori canonici, iar I. D. Sârbu abia este amintit. Prima reevaluare ar fi a reevaluatorilor din sistemul educațional gimnazial, liceal și universitar. E greu de crezut că universitarii care au preamărit colectivizarea din literatură, ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chiar de pe mal ca o dungă lată, albastră; ai fi zis un fluviu care curgea prin mare paralel cu malul. Se înțelege că eu, care înotam ca o rață de plumb, nu înaintam, nici pănă la stâlpul întâi, ci mă lăfăiam în apă la o adâncime cel mult până la brâu, și primea în spate valurile ce năvăleau din larg. Într-una din zile vine să scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, și după ce ne hârjonim câtva timp câteșitrei lângă țărm, împroșcându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene. Atenția mi-a fost atrasă curând de o mulțime de pete portocalii ce acopereau, fără excepție, acoperișurile din azbociment ale caselor. Nimeni alții decât lichenii, comunii Xanthoria, care se lăfăiau la soare, Într’un mediu deci Încă nepoluat. Adevărul e că lichenilor le place la nebunie la soare și uscat. La Iași, microscopul le-a dezvăluit o suprafață catifelată, mustind de viață; pe cealaltă parte, substratul, azbocimentul, ce nu mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
când scriu, parcă sunt în pragul unei crize de nervi. Sau, mă rog, într-un fel de euforie similară. Oricum, e fantastic să ai un loc al tău, o carte în care să poți face tot ceea ce vrei. Să te lăfăi. Să te joci cu spațiile, cu albitura, să jonglezi. Maximum de gest artistic ar fi să mă strâmb acum la voi, dacă-i vorba de libertăți permise. Să mă joc singur. Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are, ca să se împotrivească răului. *** În satul său de lângă Serenite, tovarășul Cameniță era lipsit de confortul în care se lăfăise pe vremuri. Dar asta îi convenea, îi convenea regimul de viață spartan, el se mulțumea cu puțin sau, mai exact spus, avea nevoie de puțin ca să-și ducă traiul. Se trezea în zori, se spăla cu apă rece, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut astfel să stăm mai mult de vorbă. Afară bântuind căldurile bucureștene și având eu jena mică, mă lăfăiam zi și noapte doar într un minuscul slip de baie, spre amuzamentul studenților cărora le erau prezentate cazurile grave de hepatită. Iar eu eram un astfel de caz. Dar tot din această cauză mi se lua cam prea mult sânge
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct cu regim TABU. Ce? Nu putea să se abțină naibii și să rumege un măr pădureț? Totul ar fi fost O.K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni locali în splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
orice construcție pur abstract-intelectuală și cât de palpabil și real este rodul unei meserii manuale serioase... 2 februarie 2003 Pe coperta unei celebre reviste de "gulere albe" (să fie vorba de Times? sau The Economist? ceva de genul acesta) se lăfăie un tânăr bancher îmbrăcat impecabil, genul costum de 1000 de euro, pantofi de 500, cămașa de 100 și cravată de 50. Până aici, nimic deosebit, numai că omul nostru pozează cu o cască de oțel cu plasă de camuflaj pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori. Așa cobor de la etaj, șontâc-șontâc, împreună cu Vulturaș. Fără să scoatem vreun cuvânt, străbatem ca două fantome cocârjate Parcul Crucii cufundat în beznă, apoi strada Triumfului, un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că peste tot în lume există astfel de lighioane, iar comportamentul lor e același, indiferent de loc. Așa e, numai că lumea civilizată șia dezvoltat tot felul de mecanisme de protecție împotriva lor, și astfel ajung mai rar să se lăfăie în pozițiile unde nu au ce căuta. În România, dimpotrivă, parcă e pus la punct chiar un sistem care săi ajute săși facă mendrele. Mam lovit de această realitate tot timpul, de la lucrurile mici până la cele așazise de anvergură. În
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]