498 matches
-
frumusețe solidă și demnă prin culoarea mănunchiului de sunete. Milan, fiica de 12 ani, împreună cu Milan, fiica babă, ascultau pe Milan-Mama cântând. Mumia grasă era transpirată și amândouă fiicele îi tamponau fruntea și gâtul cu batista. Tatăl, la fel de gras, se lăfăia pe un fotoliu, când întreg, când ca un crochiu. Murise demult, dar tot venea în vizită să-și vadă fiica și soția. Miroase a vechi, Lia! îngână Mama. Iar a venit! Unde-i? Pe fotoliu, în living! Mamă! Întreabă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și deștept, pe care Marketing Week l-a numit „una dintre mințile cele mai strălucite din cercetarea de piață de azi“. Îmi beau În voie vodca, lăsând gândurile legate de Connor să mi se lăfăie În minte și să mă aline. Cum Îi strălucește părul blond În lumina soarelui, cum zâmbește nonstop. Și cum zilele trecute mi-a upgradat software-ul de pe computer fără măcar să mă Întrebe, și cum... cum... În minte mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste oraș, șirul interminabil de autori cu litera A din bibliotecă: Aristotel, Ariosto, Alain, Asimov, Sf. Augustin, Agârbiceanu, Alecsandri, a văzut pernele moi de culoarea chihlimbarului pe care Îi plăcea să se lăfăie, a simțit mirosul de transpirație acrișor al lăptăresei, și-a amintit de buzele roșii, cărnoase ale băiatului care cânta În corul bisericii, a văzut Înmormântarea uneia din mătuși pe un ger cumplit, fereastra bucătăriei prin care a privit prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându-se câte un zâmbet bine studiat, și lăsând să se vadă danturi impecabile. Publicitate pentru orice se produce; numai așa concurența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Prin rugăciune și dialog încearcă să dea mărturie despre Cristos în foyer-ul unde locuiește. Si a reușit să arunce o sămânță bună în ogorul altor suflete și poate că acele semințe vor rodi. Merg apoi la culcare în casa americanului, lăfăindu-mă într-un pat matrimonial și adormind ca un pașă. Imi zic că cine știe dacă voi mai avea un asemenea privilegiu de a dormi singur într-o casă atât de frumos restaurată, într-un satuc și într-o zonă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vederea obișnuită de la fereastra unui apartament de locuințe, proprietate personală, etajul șapte În Militari, Balta Albă, Pantelimon, Berceni sau oricare dintre noile și frumoasele noastre cartiere din glorioasa noastră patrie. Profit de faptul că ceilalți s-au cărat ca să mă lăfăi pe canapeaua extensibilă, acoperită de cerga roșie care pișcă, ultimul snobism de căcat al bieților mei părinți, care tot Încearcă, fără șanse, să se racordeze la moda de doi lei a clasei de mijloc bucureștene, din acest glorios sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne și urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru ar fi să mergem înainte, își spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi distingea silueta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Dermot s-a uitat la mine și m-a cântărit imediat din ochi. Nu fiindcă mă găsea atrăgătoare, ci pentru că se întreba ce părere aveam eu despre el. De-aproape, îi vedeai fără probleme sutele de capilare sparte care se lăfăiau sub bronzul artificial. înțelegeam de ce Chaquie era așa de disperată să scape de atențiile lui Dermot și de flautul lui. Omul era detestabil. Iar grija absolut evidentă pentru aspectul lui exterior îl făcea și mai detestabil. își tot atingea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neprimitoare, unde avem de stat câteva ore bune de la opt seara până mâine dimineață când o trece trenul de la Tulcea, reușesc să adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori. Așa cobor de la etaj, șontâc-șontâc, împreună cu Vulturaș. Fără să scoatem vreun cuvânt, străbatem ca două fantome cocârjate Parcul Crucii cufundat în beznă, apoi strada Triumfului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură și vecinii deja nu mai erau proaspăt mutați. Umezeala rămasă după ploaia îmbelșugată făcea paragina din curtea îngustă și lungă încă și mai plină de taină și de farmec. Se lăfăiau bălăriile și florile crescute de capul lor, din semințe scuturate astă-toamnă de ploaie și de vânt. Domnul Rainea spunea: Să-mi trag nițel sufletul și m-apuc să fac ordine. Ca un proprietar care se respectă, nu? Poate chiar în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întârzie atât oamenii mei? - În privința răzvrătitului nu poate fi vorba de nici o negociere, îi răspunse Kaan. Ordinele primite sunt foarte stricte, recunoscu el. Dar în ceea ce te privește pe tine, căpitane am putea purta o mică discuție... Lăcomia i se lăfăia în priviri dar asta nu-l mai interesa acum. Îi avea pe toți la mână și nici o piedică nu-l mai putea opri. Era aproape de reușită. Trebuia doar să întindă mâna și visul va deveni realitate. - Totul este negociabil, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
toxicolog. Contaminații doresc puterea să păstreze Și, cu orice preț, s-o permanentizeze. Buget Pentru nimeni nu mai e o noutate, Că avem un nou buget de austeritate. Dar, „strângerea curelei” este pentru vulg, Nu și pentru cei care se lăfăie-n belșug. Cu ce ne-am ales? Sărăcia și corupția se generalizează, Munca și cinstea nu mai valorează, Lumea interlopă crește în exces, Încât te întrebi: cu ce ne-am ales? Când ajung demnitari... Oamenii integri își apără demnitatea, Păstrându
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
simți bărbat femeia ta în toate felurile te recunosc după faptele mele acel trecător stăteam pe buza fântânii mă gândeam de ce se supără oamenii între ei soarele cocea grâul se apropia cu un aer mătăsos pe piept pe frunte cerul lăfăit în ochi siiiimplu ca un om oarecare cine ar fi crezut că îi e sete mă uitam aiurea după fluturi mai să-l refuz dacă nu ar fi avut smerenia de împătimit mâinile îmi tremurau și trupul cană s-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care se lăfăiau În rame sculptate, lângă un izvor din care se adapă un pui de căprioară. I se făcea rău văzând cât de bine puteau trăi unele, În timp ce ea abia Își mai putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încălcase o oră și jumătate o hotărâre de guvern, ținând, mult peste ora 22, braseria restaurantului Mărul de Aur deschisă, sosise înapoi în strada Perone, înfășurat într-un roi de taximetre. În primul dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, lăfăindu-se el. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul, perechea lui de șosete. Urmate, aceste trei taxiuri, îndeaproape, de două Getaxuri, format papuc și chiar de o camionetă, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea. Știi, tatăl ei sărise de pe acoperiș, iar ea l-a văzut căzând prin fața ferestrei ei și a crezut că era olanul coșului. Era atât de echilibrată, că n-a zdruncinat-o deloc. Și cu noroc la bani, desigur, se lăfăia în ei, asta moștenești de la strămoși cu ferme de vite și colecții de timbre renumite-n lumea-ntreagă. El o striga „bănuț negruț“, deși era palidă ca foaia de hârtie. E o nebunie, dar banii îți aduc mângâiere, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am trezit Înjunghiat de o tuse furtunoasă, care m-a Înroșit până sub pământul din unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
marginea piscinei, femeile care stăteau la soare Își dezlegau sutienele costumelor de baie și se dădeau cu ulei de plajă, lăsîndu-și glossul de pe buze pe tivul rece și sărat al paharelor de marguerita. Un Întreg zăcămînt aurifer În bijuterii se lăfăia printre sînii cu pielea lucioasă. Aveai senzația că zarva cancanurilor cresta suprafața apei din piscină; indiscreția era cuvîntul de ordine printre membrii clubului, care se informau reciproc cu Încîntare despre satinatele delicte ale nopții. Am comentat cu voce tare, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]