3,897 matches
-
profunzime de coordonatele existențiale cerute de relația de cuplu, adăugând la atmosfera și cadența ceremonialului o mirare tâmpă, de vinovat fără vină. Admirabil cuplu, cuceritor, împins în irealitate, deși și-a păstrat totuși contururile tremurate ale realului, de un palpit lăuntric ce și-a diversificat intensitatea vibrației de la o replică la alta. Nu știu câți actori mari de astăzi ar fi putut realiza împreună performanța de a pătrunde în acele zone de inexprimabil unde personajul își pierde materialitatea. Ceea ce înțeleg abia acum e
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
un tînăr ambițios, pornit "de jos", se supune, dorind excelența. De la textele inițiale, nu o dată sentimentalizante ori explicative, (unele puteau lipsi din antologia pe care o comentăm), se ajunge la o concrescență a materiei afective cu verbul ce reverberează în lăuntrice ecouri. Diluările dispar progresiv, înlocuite de o concentrare cu personal sigiliu. Lirismul își reintră pe deplin în drepturi. Mai întîi, Aurel Rău își descoperă o vocație a privirii, devenite principal agent estetic. Se confirmă, printr-o atare manifestare congeneră cu
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
eredității, dovadă și un motto din Ezechiel: "Părinții mănîncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinții". E greu să rămîi indiferent cînd vezi cum se repetă fraze ca: "mi-era frică de mine"; "mi-era silă de mine"; "putreziciunea mea lăuntrică (...) mă făcea să sufăr ca un cancer"; "să schimb eul abject cu un altul". Mereu dă la iveală vise nerealiste. Nutrește convingerea că va cuceri America, unde e invitat - și acceptă - să se lanseze într-o carieră de conferențiar pentru
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
lucrează pentru Editura Gallimard, alături de nume prestigioase. Seducătoare este latura anecdotică; rămîn antologice paginile subtile și necruțătoare despre viața intelectuală a vremii, despre moda reprezentată de valul de convertiri ce au urmat Primului Război Mondial, unele dintre ele o adevărată farsă (haosul lăuntric al lui Maurice se altoiește pe haosul epocii). Frapează marele talent de portretist; puțini autori de secol XX au fost atît de înzestrați la acest capitol. Cu o fină paletă de nuanțe, sunt surprinși Cocteau, idolatrizat inițial, apoi privit cu
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
El să crească, iar eu să mă micșorez“ (Ioan 3, 30). Se cuvenea, pentru că el a fost doar glasul celui ce striga în pustie: „Gătiți calea Domnului; drepte faceți cărările Lui“ (Ioan 1, 23). Nu numai că avea smerenie autentică, lăuntrică, sufletească, însă ea se răsfrângea și-n modul lui de a se purta, de a fi, de a se manifesta în exterior. „Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă și cingătoarea de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui
Agenda2006-25-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285086_a_286415]
-
reale" cedând locul unei geografii emblematice, generice, care sugerează esențializarea experiențelor sufletești, desprinderea de contingentul precar, ancorarea într-un teritoriu al viziunii. Termenul de visare acoperă oarecum starea dominantă a eului, în ipostaza să de ființă reflexiva, întoarsă spre lumea lăuntrica și învăluind-o pe cea din afara într-o aură încetosat-luminoasă, în care particularul se pierde în favoarea unor prezente indeterminate: "Ascultăm totul Tot vorbea Si-ntr-o tăcere/ fiecare lucru în cuvântu-si se năștea/ Nu mai eram în nici o parte
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
orice stridenta retorica (V. Ierunca vorbește, foarte expresiv, despre "economia oraculara" a acestui discurs). Subiectul liric pare a-și rosti poemul, precum Blaga ceva mai devreme, "cu cuvinte stinse în gură", cu o discreție elegiaca ce pune o pedala tensiunii lăuntrice, unei deznădejdi care refuză clamarea în ton "înalt" și spectaculos: "O! unora le plac volutele înalte/ noru-n război cu trandafirul și azurul vântului/ A umblă îmi ajunge Cuvântul meu e viata-mi/ Și totul e exact aici Eu Voi și
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
grăunte-al mâinilor tale/ Doamne-al suflării si-al cărnii mele/ - unde-mi voi pune buzele/ în Edenul tău fără margini și fără fruct?" (Aurore fără chip). Imposibilitatea unei atari cunoașteri generează lamentația, sentimentul părăsirii și al căderii, o sfâșiere lăuntrica tradusă într-un discurs el însuși afărâmat, redus la nume de lucruri, de acțiuni și stări în succesiune figurând, spre final, o imagine înrudită cu cea a "paradisului în destrămare" al lui Blaga și, încă o dată, cu crepusculara "oră a
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
te teme/ Ia de mână durerea Fii milos/ E un biet rege orb care te calcă/ fiindcă nu te vede Nu te dușmănește/ Vrea de la tine numai steaua ochilor"), autentică descoperire a lumii apărând ea însăși că proiecție a luminii lăuntrice asupra obiectelor desprinse din întunericul nopții: "Astfel de mine doar salvate/ piatră creangă de măr de-iradiau/ de bunătatea de-a fi cunoscute/ că o lumină mă-nvelea atunci ușoară". Înrudit că atmosfera, ciclul Din caietele de miezul nopții e
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
subraț, am început să flirtez cu nesăbuitul gînd că ar exista o infimă șansă de a putea traduce poezie nefiind neapărat poet, ceea ce contrazice o bună parte a tradiției hermeneuticii traductologice dintre Babel (Steiner) și Tel Aviv (Toury), precum și sentimentul lăuntric al multor poeți. Le mulțumesc, așadar, celor antologați că mi-au încredințat, temerar, cuvintele lor. Cine a făcut selecția celor 20 de poeți (Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând, Adrian Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
la acea vreme, se bucura de prerogative supralumești. Sîntem în Anglia secolului al XIV-lea, dominată de o biserică în care cutremurul lui Luther nu se prevestește defel, o biserică al cărei cler nu numai că nu știe de fisuri lăuntrice, dar nici nu dospește intenția ruperii de Vatican. O biserică în care regele, uns ca simbol al puterii divine pe pămînt, își privește ierarhii drept slujitori fideli ai unei misiuni comune: creșterea hegemoniei Angliei și răspîndirea învățăturii lui Hristos. În
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
deschisă, pe care au visat-o și au așteptat-o generațiile postbelice (de la „șaizeciști” la „optzeciști”) și în care literatura contemporană, pierzându-și rolul central într-o societate malformată de stat, și-a câștigat o dimensiune de libertate: nu numai lăuntrică, rezistentă, subversivă; ci și exterioară, socio-politică, „firească”. Ce se mai poate pierde, totuși, în acest context de libertate (auto)celebratoare, în care alte și alte cărți, noi și noi autori apar sub ochii cititorilor și ai cronicarilor literari? Care ar
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
Bucovina“ (p. 146), firea lirică neîmpiedicîndu- l să aibă viața cea mai lungă dintre curiați. Moare în 1986, ignorat și nedreptățit, lăsînd o însemnată operă. Ce-i unește pe toți e legămîntul scrisului și folosirea artei ca mijloc de metamorfoză lăuntrică. E o hotărîre în toți de a-și declina mintea de la preocupări minore și de a-și trăi viața pe înălțimi, adică într-un registru strict spiritual. Niște posedați care fac din artă o cale de sacrificiu și totdată un
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
ei, proza ascunde deseori o dimensiune psihedelică, greu de gestionat pentru cititorii obișnuiți. Impresia e că Herta Müller a ajuns în zona ideală a știutului, când cititorul e lăsat mult îndărăt pentru că-și permite să construiască, oricât de ermetic, cazemate lăuntrice. Ce a fost de zis, s-a spus. Acum e vremea unui turnir cu sine însăși, cu garda jos. În plan social ea a devenit o profesionistă a lucrurilor incomode, tratând cu dispreț orice ține de sistematica sentimentelor. Citind notele
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
se prăbuși ca fulgerat din pricina unor eforturi niciodată drămuite, a unei nedomolite energii și a unei generoase dăruiri de sine. Vilar a izbutit să reașeze teatrul în miezul problematicii naționale și istorice, fără a abandona însă omul, cu zbuciumul lui lăuntric și cu eternele lui frământări. Această dublă opțiune, această pendulare în fond sfâșietoare îi vor fi nu o dată reproșate, dar măreția lui Vilar tocmai de aici vine, din curajul de a nu fi făcut o unică și definitivă alegere cu
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Bărbatul cu cele trei morți ale sale (Ed. Humanitas, 2007). Primul volum acoperă perioada 2001 - 2005, iar cel de acum duce mai departe, într-un mod simetric, cronologia inițiată, consemnând faptele petrecute (atât în lumea exterioară, cât și în lumea lăuntrică a autorului) pe parcursul următorilor cinci ani (2006 - 2010). Cartea, de o apreciabilă anvergură epică, este o creație plurivalentă și exprimă în ansamblu un mod personal de raportare a autorului la fenomenul existenței, cu tot ceea ce implică acest lucru. Dar dincolo de
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
accepție logică. Ci în compoziții stranii, dictate de-o imaginație dureroasă, de un impuls care pe de o parte ilustrează ceea ce T.S. Eliot socotea a fi instabilitatea și contradicția poeziei moderne în genere, pe de alta respectă totuși o unitate lăuntrică, o coerență care e marca unui eu liric distinct. Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
un discurs te edifică în măsura în care te trezește la un alt unghi de vedere, iar pentru asta cititorul trebuie mai întîi adus într-o stare de îngrijorare cu privire la viață. Cine se îngrjiorează face primul pas spre edificare, rezultatul fiind „întărirea omului lăuntric”. Așadar, algoritmul stărilor urmărite de danez este: 1) îngrijorare 2) trezire 3) întărire. Sunt trei trăsături care au atras atenția cercetătorilor la aceste predici. Mai întîi, avem de-a face cu niște predici creștine din care Hristos lipsește. Apar alte
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
impactului cu realul, astfel încît să rezulte o imagine a sinelui, cu unde ale apropierii și îndepărtării de ceea ce resimte a fi străin, însă pe cît posibil cu un caracter stilistic omogen. Predomină un răsfăț paradoxal melancolic al percepției ființei lăuntrice. Deseori singurătatea capătă o înfățișare domestică, înzestrată cu o sonoritate ce umple scena autoreprezentării: „Stau cu o carte deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
al geniului e precocitatea. Marile idei sunt un privilegiu al tinereții, și de aceea maturitatea e doar o stagnare care pregătește declinul, cu preschimbarea obișnuinței în amintirea placidă a aceea ce ai fost odată. Și al doilea simptom: o clătinare lăuntrică de ritm vertiginos, ca preț al sclipirii cu care te-a dăruit destinul. În matematică sănătatea psihică e o raritate, ba chiar un handicap: Evariste Galois, Blaise Pascal sau Carl Friedrich Gauss nu au excelat în armonii umorale. E o
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
noi forme de conștiință (extazul). Nae Ionescu încearcă să definească raportul dintre cunoaștere și iubire în cadrul activității mistice. Afirmațiile sale sunt trepte într-un raționament care duce la concluzia că „activitatea mistică nu procedează după scopuri, ci în virtutea unui resort lăuntric“. Cunoașterea este un rezultat al iubirii, dar nu un scop al ei; iubirea există prin ea însăși. Activitatea mistică nu e condiționată nici de problema mântuirii, deși e un instrument în slujba acesteia. Ea e pur și simplu o funcție
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
atmosferă, o navă pilot, la cheremul hazardului, sedusă și biciuită de loteria vântoaselor. Sunt prizonierul propriei mele singurătăți. Mâinile mele au creat hotare... (Râsul tăcut) Arătam că în prozele lui Emil Botta se pot decupa aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" pe care le descoperim și în versuri. Principiul de recuperare este cel al bumerangului. Spațiile închizându-se, liniile ricoșează la întâlnirea cu pereții duri și aspri, transformându-se în sinuozități disperante. Poetul este un însetat de simetrie: În singurătate oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
98. 30 Ludmila Patlanjoglu, La vie en rose cu Clody Bertola, București, Humanitas, 1997, p.47. 31 Situăm poezia și proza lui Emil Botta pe aceleași coordonate deoarece, în poezie și proză, se pot detecta aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" (Douglas Berggren). 32 Ștefan Augustin DOINAȘ, Orfeu și tentația realului, București, Ed. Eminescu, 1974, p.206. 33 Dana DUMITRIU, Documente asupra melancoliei, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit, p.219. 34 Radu Călin CRISTEA, op. cit. 35 I. NEGOIȚESCU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-un complex de inferioritate, de fapt, deschide porțile trăirii lăuntrice, a senzualității ce se împletește cu senzațiile inhibate până acum. Gelozia ei este de fapt spasmul vulcanului din care va erupe feminitatea ei desăvârșită, se vrea femeie cu toate că se teme de femeia din ea. Își reamintește plăcut declarația de dragoste
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]