1,874 matches
-
cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin respect pentru tradiții. Oricum, toate faptele de arme erau puse în frumoase cântece și balade de vestiții lăutari ai cetății și aveau să dureze ceva mai mult decât unele scrise cu mii de ani în urmă de un ciricliu pe numele lui Homer, despre care acum nu mai știa nimeni. Operele erau exclusiv orale, deoarece un vechi decret
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
neam au vrut să urmeze calea impusă de primul Daphne, dar fire nevăzute și tainice i-au întors pe mai toți cu fața spre Athos. Bunicul meu a fost un mare petrecăreț în tinerețe și îi plăcea să meargă cu lăutarii după el prin comună, făcând chefuri care durau trei zile și trei nopți. Pe mamaia a răpit-o de la părinții ei, dispărând patru luni în locuri numai de ei știute și revenind în sat când ea a rămas însărcinată. A
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
orchestra, interpreții. Concertul „Benone ’77” nu stâlpi, ci coloane cu frize și broderii a avut. Prezentatoarea a fost vesela și strălucitoarea, suplă, inteligentă cu acuratețe a dicției, spontaneitate, eleganță, actrița Adriana Trandafir. Acompaniamentul orchestral l-a asigurat cine, dacă nu „Lăutarii din Chișinău”, orchestra cu o aurorală suită de merite ajunse la înălțimea supremă a orchestrelor de muzică folclorică românească din toate timpurile, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. Ansamblul folcloric "Carpați" de la Câmpulung Muscel a realizat momente de dans popular care
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
cădelnițelor ce-l tămâiau necontenit. Până la urmă, chiar reuși să escaladeze treptele tronului, apoi aruncând o privire destul de tulbure asupra participanților la ceremonie spuse, cutremurător de simplu: - Băiii, copchiii haidi, ăiii, sî biem sî ni sâmțâm bini și sâ vii lăutarii și fetili șelea zbânțurati, cî di popi m-am săturat! Marii sfetnici, poporul, curtenii, soldații și cerșetorii izbucniră în urale. Noul rege era pe placul tuturor. Ceva mai târziu, în toiul banchetului, Marele Șambelan îl anunță că deja s-au
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
excepționali ... Asta e regulă. Incendiul a cuprins numai biblioteca și muzeul ... Nu au fost victime. Dacă speranța moare ultima, ea ne îngroapă pe toți (Viorel Vintila). * În țara orbilor, chiorul e președinte. * Țara arde de tătari și tu bei cu lăutari (folclor). * Umoristul e privit cu o mie de ochi, dar cu dioptrii diferite. * Religia intrată în politica echilibrează politica intrată în religie. MEMORIE SCURTĂ • Unii au valoare, câțiva au preț, cei mai mulți au tarif. • Răul trebuie expus pentru a fi înlăturat
NEDUMERIRI & MEMORIE SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351270_a_352599]
-
coviltir ale negustorilor armeni, încărcate cu mărfuri nemțăști, aduse tocmai de pe la Lipsca, de-i zic oamenii azi Leipzig, ori de la Lvov, din Polonia, încărcate cu mărfuri tătărăști, ba chiar cu mărfuri de prin îndepărtata Indie, de unde-a venit și neamul lăutarilor noștri tuciurii, care-și fac veacurile aici la han. Au bătucit drumul ista, oameni buni, oșteni fără număr, monahi de la mănăstirile Neamțului, boieri mari și mici, cu treburi pe la împrăștiatele lor moșii, răzăși cu pricini la Divan, hoți de rând
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare în textele < >, laconice și fragmentare, decât în
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
de a câștiga a doua partidă în fața unor redutabili adversari, o adevărată pleiadă a somităților în materie, acesta își va continua periplul bahic la Lipănescu-n grădină dirijând (el care deține eligibila funcție de ministru al justiție), asemenea lui Cațavencu, fanfara de lăutari în timp ce boborul, nu mai puțin entuziast, aruncă cu căciulile în sus strigând: „Ura! Vivat Republica!” Este de presupus, ba vom avea imediat confirmarea, că Stan Popescu, se afla la acea oră în care are loc vânătoarea după republicani, într-o
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
cancelaria poliției? Numele căror eroi vor fi bătute pe placa comemorativă a acestui oraș martir devenit Republică? La Lipănesu-n grădină nu se cântă Bach sau Chopin. Cu muzica aceasta se ocupau retrograzii, îmbuibații ce tocmai au fost alungați de la putere. Lăutarii, cu fălcile lor umflate de atâta suflat în trompete, ce își vor fi scos carnea de prin măsele cu bețe de chibrit transformate în scobitori, prinzând cu urechea din aer melodia Marsiliezei, își vor fi umflat pieptul într-o atitudine
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
de emfază, emoționați de evenimentele percepute chiar și de ei. Era, presupunem, în cazul în care s-ar fi cântat acest cântec (autorul precizează că s-au cântat cântece de la '48), o făcătură de Marsilieză întoarsă ca la Ploiești de lăutarii versați ce vor fi jubilat din priviri, persiflând masa aceea de republicani în frunte cu Prezidentul. Sinistru veac, sinistră Republică, siniștrii republicani. Dealtfel, ca să recurgem la o digresiune, mai mult sau mai puțin justificată, mai târziu, la aproape o jumătate
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
au pus Marianei nume de botez Angela. Cerbul împușcat la vânătoare a fost transformat în delicioase preparate culinare și păstrămioară, și multe carafe cu vin i-au înveselit pe participanții la botez. Și astăzi, coarnele cerbului, amintesc de botezul cu lăutari, și petrecerea care a adunat laolaltă români și unguri din împrejurimi. LA GRĂDINIȚĂ Fetița se juca în curte, cu o păpușă pe care o spăla de zor, într-o albie, cu apă încălzită la soare. Strigătele și larma copiilor, din
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare în textele < >, laconice și fragmentare, decât în
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare în textele < >, laconice și fragmentare, decât în
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
făcut un tur de piață să vadă unde sunt cele mai mici prețuri, s-a oprit la bufet și s-a cinstit cu o bere. Și pentru că era încă nehotărât, a mai luat una și s-a pomenit cu doi lăutari care veneau de la o nuntă, un viorist și un țambalagiu începător care s-au oprit lângă el și au început să-i cânte. Colegului i-a plăcut, a început lumea să se adune pe lângă ei, devenise centrul atenției și nu
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
care s-au oprit lângă el și au început să-i cânte. Colegului i-a plăcut, a început lumea să se adune pe lângă ei, devenise centrul atenției și nu se mai îndura să plece. Încă o bere, un bacșiș la lăutari că deh, nici ei nu-și răcesc gura de pomană până când s-a hotărât să plece acasă că de-abia se mai ținea pe picioare. Lăutarii, după el. Vioristul, atent ca un body guard profesionist, atingea cu arcușul pe câte
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
atenției și nu se mai îndura să plece. Încă o bere, un bacșiș la lăutari că deh, nici ei nu-și răcesc gura de pomană până când s-a hotărât să plece acasă că de-abia se mai ținea pe picioare. Lăutarii, după el. Vioristul, atent ca un body guard profesionist, atingea cu arcușul pe câte cineva care le sta în cale, atenționându-l: - Hee, dați-vă la o parte, nu vedeți că domnul nu are loc să treacă? Și când îl
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
cineva care le sta în cale, atenționându-l: - Hee, dați-vă la o parte, nu vedeți că domnul nu are loc să treacă? Și când îl aștepta soția să ajungă acasă cu sacoșele pline de murături, ajunge și el cu lăutarii. - Nevastă, dă-ne și nouă să gustăm ceva că venim de la piață și suntem cam obosiți. Mai târziu când s-a trezit din mahmureală, a văzut că nici bani nu mai avea și nici murături nu cumpărase. Toate îmi sunt
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
românesc, (p. 388-390), eruditul folclorist, Ovidiu Bârlea, spunea despre versurile cântate ale Vasilcăi, nume uzitat în partea Munteniei: Un colindat straniu prin împrejurarea că nu mai este atestat în alte părți și fiindcă e practicat numai de țigani (fierari, rudari, lăutari) în Muntenia și Oltenia, apoi Dobrogea (jud. Constanța). La Anul Nou (sau în Ajun), ceata colindă de la casă la casă, purtând pe o tavă o căpățână de porc împodobită cu mărgele și panglici. Prin Dobrogea și pe alocuri prin Muntenia
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
stă aprinsă - De un licurici uitată, Pentru-un greier singurel, Care cântă-namorat, Că nevasta l-a lăsat Să doarmă pe-un strugurel. El nu vede prin lăstari Să-mi ajungă la palat; Și tot cântă disperat - Cu-un taraf de lăutari: „Cric, cric ... a mea prințesă! E târziu, ziuă se face ... Nu e bine, zău, nu-mi place! Tu mă-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel? Te rog să deschizi îndată
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine-mi este milă: Te-am iubit, eram copilă Când cântai doar pentru mine.” Pe străduța noastră, veche, Greierele-a
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Căldărar terminase un liceu și avusese și o mică bursă ce se acorda elevilor săraci, dar cu rezultate excelente la învățătură. Absolventă a Liceului de Muzică “George Enescu”, cânta la vioară cu un talent moștenit parcă din generațiile de țigani lăutari care o precedau, fără ca ea să-i știe. Dar în viața nopților nu avea cum sa scape de „celebritățil”locale: Treptat, treptat, începu să-și cânte repertoriul unor anumite “celebrități” din umbră ale orașului. Nume “grele” ca Bibiloi, Cenușă, Mircea-
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
își continuă munca de gazetar la publicațiile „Noi în Spania”, „Român în lume”, „Universul românesc”. Tot în această țară îi apare și primul volum de versuri „Căsuța cu vise”. Are în lucru mai multe cărți. În această Antologie publică proza „Lăutarii de țărână”, care mi-a mers la suflet... pentru că sunt născut nu departe de locul de baștină al domnului Marin Trașcă (printr-o coincidență purtând același nume cu străbunicul meu. Lucrez de mai mulți ani la un roman care se
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]