801 matches
-
dacă luați dumneavoastră cuvântul. Că, nu prea avem plăcerea să vă auzim. Mai mult scrieți decât vorbiți. Aveți cuvântul!” “Aș dori să mă refer acum la rolul insinuărilor în întronarea unei anumite atmosfere în colectiv. Căci insinuarea nu e numai lașă, ci și parșivă, distrugătoare; ea sapă încetul cu încetul și, dacă nu te ții bine, te trezești, la un moment dat, ros pe dinăuntru, erodat. Ajungi să crezi tu însuți că s-ar putea să fie adevărat ceea ce se spune
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se duse după tablou și descoperi un bărbat solid, rezemat de o grămadă de perne, pe un pat jos. Fața, înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă ținea un stilou. Privindu-l oarecum șiret, pieziș pe Lanark, îi indică un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit pe Dan Crețu și că l-a invitat la noi, dar nu-i sigur că vine și că e un caz care-l preocupă. Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am crezut că-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă luată de acest om plin de calități, dar cu suflet dublu, inteligent și laș, ironic și visător, care credea poate în mod serios că "virtutea e cel mai costisitor viciu", fiind prea slab ca să nu ia forma voințelor mai puternice decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat fleacurile în catastrofă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bolile din lume. Ceea ce este adevărat cu relele acestei lumi este adevărat și în legătură cu ciuma. Ea poate folosi pentru a-i înălța pe câțiva. Când vezi însă mizeria și durerea pe care o aduce, trebuie să fii nebun, orb sau laș ca să te resemnezi cu ciuma. RIEUX ABIA RIDICASE VOCEA. DAR TARROU FĂCU UN GEST CU MÂNA PENTRU A-L CALMA PARCĂ. ZÂMBEA. ― Da, spune Rieux dând din umeri. Dar nu mi-ați răspuns. V-ați gândit bine ? Tarrou s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ASTA NU ERA UN MOTIV CA SĂ NU FIE PREGĂTIT ȘI SE ÎNTREBA, TOCMAI, DACĂ ERA PREGĂTIT. EL RĂSPUNDEA, ÎNCHEIND, ȘI AICI CARNETELE LUI TARROU SE TERMINAU, CĂ EXISTĂ TOTDEAUNA UN CEAS AL ZILEI ȘI AL NOPȚII CÂND UN OM E LAȘ ȘI CĂ LUI NU-I ERA FRICĂ DECÂT DE CEASUL ACELA. A TREIA ZI, LA CÂTVA TIMP ÎNAINTEA DESCHIDERII PORȚILOR, DOCTORUL RIEUX SE ÎNTORCEA ACASĂ, PE LA PRÂNZ, ÎNTREBÂNDU-SE DACĂ O SĂ GĂSEASCĂ TELEGRAMA PE CARE O AȘTEPTA. CU TOATE CĂ ZILELE ERAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prea curînd acel cuplu „legat printr-o dragoste atît de Înaltă Încît Îl face pe om să simtă amețeala absolutului“. În Mărturie creștină, Patrick Arnaud spusese: „Franz Weyergraf știe cum să evoce dragostea trupească: cu simplitate, fără lăudăroșenie și fără lașe excese de pudoare, cu o autentică poezie.“ François se Întrebă unde să afle curajul moral care i-ar permite să atace energic - o, da, energic! - toate inhibițiile și blocajele care Îl uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ducă înapoi, ceru caietul de reclamații, și, ca finală și disperată lovitură, amenință că nu pleacă înainte de a vorbi cu șeful de departament. Se știe din manualele elementare de psihologie aplicată, capitolul comportament, că oamenii răi de muscă sunt adeseori lași, așa că nu va trebui să ne surprindă că teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am crezut că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă luată de acest om plin de calități, dar cu suflet dublu, inteligent și laș, ironic și visător, care credea poate în mod serios că „virtutea e cel mai costisitor viciu”, fiind prea slab ca să nu ia forma voințelor mai puternice decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
explicat că undeva se dezlănțuise o furtună ieșită din comun. Cumplită. Cei doi piloți care zâmbeau atât de fotogenic refuzaseră să facă zborul. Le era frică. Nu îndrăzneau. Singura speranță rămâneam eu, „deși abia v-ați întors, domnule”. Am murmurat: „Lașii”. Și m-am îndreptat spre avion. „Vă mulțumim, domnule, vă mulțumim. Sunteți un adevărat erou”, nu mai contenea funcționarul. Altădată l-am revăzut pe judecătorul care m-a trimis la închisoare. Lângă el, în boxă, ascultând actul de acuzare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat fleacurile în catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar În lipsa artei, arta ca minciună. Le monde est fait pour aboutir à un livre (faux). Dar În această carte falsă acum Încerca să creadă, deoarece o scrisese totuși; dacă ar fi existat complot, el n-ar mai fi fost laș, Înfrânt și inert. De aici tot ce s-a Întâmplat pe urmă, faptul că a utilizat Planul - despre care știa că e ireal - ca să-și Întreacă un rival - pe care-l știa real. Și apoi, când și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sale. A Înțeles că ultrarealitatea faptului că ea avea grijă de trupurile de prisos ale orașului ar putea să apese pe relația lor, că ea nutrea o neîncredere profundă În munca lui, pe care ea o considera și murdară, și lașă. Pentru un doctor, „spațiile ascunse“ erau o adevărată anatemă, căci profesia ei cerea să scotă la lumină ce era ascuns În trupuri, să localizeze boala sau rana și să o vindece. Ca femeie, ar fi preferat să nu aibă drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l omor pe Cotârță - omul care datorită declarației lui a fost împușcat unchiul meu. Verificați toate transferurile din 1981-1990 și veți vedea că unde aflam că este Cotârță plecam și eu, dar întotdeauna prea târziu ajungeam. El crede că sunt laș și nu-l mai ascult, este din ce în ce mai furios mai înspăimântător și-mi demonstrează că pentru Cotârță trebuie să moară toți informatorii, atingându-se de mine îl lovește pe el. Nu știu nici cine trebuie să moară, nici câți mai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai devreme ceea ce am comis acu, sunt multe persoane care au încercat să mă impulsioneze să-mi servească informații care să mă scoată din normalitate dar nu reușesc deoarece sunt mult mai slabi decât mine, transparenți la primele cuvinte, oameni lași, perverși, care încearcă să folosească ce ei nu au, dar după cum am spus eu, nu alerg după astfel de oameni, ei vin la mine ei mă deschid dar nebănuind ce deschide, cu tot că le atrag atenția, le spun fățiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cei fac oare pe acești oameni să iasă nebunește în fața morții, eu m-am întrebat și mă întreb de multe ori și credeți-mă că nu am găsit un răspuns exact doar presupuneri. Totul este prea greu pentru ei, sunt lași nu-și pot curma singuri viața sau pur și simplu nu gândesc decât în ultimul moment dar prea târziu. Știu că viața este un lucru prețios, nu știu de ce unii renunță atât de ușor la acest dar, pentru mine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Pe post de editorial — un articol al lui Ion Vinea („Note repezi“). După ce deplînge faptul că „Prin urale, se celebră în apus moartea bravurei civice a socialiștilor”, autorul denunță „lașitatea” adepților războiului printr-o pledoarie individualist-pacifistă: „În război, gesturile sînt lașe. (...) asasinarea premeditată a pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul, hydra, — stăpînește-i. În vremea războiului, toate fiarele sgîlțăie zăbrelele și lacătele seculare, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pacifiștilor (...) măsuri contra panicei, contra adevărului și minciunei toate înlesnirile pe cari le face pufuirea separată a individului... Porți înlăuntrul tău leul, șacalul, hydra, — stăpînește-i. În vremea războiului, toate fiarele sgîlțăie zăbrelele și lacătele seculare, și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de hotărârea lui Gaston, Shizu a venit într-un suflet și a făcut tot ce i-a stat în putință să-l convingă să mai stea. Dar... cine putea ști ce avea el în cap? Nu se lăsa convins. — Sunt laș. Poate mâine starea mea sufletească nu bun. Vreau să fiu iar la Takamori acasă... dar în seara asta sunt hotărât. Cu ochii la Takamori și Tomoe, nu mai contenea să se scuze pentru deranj. — Takamori, ai putea să-i aranjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vor să-i spună. Câinele nu avea nici un stăpân care să-i poarte de grijă; era urât și bătrân și tușea îngrozitor. Era foarte singur pe lume, ca și el. El însă era încă tânăr, viguros și sănătos... dar era laș și prost. Avea parte numai de eșecuri. Bătrânul câine fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la el. — Atrăgător? — Da. Nu are nimic din farmecul unui bărbat. În cele din urmă, Tomoe găsi cuvintele cu care să pareze atacul fratelui ei. — Fața aceea, hainele de pe el... Și asta n-ar fi nimic, dar e slab și laș. Nu se poartă și nu plânge ca o fată? După părerea mea, nu-i un bărbat care să atragă femeile. — Zău? Da, s-ar putea. Își aprinse încă o țigară. — Nu crezi că aveam toate motivele să-mi fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc cu otravă și să trec prin tristeți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]