1,533 matches
-
Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oricum o fi, oricum o dai În fond e vorba despre cai Pe care-am călărit cândva Și-acum sunt doar de mucava Într-un muzeu uitat de țară Cu lacăte pe dinafară Pe care cineva a scris: E închis că sunt închis! Dar important e doar impactul Că drama s-a produs în actul Când se vorbea despre-o mârțoagă Furată dintr-o terfeloagă Și moartă pentru cauză Când lumea
FRUMOŞII NOŞTRI CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356499_a_357828]
-
Și viața-i mai săracă în culori. Nu mai pot să fur, măcar, o floare, Căci sunt patrule multe de jandarmi; Nici nu știi pe-o frunză cât o doare, Că nu mai ține umbră sub castani. Au pus și lacăte la florării, Cum să-ți fac, iubito, o surpriză? Dăm banii pe prostii și jucării Și sărutu-i scump, pe timp de criză! De-aceea, dacă vin la ziua ta, În brațul meu, te rog, să nu te uiți; Lasă cât
VREAU, DE ZIUA TA, SĂ MĂ SĂRUŢI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355952_a_357281]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LACĂTE CU CHEI ASCUNSE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și ce-au mai râs ferestrele spre cer Când s-au închis cărările spre tine! Cu rânjetul tristeții efemer Scrâșnind din blestematele
LACĂTE CU CHEI ASCUNSE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356025_a_357354]
-
Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și ce-au mai râs ferestrele spre cer Când s-au închis cărările spre tine! Cu rânjetul tristeții efemer Scrâșnind din blestematele destine. La porțile surâsului din vis Lacăte grele stau , călăi așteaptă Să strângă visele ce mi-ai promis. Și ce mai urlă rătăcită șoaptă! Coșmarul morții strâns în palma mea În care ieri aveam mărgăritare S-a identificat cu soarta mea. Și soarta mea sluțită ce mă
LACĂTE CU CHEI ASCUNSE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356025_a_357354]
-
aveam mărgăritare S-a identificat cu soarta mea. Și soarta mea sluțită ce mă doare! Astăzi convoc și ura și iubirea La praznicul sentinței de apoi. Arunc în Univers dezamăgirea Că unu și cu unu nu fac doi... Referință Bibliografică: Lacăte cu chei ascunse / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LACĂTE CU CHEI ASCUNSE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356025_a_357354]
-
Ioan Marinescu-Puiu Gară în noapte vine trenul cu vise urcați-vă-n el! Mențiune - Virginia Popescu noapte senină - pe cer Lira îngână muzici de sfere Mențiune - Victoria Chitoveanu Ghemotoc de om alergând printre nămeți - vine Moș Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine pe-o gură de... canal Locul II -Livia Ciupav Pervaz cu vrăbii - doar o firimitură și cât tărăboi! Locul
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
începe ziua curățând zăpada - șoferul de taxi Vântul schimbării- vechea ceasornicărie magazin de vise încă în rând bocancii de soldat ai tatei - Moș Nicolae vești din război - scrisoarea s-a întors nedesfăcută porți de oțel- ruinele fostului castel ținute sub lacăt casa bunicii- o cheie ruginită în cuiul porții nimicul din spatele porții deschid - doar amintiri bătrânul cerșetor devine un om obișnuit la sfârșitul zilei zi friguroasă - în locul cerșetorului porumbelul flămând piața de pește - vânzător turnând gheață peste peștele crud târziu în
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356070_a_357399]
-
absolută. - Te vreau ființă, șoaptă, îmbrățișare vie, Nu stea de foc pierdută în zbor spre veșnicie, Nici chip de nemurire pe-o operă de artă Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră! - Mai este-un veac de veghe, și lacătul la ușă S-o rupe-n mii de țăndări sub falduri de cenușă. Rămâi în turnul nostru, ai grijă să nu-l afle Și să-l prefacă hoții în sunete de harfe. Mă răsucesc pe-o clipă, mă pierd în
CÂT DE STRĂINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354847_a_356176]
-
tău e lutul pașilor mei au venit negustorii să ne cumpere drumul vedeți-vă de întunericul vostru le-ai zis n-auziți cum împrăștie argintul pe nimica toată sunt temnicerul anei mele i-am lăsat o poartă spre necunoscut cu lacăte fără efect hei n-ai spus că testele rezistenței la dor sunt dăruite la schimb Referință Bibliografică: teste de rezistență la dor / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 868, Anul III, 17 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright
TESTE DE REZISTENŢĂ LA DOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354882_a_356211]
-
iar nenea Dinu i-a spus să meargă cu el. L-a dus în dormitorul bărbaților la cel mai îndepărtat pat. Fiecare pat avea un fel de noptieră, care de fapt era un mic dulăpior ce se putea încuia cu lacăt. Cei care erau clienții acestui inedit hotel își avea un mic lacăt, în cazul că nu aveau primeau unul de la Tilică. Dinu avusese grijă ca pentru prima noapte Kemet să nu se simtă mai prejos de alți clienți, și îi
KEMET; CINE ERA NENEA DINU? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355278_a_356607]
-
dus în dormitorul bărbaților la cel mai îndepărtat pat. Fiecare pat avea un fel de noptieră, care de fapt era un mic dulăpior ce se putea încuia cu lacăt. Cei care erau clienții acestui inedit hotel își avea un mic lacăt, în cazul că nu aveau primeau unul de la Tilică. Dinu avusese grijă ca pentru prima noapte Kemet să nu se simtă mai prejos de alți clienți, și îi adusese o cămașă de noapte lungă cu care să doarmă noaptea. Kemet
KEMET; CINE ERA NENEA DINU? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355278_a_356607]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TOAMNE RĂSTIGNITE-N CER ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Azi nu mai scriu nimic sunt lacăte în gânduri și toamne răstignite-n cer Un fulger mi-a strivit retina e grea lumina zăvorâtă-n sânge adulter Azi nu mai caut semne nu! ascult resemnat... cum pământul suspină în trup de fecioară flămândă ce-așteaptă la răspântii
TOAMNE RĂSTIGNITE-N CER ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355448_a_356777]
-
moale ca o azima caldă, îmi place să-ți strâng talia subțire între palmele mele făcute inel lăsându-mă vrăjit de voluptatea soldurilor; portalul coapselor tale mă ademenește, mă simt ca în fața porții unui castel închisă cu o mie de lacăte pe care dinții mei ascuțiți le deschide unul câte unul. Mă vei ierta pentru colții mei înfipți în zăpadă sânului tău, dar fraga sfârcurilor mi-a trezit pofta de sânge și-apoi sânge neprihănit se cere adus ofranda zeilor pentru
IUBITO,MI-E DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356854_a_358183]
-
SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Moara de vise De oboseală doarme dus morarul. Iar moara macină într-una vise ; De-acuma luna a trecut hotarul, Iar porțile cu lacăt sunt închise. Și vise macină, mărgăritoare, În fluxul lent, adormitor, noptatic, De vine rândul pentru fiecare - Profil inconfundabil emblematic. Si macină întruna, fără timp, In harnică tăcere, monotonă, Dar ca făcută, în acest răstimp, Nici.o mișcare nu se simte
MOARA DE VISE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356895_a_358224]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Intinsă și adâncă e marea pe care navighez. Barca e grea și se balansează gata,gata, să se răstoarne... Ca să ajung la mal, am să arunc comorile așezate în lădițe și ferecate cu mii de lacăte, să rămână ... Dacă nu-l voi găsi niciodată am sa mă arunc in valuri și am să mă scufund lângă amintirile care se află în marea sufletului meu. Referință Bibliografică: Pe mare / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE MARE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356533_a_357862]
-
închisă definitiv (”Vremea împăcării” a fost și genericul Turneului Speranța 2005) Cu ani în urmă am trecut prin Cluj pe langă Facultatea de Medicină Veterinară. Într-un gard lateral al acestei facultăți există o poartă veche, ruginita, închisă cu un lacăt la fel de vechi și de ruginit, si cu niste buruieni crescute de jur împrejur. Pe această poartă laterală scria cu vopsea: “POARTĂ ÎNCHISĂ DEFINITIV. INTRAREA SE FACE PE POARTA PRINCIPALA”. Atunci m-am gandit la acele multe porți “închise definitiv” din
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
Nu vreau să-l văd sau s-o mai văd în viatza mea, nu vreau să mai aud de numele lui sau a ei.” Porți vechi, ruginițe, pline de bălării, legate cu un lant mare și ruginit și cu un lacăt pe măsură. Scartzaie îngrozitor dacă vrei să le deschizi! Mai bine nu încerci! Poate că ai avut dreptate să închizi definitiv poartă aceea ! Poate a fost vorba despre un viol, un incest, un abuz fizic, emoțional sau verbal, poate a
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
Îndeamnă la resemnare, la o anumită formă de așteptare ce reînvie speranța ori oferă certitudinea că iubirea nu s-a frânt, că iubirea nu moare: „Tu ai plecat în lumea fericirii, Eu am rămas în urma ta puțin, Să prind în lacăt porțile iubirii... Știu că m-aștepți și știi că am să vin.” (Plâng ochii-mi grei de-atâta așteptare) Pe de altă parte, trecând iubirea în alt plan și folosind variate mijloace stilistice, poetul încurajează dreptul la viață: „Să nu
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă că avem noi grijă de ele! Dar namila de om nu mai așteptă nicio cheie. Se duse la căruță, luă un baros și dintr-o lovitură rupse lacătul și intră în casă. Între timp droaia de copii se răspândiseră prin curte ca furnicile, șapte, opt, nu putui la început să-mi dau seama câți sunt, toți frumoși, cu părul cârlionțat, blonzi, ca nemul lui Izrael, jumuleau ceapa ciorii
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
lui părea că-și iese din minți de lătrat la apropierea bătrânei. „Mustre-te, câine! N-ai ce mânca de mine, doar oarece oase bătrâne. Latră-i pe ceie de mi-o furat găinuțele!” Când a ajuns la ușa dispensrului lacătul era pe ușă. „O plecat doctorița de vreo juma de oră!” i-a strigat de peste drum Rahila Cucului, fata de la coperativă. Bătrâna s-a prăbușit aproape pe pragul ușii de la dispensar. Ar fi vrut să plângă, ar fi vrut să
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
personal de cer unde ne-am ascuns zâmbetul fugăresc răsăritul sensurile timpului rătăcesc trăitul în jurnalul unui minut culoarea timpului picura stropi de viață într-o altă lacrima lumeasca îți este vina au dispărut în taină licuricii din misterele cardinale lacătele unui univers de culoare e prea frumos și în fiecare doi există o cărare mephisto, aelius picurau toamnă în pleoape uneori liniștea aprinde cerul tânguit echilibru înclină timpul în mijlocul palmelor în simbioza cu arborele din tablou care a încetat să
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
Valentin Mândâcanu) „Vlad Pohilă este un remarcabil lingvist, dar și un strălucit publicist, care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi...”(Grigore Vieru) CARTEA ( Se dedică, cu sfială , Cărturarului Vlad Pohilă) Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
destul de dese și schimbul de volume tipărite. Spun asta fiindcă dețin aproape toate volumele tipărite ale lui nea Costică; Nestemate la Banatului montan, Sânziene, La paradisul mineral GRUESCU. Ajunși la intrarea în Casa Binelui nea Costică a început să rupă lacăt după lacăt pentru a ne putea prezenta comorile sale. Când spun comori nu exagerez cu nimic, fiindcă ce aveam să vedem era peste așteptările noastre. Pentru mine care cunoșteam din multiplele fotografii văzute cu flori de mină, credeam că nu
MUZEUL CONSTANTIN GRUESCU DE LA OCNA DE FIER 5 IUNIE 2011 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346161_a_347490]
-
și schimbul de volume tipărite. Spun asta fiindcă dețin aproape toate volumele tipărite ale lui nea Costică; Nestemate la Banatului montan, Sânziene, La paradisul mineral GRUESCU. Ajunși la intrarea în Casa Binelui nea Costică a început să rupă lacăt după lacăt pentru a ne putea prezenta comorile sale. Când spun comori nu exagerez cu nimic, fiindcă ce aveam să vedem era peste așteptările noastre. Pentru mine care cunoșteam din multiplele fotografii văzute cu flori de mină, credeam că nu va fi
MUZEUL CONSTANTIN GRUESCU DE LA OCNA DE FIER 5 IUNIE 2011 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346161_a_347490]
-
Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului A câta oară la mine te întorci Din drumurile tale spre niciunde Și mă găsești oriunde m-aș ascunde Iubirii nu-i poți pune lacăte la porți. Te poartă dorul, te poartă căutarea Și te întorci în zile mai bătrân, Chiar sufletul te simte mereu tot mai străin Dar pașii tăi spre mine știu doar calea. Spre-un loc ce-a fost numai al tău
A CÂTA OARĂ LA MINE TE ÎNTORCI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356155_a_357484]