28,201 matches
-
tema centrală a tuturor pieselor lui: Am un fiu, Daniel, care e și el bărbat acum. Când era foarte mic, m-am trezit într-o noapte - asta era acum 40 de ani - dar nu pot uita, și mi-au dat lacrimile. Prima mea nevastă m-a întrebat ce s-a întâmplat. Daniel, care avea șase luni, era în leagăn în odaie. Habar n-aveam ce s-a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
tema centrală a tuturor pieselor lui: ' Am un fiu, Daniel, care e și el bărbat acum. Când era foarte mic, m-am trezit într-o noapte - asta era acum 40 de ani - dar nu pot uita, și mi-au dat lacrimile. Prima mea nevastă m-a întrebat ce s-a întâmplat. Daniel, care avea șase luni, era în leagăn în odaie. Habar n-aveam ce s-a întâmplat sau cum să explic ce se întâmplă cu mine. Mi-am dat seama
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o scăpare - un solz albastru crește-n fiecare și înflorește zilnic un sicriu.
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
să opresc vîntul. De cîte ori îți suflă în pînza unei rochii Se dezlipesc retine și sîngerează ochii. Natură Fluturii mei cu cap vidia Stîrnesc în natură groaza, invidia. Florile mele învățate să sîngere O asupresc cu uimire, cu înfrîngere. Lacrimile mele de diamant îi deschid răni, din care curge neant. Fulgere globulare, ochii mei închid în ei Și retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
-l uit, o coajă năclăită și rușinoasă. Cum pot să facă asta mereu, cum nu le este rușine să stea goi, față în față, unii față de alții și să facă asta?, mi-am repetat, ascunzîndu-mi, prea tîrziu, fața lipsită de lacrimi, între coatele pe care mi le simțeam subțiri și ascuțite. ș...ț Dincolo de toate astea întrezăream, pentru prima dată, și nu-mi venea să o cred, viața trupurilor goale, obscenă, ascunsă și atotputernică". Dezamăgirea o însoțește și în alte dintre
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd Ce ne învinge-n mila-i dulce Un fulger sufletul ni-l zmulge Ni-l năruie vrea să ni-l culce Ni-l duce-n lacrima de jos Noi să lăsăm prosoape-n aer Drept semn că ne-am spălat pe trup Oh Omul Negru e un fraier Cît eu cu tine mă încaier Lîngă zbîrnîitorul stup Te-am uns cu miere și salivă M-ai
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
să fac? Și acum ce să fac? Să mă cobor la Atlantic, fluturându-mi mâna în chip de adio? Să-l înot, așa cum aș vrea, spintecându-l, ca să te mai văd înainte să te îngroape? Să plâng un Atlantic de lacrimi și să-l sorb, ca-n poveste, aducând depărtarea, aproape?... A treia zi A treia zi, am descoperit în sufletul meu, un loc unde n-aveam să mai intru, decât ca să depun flori. Acolo obișnuiam să stăm la taifas, fumând
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
fie încontinuu optimistă. Dumneaei trebuie să insufle curaj. Când M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o cîrjă lucioasă" cum hainele-s acre de singurătate" cum trece încet, riscant de încet, încă o zi în care totuși am avut curajul să ies pe stradă" cum nu mi-a fost scîrbă să mă îmbrac
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
așa leneșâ, îndărătnică, temeinic ruptă de lumea aceasta și de cele care vor veni să-mi sfredelească stomacul cu frică. Pulberea oaselor mele va șuiera în urechea Distrugătorului trecerea în altă femeie în sfârșit vulnerabilă de cuvintele Lui nesupusă, de lacrima ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
I-am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală neagră, mi-a scris pe una din filele de început ale cărții: "în orașu-n care plouă De trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare Merg ținându-se de
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
și scrii de zor cum timpul e imobil // în timp ce luna acestei dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri / (din cofetărie i se vede-un colț) // scrii și-nghiți virgule cum lacrimi / scrii și-ți lași iluziile / să-ți încâlcească sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
păr negru, mare mi-a fost deci mirarea când, zărindu-l, l-am recunoscut pe Maharajahul din copilăria mea. Recunosc că am fost atât de tulburată încât am țipat ca un păun și chiar am simțit un șnur mic de lacrimi la colțul ochilor. Deoarece era chiar Maharajahul meu. Până și numele pe care i-l dădusem era același, chiar dacă intrase puțin la apă: nu se mai numea Solomon, ci Salman.
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
pe crucea din mine, pămînt în care mă așez să o simt cum mă zămislește și iarăși mă naște pînă la moarte și înviere, și iarăși mă învie pînă la moarte, atît de frumoasă, pe cît îmi așez gura pe lacrimă ca pe un sîn sterp în care dorm visele copiilor morți înainte de a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
mă învelesc cu cerul prin care îi caut sufletul ca într-un ochi lumina îngropînd întunericul, știe ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o galerie adîncă din munți mîinile murdare ar căuta aurul fir cu fir în lacrima așezată în nor ca într-o fereastră iluzia copilului rămas singur acasă, poate nu, poate numai iluzia mea zburdă prin casă și sărută covoarele prin care urmele pașilor ei încă se mai aud, poate că nu, numai eu mor și
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
oamenii aruncînd ultima carte în joc, fără să fi știut cum se trișează cînd rămîi singur cu toți așii în față, - dar poate numai viața mea e de vină cînd mă găsește singur în fiecare dimineață în așternuturile dospite de lacrimi, poate că ar fi mai frumos să urc odată cu lumina la cer să cobor odată cu ea pe pămînt, să nu mai știu de ce nu sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se așază ca
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
trupul ei ca pe un vânat straniu. Nu cred în vânătorii de imagini iluzorii. Nu vreau, nu vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării de grație și descopăr că sunt îndrăgostit, îndrăgostit de păsări. Beau din pumni apa limpede. Lacrimile uitării. Cuvintele Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
pe uscat și cazna grea sub hămesiți nămeți cireșul altoit mi l-a uscat) Sunt caraule zi și noapte (trib cu ochi de lup la sângeros îndemn) tu (fiu rătăcitor) silitul (scrib vorbind cu grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub cap îmi pune substantivul fân mă trage de urechile de-asin asin! distihul cu desagii
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
îmi ciugulește fața rupturile de vânt către sichem aprinsele gâtlejuri sună orzul când jocul mă respinge. Nu mă chemi? la sunetul vertebrelor lovite jav țav lețav jav cav lehav zeher să le-nsoțesc cu mila dobândită la căutarea mierii în ether. Lacrimă, 3 Ceață plumb tăcere terțiară cerul ochiului mi l-au închis și imaginea verginei mis ecbatana ocna calcă iară. Pleoapele/ tavernă și tenebră/ țin distanța morții pe radar putrezit își plânge solidar palid iris pietrele în febră. Plăgile se-nchipuie
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea ta a fost moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele celest ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
acea mare frustrată de ce i se putea întâmpla, păzeai o solitudine învolburată,. un capriciu de femeie destrăbălată. Intrai și tu în această destrăbălare care te cuprindea. Marea te ademenea, te vindea... Poem lui Aurel Dumitrașcu în stranietatea timpului, aprind o lacrimă - un felinar umed... Dacă sunt Vă dăruiesc puțin nimic ce nu vă strică și poate o mirare, din curcubeul spart chiar mai puțin. Vă dăruiesc un strigăt rătăcit spre alinare " e poate regăsirea voastră; și-un val din marea ce
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și a făcut de multe ori să curgă câte o lacrimă pe obrajii unor cititori " sau ascultători " sentimentali: "Slav aș fi fost, de nu eram latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]