509 matches
-
podul de la mal. Un gol istoric se întinde, Pe-aceleași vremuri mă găsesc... Și simt cum de atâta ploaie Piloții grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... Gri Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-i tot una cu blestemul de a fi mal: curgeau în aval dezlegările, precum sângele lui Dumnezeu; în cer nicio urmă de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit funie groasă din iluzii și a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trădez din nou, nu aveam chef să-mi stric seara. Încetul cu încetul, în timp ce părăseam orașul și mă strecuram spre periferie, deveneam tot mai euforic, pentru că era ca și cum aș fi mers într-o altă lume, într-un oraș cu locuințe lacustre, dincolo de apă, într-un mic Saigon. Și toată urâțenia aceea care se apropia, luminile tremurând, îmi ieșeau în întâmpinare ca un parc de distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
absolută, încât milioane de oameni se nășteau, creșteau și mureau fără să știe ce înseamnă să fie liberi nici măcar o oră din viață. Într-o anumită ocazie, citind o carte de călătorii prin Africa, i-a atras atenția un sat lacustru situat în mijlocul unei lagune puțin adânci, dar atât de mari, încât mulți dintre locuitorii lui mureau bătrâni, fără să fi pus vreodată piciorul pe pământ, fără să știe măcar cum era acel pământ. De ce se mira autorul? La New York, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drept hrană și trebuia văzduhul de lumină să satisfacă cererea neostoită a omului. Au despicat mai mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții. Sătui de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept și mai încet
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spune ceva cu simpla intenție de a te face să nu-ți pierzi identitatea de celălalt - niciodată eu, niciodată cogito, niciodată. Textul 04, de pildă este un „montaj de extrase din Estetica și teoria romanului” de Bahtin și de Paysage lacustre avec Pocahontas de Arno Schmidt. Textul 09 se numește Profile de celibatari, este semnat de Claude Closky și se desfășoară ca o suită de aunțuri matrimoniale expandate (și atît). Textul 31 este o reconstituire genetică a unui fragment proustian transcris
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noaptea asta de nimic nu-mi pasă”, versurile citate arată că-i păsa. El nu-i sentimental, dar nici indiferent. Euforia sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului. Acesta are corespondențe cu „Lacustră”, în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu ploaia care curge în mahalaua bleagă”, carevasăzică înmuiată de inundații, căzută în prostrație din pricina repetatelor necazuri. Ceea ce în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu ploaia care curge în mahalaua bleagă”, carevasăzică înmuiată de inundații, căzută în prostrație din pricina repetatelor necazuri. Ceea ce în „Lacustră” era mai mult sau mai puțin halucinație, aci (și, de asemenea, în „Nocturnă”) e senzație directă de umezeală, în aer și în lucruri, de sufocare și de frig, de care nu scapă, deși-i „topit de băutură”. Focul alcoolului nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe noi, pentru acești copii și nu ne vom măsura timpul cu dinarul, ce ni se dă pentru munca noastră”.23) Să fie astea vorbe de „profesor pedant”?24) „Aud materia plîngînd...” Bacovia realizează două performanțe, în acest vers din „Lacustră”, pentru care poemul a devenit celebru. Prima e că folosește un cuvînt rareori întîlnit în poezie și chiar în proză: „materie”. Explicînd dificultățile pe care le-a întîmpinat la traducerea romanului Bel-Ami de Maupassant, Ibrăileanu scria în 1896: „Dar limba
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în schimb, se întîlnește la Hasdeu, într-un poem filozofic („Naturalistul, care din jos în sus învață,/ Materie visează în universu-ntreg”)7) și la Al. Macedonski („Materia în față-i fierbe și se cerne”)8). Rescriind de mai multe ori „Lacustră” și înlocuind (după informația dată de Aurelia Batali lui Ion Caraion)9), într-una din variante, versul „Aud șuvoaiele plîngînd” cu „Aud materia plîngînd...”, Bacovia a avut intuiția enormei puteri evocatoare pe care o are acest cuvînt. „Cuvîntul «materie» - remarca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simte [poetul n. m.] cum trăiesc/ Le-aude bucuria sau lunga lor plînsoare”, din „Avînt”-ul lui Macedonski. Anticipează ca posibilă o regresiune în timp și induce o îngrijorare vecină cu exasperarea: cea a căderii din civilizație în epoca „locuințelor lacustre”. Lucrurile sînt astfel spuse încît granița dintre realitate și coșmar e aproape insesizabilă. Despre uitare Bacovia face parte dintre poeții care privesc, din cînd în cînd, spre Lethe. Un deziderat uneori („Stau...și moina cade, apă, glod.../ Să nu mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Fără îndoială, odată „transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea de „variante” pare abuzivă. Exceptînd „Lacustră”, „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății), „Stanță la Bacovia” și alte cîteva, în care numărul intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări majore: schimbă un titlu cu altul, mută un cuvînt de la mijlocul versului la începutul lui, înlocuiește un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre ele fuseseră ori vor fi publicate cu „Δ. Interesant de remarcat e că „î” se întîlnește, mai ales, în poemele transcrise pe curat, pregătite pentru publicare. O dovadă în acest sens (dar nu singura) o constituie una din variantele Lacustrei, unde peste stratul prim cu „î” („plouînd”, „curgînd”, „gînd”), se observă un strat ulterior, cu „Δ („plîngînd”, „plouînd”), fapt care duce la concluzia că în scrisul curent, modul acesta din urmă îi era mai la îndemînă. Ortografia lui Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de aur) în lectura sa, 14 în lectura actorilor Jules Cazaban, Ion Manolescu, Ion Caramitru, Irina Răchițeanu-Șirianu, Silviu Stănculescu, Leopoldina Bălănuță, două în lectura lui Gabriel G. Bacovia și, respectiv, a Agathei Grigorescu-Bacovia. între cele 19 citite de autor figurează Lacustră, Decembre, Amurg violet, Plumb de iarnă (Ninge secular, tăcere, pare a fi bine), Poemă finală. Lectura lui Bacovia se menține, dacă pot spune așa, la un „grad zero”, care exclude postùrile și efectele interpretative. Amprenta vocii sale - în care se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Bacovia sînt cele ale poeților din secolul al XIXlea, sau și mai vechi: singurătatea, plictiseala, trecerea ireversibilă a timpului etc. Ceva mai recentă e nevroza, boală resimțită cu acuitate la începutul secolului XX. De relevat însă că, pentru autorul „Lacustrei”, acestea nu sînt numai teme literare, ci și, chiar în primul rînd, teme existențiale. O întreagă generație (Bacovia, Minulescu, Topîrceanu, Cezar Petrescu și alții ) e sensibilă la ploaie. De ce? Mă îndoiesc că-i vorba numai de „meteo sensibilitate”. Chiar după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
luciditate în rîndurile societății romînești. în deceniul al patrulea, de pildă, mai mulți intelectuali simt (chiar dacă nu și-au declarat niciodată simpatia față de poet) bacovian. Mă îndoiesc (ca să dau un exemplu) că Jeni Acterian recunoaște undeva vreo influență a autorului „Lacustrei” asupra sa. Și totuși unele pagini din jurnalul ei dovedesc un fel similar de a percepe viața: „Ce blestemat lucru e imposibilitatea asta fizică de a face ceva. Am uneori un fel de pîclă. Nu pot citi nimic. Și cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
referitoare la Bacovia. De pildă că la poetul nostru „nu există amintiri, ci numai aparent amintiri”, cum ar fi aceea a copilului cu zmeul din „Alean”. „Există, în schimb, așteptări”. Sau că în versul „Pe aceleași vremuri mă găsesc...”, din „Lacustră”, e o „viziune cuantică”. Sau că „tîrziu”, din versul „Și tare-i tîrziu” („Pastel”), „nu-i un tîrziu de durată, ci o tendință de superlativizare a evenimentelor”. Sau că „misterul” apare ori de cîte ori se produce o atingere cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul (portretizat în ciclul intitulat chiar călăul neființei), nu apare la rândul lui atât ca un sinistru mesager mereu amânat al morții, cât ca un straniu celebrator al vieții. Poemele precum tăcerea călăului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din urmă trebuiau să le claseze în ordinea preferinței. În aceste imagini apăreau scene naturale (de exemplu un fulger lovind un munte, peisaje cu lacuri și păduri, maimuțe prin copaci), medii umane compuse din elemente complexe (canale sinuoase șerpuind printre lacustre) și medii urbane moderne, cu linii mai uniforme (parcări, fațade văruite etc.. Oamenii de știință au constatat că imaginile preferate ale participanților erau cel mai adesea scene naturale cu linii complexe, diverse planuri și volume (arbori, păduri, faleze, diverse animale
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 40 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: De-atâtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar prin somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal.[...] De-atâtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar prin somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal.[...] De-atâtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. (George Bacovia, Lacustră) 1. Scrie două expresii/ locuțiuni care să conțină cuvântul gând. 2.Menționează sinonimele cuvintelor: singur, (a) izbi. 3.Transcrie o imagine dinamică și una auditivă. 4.Explică rolul prozodic al cratimei, în structura De-atâtea... 5.Precizează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
spate mă izbește-un val - Tresar prin somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal.[...] De-atâtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. (George Bacovia, Lacustră) 1. Scrie două expresii/ locuțiuni care să conțină cuvântul gând. 2.Menționează sinonimele cuvintelor: singur, (a) izbi. 3.Transcrie o imagine dinamică și una auditivă. 4.Explică rolul prozodic al cratimei, în structura De-atâtea... 5.Precizează două mărci ale
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
forma concretă a unei idei artistice, având un referent ficțional, concret sau abstract. În funcție de tipul percepției senzoriale, imaginile artistice se clasifică în: - vizuale: Neguri albe, strălucite / Naște luna argintie (M. Eminescu, Crăiasa din povești) - auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau metaforic simbolice, vizând: tema/teme și motive (Iubire de L. Blaga, Război și pace de Tolstoi, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Jocul de-a vacanța de M. Sebastian) motivul, simbolul sau metafora centrală (Lacustră, Plumb de G. Bacovia, Floare albastră de M. Eminescu, Baltagul de M. Sadoveanu, Zmeura de câmpie de M. Nedelciu, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Jocul ielelor de Camil Petrescu) personaje/prezențe lirice (Ion de L. Rebreanu, Moromeții de M.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]