6,022 matches
-
grăjdarul și-a început lucrarea cu râvnă și cu ură. Mai întâi l-a potrivit pe Roibu în poziția pe spinare, cu picioarele chircite în sus, și se pregătea să-i ia de-ndată fuduliile și pielea. A examinat cu lama cuțitului, de mai multe ori, castanele de la picioarele posterioare ale animalului înțepenit. Dar, în momentul primei înțepături a pielii pentru operațiunea de castrare, piciorul contractat al armăsarului, acționat parcă de un resort nevăzut, a izbit cu viteza fulgerului și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca, în caz de ceva, să o discrediteze. Erickson sări pe el, cu sabia. Agil, Vlad sări într-o parte, scoase sabia în mod natural (parcă dormea cu ea in mână, respira alături de ea, cădea tăiș pe tăiș până lucirea lamei tăia aerul în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubi din nou. Lumea mai avea încă multe să-I ofere. Și se simți dintr-o dată mult mai bine. Intră înapoi târziu în noapte. De după perdea văzu o bătaie. Două mașini tamponate, un strigăt de femeie și un sunet de lamă. Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iată că intru într-o clădire și sunt martoră la o crimă. Încerc să fug, însă mă prinde. E mascat. Cu mâinile mă ia prin spate și îmi spune să nu țip. Mă întorc și văd că are un cuțit. Lama îi strălucește(Lamă străluce-îmi place). Tremur și simt că mă pierd, că fac infarct. Mă ia și mă scutură să vadă ce-i cu mine. Îmi înfig ghearele în fața lui și îi scot masca. Îl privesc, apoi îmi iau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
într-o clădire și sunt martoră la o crimă. Încerc să fug, însă mă prinde. E mascat. Cu mâinile mă ia prin spate și îmi spune să nu țip. Mă întorc și văd că are un cuțit. Lama îi strălucește(Lamă străluce-îmi place). Tremur și simt că mă pierd, că fac infarct. Mă ia și mă scutură să vadă ce-i cu mine. Îmi înfig ghearele în fața lui și îi scot masca. Îl privesc, apoi îmi iau ochii de la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este și avea să fie. Un joc permanent, sentimente ce se nasc mereu, iubire, iertare, pericol, iubire. Fidelitatea era implicită, pentru că ne potriveam. Care e diferența dintre tipul ce noaptea, la lumina de fildeș a lunii, jucându-se grijuliu cu lama cuțitului, taie gâtul pisicii negre. Apoi zâmbește, conștient (așa e și tot farmecul) de ce a făcut. Te privește și zâmbește. Îți zâmbește? Și tipul ce îl vezi mângâind tandru pisica, privind Soarele de primăvară și zâmbindu-i. Apoi îți zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mea continua să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam deja ce va urma. Iată-ne strânse în cerc, toate trei, cu fețele palide, concentrate, ca și cum am fi asistat la o ședință de spiritism, cu certitudinea lucind între noi asemenea unei lame de oțel. Nu este nimic în neregulă cu bideul. Să fie atunci cu mine? Trebuie să le repet, pas cu pas, tot ce am făcut. Un parcurs identic cu al lor, și totuși undeva s-a strecurat eroarea fatală care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită i-a separat capul de trup, rostogolindu-se pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul cald și sângerând al prințului barbar și s-a îndreptat către suprafață, urmată de Verona și Angela. Când Zombo, regele barbarilor, a văzut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
experiență referitoare la corp, în cazul meu, este amintirea unui moment de când aveam patru ani și am pus degetul arătător stâng într-o mașină de tăiat pâine pentru a scoate o bucățică rămasă blocată. Pentru asta am învârtit manivela, iar lama mi-a tăiat unghia și vârful degetului. Un excelent medic de familie a reușit atunci, prelevând o părticică de piele de la piciorul tatălui meu, să-mi ajusteze vârful degetului astfel încât astăzi cu greu se observă diferența. Chiar și primul mort
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu religiile necreștine și, trei decenii mai târziu, al doilea Parlament al religiilor lumii (1993) prin Declarația pentru o etică mondială sunt, pentru mine, într-un strâns raport; am participat la ambele evenimente religioase. Voi rămâne mereu recunoscător lui Dalai Lama pentru a fi primul ce a semnat Declarația la Chicago pe 4 septembrie 1993, după o dezbatere dificilă, și pentru că am prezentat-o publicului. După actul solemn de deschidere a Parlamentului au fost tocmai budiștii, sub conducerea lui Dalai Lama
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Lama pentru a fi primul ce a semnat Declarația la Chicago pe 4 septembrie 1993, după o dezbatere dificilă, și pentru că am prezentat-o publicului. După actul solemn de deschidere a Parlamentului au fost tocmai budiștii, sub conducerea lui Dalai Lama, cei ce au ridicat obiecții pentru cele scrise: demnitarii creștini, evrei și musulmani, atât în discursuri, cât și în rugăciuni, au cerut în bună credință de "a urma unitatea religiilor în Dumnezeu" și chiar au pus în mod inconștient pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor oțeluri. Era o spadă bună, lungă, amenințătoare și toledană, care intra și ieșea din teacă cu un șuierat metalic interminabil ce-ți făcea pielea de găină. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un suspin adânc, căpitanul dădu să se scoale de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu, ‘n al cărui sânge curg mulți Alatristes, stirpe-nnobilată de vajnica-ți spadă... — Nu mă sâcâi, don Francisco, răspunse căpitanul, prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și că de tot restul puțin Îi pasă. Unul din tipii ăștia dubioși, alunecoși, plini de ascunzișuri Întunecate, cu care ai absoluta siguranță că nu trebuie să lași vreodată garda jos și că e mai bine să-i Înfigi deodată lama În trup, așa, ca să fie, decât să te trezești străpuns când ți-e lumea mai dragă. Mascatul trupeș era genul de om zgârcit la vorbă. Mai așteptă puțin În tăcere, ascultând atent cum cel cu capul rotund le explica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe care În situații dificile era mai bine să-l ai asupra ta, pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și mânuia bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste, care continua să se dea la toți dracii, fu convins că nu-l mai putea omorî cu sânge rece pe blestematul de englez, cel puțin nu În noaptea aceea, nici În acel loc. Și mai fu Încredințat, În timp ce lăsa lama În jos și se Întorcea spre italian și spre celălalt tânăr, că era pe punctul să cadă, ca perfectul imbecil ce era, Într-o nouă capcană a aventuroasei sale vieți. Sărea În ochi că italianul se distra de minune. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o clipă, se uită din nou la adversarul lui, Îl mai mai atacă o dată fără prea mare convingere și Îl privi iar pe căpitan. — Glumești? zise, dându-se un pas Înapoi ca să-și ia avânt, pe când făcea să-i șuiere lama prin aer cu două retezături feroce de-a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a fanarului, chipul lui ciupit de vărsat părea o suprafață lunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se pomeni tras În țeapă, aruncă arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe jos, În spatele căpitanului. Al doilea spadasin, care tocmai dădea să se repeadă, se opri brusc. Alatriste trase lama spadei din pieptul primului, care căzu ca o boccea, și Își Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lovitura, astfel că oțelul inamic se Înfipse În gol; cu toate acestea, dând Înapoi, simți o tăietură de pumnal pe dosul mâinii. Sperând că italianul nu-i tăiase nici un tendon, Își Întoarse brațul drept cu pumnul În sus dar cu lama În jos, deviind cu un clinchet sec spada care Îi căuta iar trupul Într-un atac tot atât de imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din umeri și să nu mai revină asupra subiectului. E adevărat că a doua zi am găsit pe perna mea o dagă, adică un excelent jungher cumpărat chiar atunci de pe Strada Armurierilor: cu mâner damaschinat, cruce de oțel și o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând că cinci spade plus cinci junghere Însemna zece lame de oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul și daga cu altul, și simți că cineva Îl rănise la cap: tăișul ascuțit și rece al lamei și sângele șiroindu-i Între sprâncene. Ai Încurcat-o, Diego, Își zise cu ultimul rest de luciditate. Pân’aci ți-a fost. Adevărul e că se simțea la capătul puterilor. Brațele le avea ca de plumb, iar sângele Îl orbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]