619 matches
-
și colaborări - scurte și variate - solicitate unor scriitori pricepuți "în temă", că literatura originală are o cotă valorică bună și textele sînt îngrijite profesionist. Fapt confirmat și de nr. 6-7, unde ancheta Limba română vorbită nu conține previzibile și plicticoase lamentații și indignări, ci observații și analize subtile, explicații și perspective ale fenomenului viu. Astfel, Ștefan Borbely spune că, după 1989, a apărut un soi de rușine de a vorbi o limbă elevată: "Am scăpat de limba de lemn care ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
de teribilele seisme nu durează prea mult în America și nu se pot compara cu reacția umană din alte locuri ale globului expuse cutremurelor, - semn, cert, că rasa aceasta, rasa americană este făcută să suporte cele mai mari șocuri fără lamentații inutile sau fără de capăt...Autobuzul,...Grey-Hound-ul... înaintează lin, decis și, nu știu de ce, parcă domestic, în timp ce șoferul, un tip gras și chel fredonează conducînd o melodie pe care nu am reușit s-o ghicesc. La stații, el deschide larg ușile
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele mele veștede/ și nimeni niciodată n-o să afle urmele ei" - Romanța). Astfel, poeta da frîu liber lamentației, dar are grijă să și-o pună între ghilimele, sau să și-o sublinieze în mod exagerat ("Ză-dăr-ni-ci-eee/ o, zădărnicie..."). Asemenea "tertipuri", chiar dacă ar putea însemna doar simplă autoironie - deci mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație a "dezrădăcinării", a stingerii obîrșiilor. Tonalităților adesea minore din Coșbuc, Iosif, Goga li se substituie o mișcare epopeică sui generis a descompunerii , cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale materiei, în vastitățile spațiului și timpului. Luîndu-se drept personaj fabulos el însuși
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
să explic ceea ce am scris, pentru că văd interpretări aiurea, cum că aș fi ironist, un d-ăla care râde ca prostul tot timpul și scrie ca să se amuze. și cred că nu e deloc așa. Nu vreau să sune a lamentație, ci a constatare." (pp. 157-158). Pentru a-i consola pe criticii penalizați aici, să spun că, totuși, Sorin Stoica e și un ironist: unul subțire, amuzându-se cu expresivitățile unor eroi, de el însuși create. O scenă absolut savuroasă descoperim
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
de pietoni, coborând apoi din mașină doar pentru a da la o parte scaunul, care-i bloca drumul. Cât despre faptul sociologic obiectiv și extrem de complex al scăderii populației României, e de sperat că sociologii îl vor explicita științific, fără lamentații în gol. Din perspectivă poloneză SUPLIMENTUL DE CULTURA (nr. 317 din 4 iunie) publică un interviu cu cercetătorul polonez Adam Burakovski, a cărui teză de doctorat a fost publicată recent în România, sub titlul Dictatura lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989). Geniul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
Întreabre mă lovește ca un trăznet. Nu mi-aș fi imaginat că poate exista așa ceva tocmai aici, unde civilizația este necunoscută. Absentă. Caut niște brînză și îmi tîrîi ochii din dugheană în dugheană pînă la sibienii mei. O tocilărie și lamentațiile meșterului că meseria lui este pe cale de dispariție. Cui îi pasă? Într-un sordid magazinaș văd pe un raft o sticlă cu următoarea etichetă: "Băutură alcoolică cu gust de vodcă". 10.000 de lei jumătate de litru! Doamne, ce poate
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism în lamentațiile sinucigașului.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
intempestiv convorbirea, trăgându-te de mânecă fără ezitare, ca și cum mâneca ta ar fi clanța unei uși mereu disponibile. Și dacă intri în instituția în care lucrezi, trebuie să asculți, înainte de a te apuca de lucru, istorisirile și confesiunile pline de lamentații ale femeii de serviciu. La întoarcerea acasă, printre gropi, gunoaie și câini vagabonzi, exact când crezi că nu-ți rămâne decât să deschizi ușa apartamentului ca să te regăsești, în sfârșit, pe tine însuți, își face apariția câte un vecin care
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
comică și dramatică. Behran adună în cuvinte o energie disperată, explică, reia fraze-cheie, gesticulează aprins, încearcă să-l plătească pe cel de care se agață cu disperare, iar Nelu îi răspunde în română câte un cuvânt ici și colo. Limbuția lamentației și laconismul aproape filozofic se ciocnesc hilar și emoționant, comicul este aici un efect secundar; tensiunea dramatică, în schimb, se află în prim-plan. Nelu îi dă haine curate și uscate, îl adăpostește în pivniță, încearcă fără succes să-l
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
ea) face mare caz, de exemplu, de o tautologie pe care autorul a folosit-o deliberat, cu intenție stilistica. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentații cu iz de văicăreala cronicăreasca". (lamentații cu iz de văicăreala... asta da, tautologie!). Pe scurt, A.C. , cu vocația să de paznic de sarcofag, încearcă să înmormânteze o dezbatere prea importantă și cu prea multe ecouri ca să încapă în spațiul expeditiv-persiflator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
de o tautologie pe care autorul a folosit-o deliberat, cu intenție stilistica. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentații cu iz de văicăreala cronicăreasca". (lamentații cu iz de văicăreala... asta da, tautologie!). Pe scurt, A.C. , cu vocația să de paznic de sarcofag, încearcă să înmormânteze o dezbatere prea importantă și cu prea multe ecouri ca să încapă în spațiul expeditiv-persiflator pe care i-l rezervă revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
în spațiul culturii și politicii europene. E drept, Franța e încă o putere, dar cultura ei nu mai stăpînește Europa. Unui francez situația nu poate să nu-i provoace o tresărire de mîndrie ultragiată. Pe de altă parte, nu cu lamentații și nostalgii se poate îndrepta ceva, căci lumea se schimbă și a trăi în aceste timpuri înseamnă a fi permanent în criză. Uitați-vă cum astăzi toți se vaită de criza care a lovit Europa. Fiindcă nu doar România e
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
Rodica Zafiu Inutile și repetitive, lamentațiile puriste pe tema invaziei de cuvinte și calcuri din engleză sînt la îndemîna tuturor - mai cu seamă a nespecialiștilor. Mult mai greu e să se realizeze o cercetare serioasă a situației: pentru a aproxima cantitatea de termeni împrumutați, pentru a
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni nu le poate memora. Întâia lamentație pentru poporul fisurii I. Sunt singurul locuitor al acestui poem stau aici tremurând și scrijelesc în perete înspăimântat de tot ce am văzut astă-noapte pe stradă (veneam înspre casă și nu se auzea decât un plânset neîntrerupt în orice parte
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Pintea, a cărui paternitate e discutabilă totuși, păstrat fragmentar, un amplu tablou, viu creionat, al unei epoci de suferință socială și națională, asemănător în multe privințe cu poemul lui Ion Budai-Deleanu, Trei viteji. Dar exprimarea unor idei înaintate în poezie, lamentațiile erotice în maniera lui Petrarca nu erau potrivite în epocă cu poziția socială a lui Cipariu, înaltă față bisericească. Iată una dintre explicațiile, cea mai rezistentă de altfel, maniei anonimatului, despre care vorbeam mai înainte. Semnate au fost numai Ecloga
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
curată": "Vino-ți în fire, și varsă fierea/ neputinței tale în sângele meu ș...ț Cât timp o să mai înduri tăcerea/ și parfumul pervers al acestei cuști?/ Prefă-te mut dacă vrei, dar mie/ umple-mi gura cu dinamită!" (Patru lamentații pentru poporul fisurii, pag. 38). Departe de a părea puerilă, violența acestui ton dă o variantă contemporană, validă a ideii (ce părea compromisă) de poet al maselor. Mai mult chiar, Komartin deține o raritate într-ale poeziei: o atitudine definită
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite abateri de la literar, lamentații și patetisme, cu singura exigență a autenticului. Îi recomand lui Teofil Răchițeanu să fie el însuși, nemediat cultural, ne-livresc. Până la urmă s-ar dovedi că jurnalul e și specia cea mai onestă, necum poemele în proză practicate de el
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
asemeni lor, fără îndoială, oamenii de rând) sunt pregătiți să moară, lumea lor cade, la cea mai mică trădare, la cel mai banal malentendu, ca un castel din cărți de joc. Ca un decor. Această moarte facilă, voluptoasă uneori (vezi lamentația Ioanei d’Arc), contopind extremele de parcă regula celor 24 de ore o pândește, deja, de undeva, are un artificial și un spontan al ei. Care nu-i vor fi fost indiferente unui făcător de scene ca Radu Stanca, ce le
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu fie alterate de spectrul blestematei realități de acasă. Adevăr vă zic: am luptat din greu să nu cad în bine-cunoscutele lamentații valahe, pe bună dreptate alimentate de uimirile turiștilor străini. Am luptat în zadar. Martor mi-e Dumnezeu. Cărăm România după noi ca pe un blestem. Un jug nedrept, asupritor, umilitor cât cuprinde. Nu am ajuns să mă bucur de Rembrandt
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajunge la destinație etc. etc.? Mai rămânea ca ea să ne explice pe larg că o rodea un pantof, că îi era cald, că pe drum s-a certat cu un taximetrist ș.a.m.d. Într-o revistă occidentală asemenea lamentații puerile (din categoria: "doamna învățătoare, n-am putut să învăț lecția, fiindcă ieri m-a durut burta") n-au nici o șansă să apară. Culmea este că ziarista, care a ratat documentarea, se năpustește cu cuvinte grele asupra organizatorilor festivalului: "ŤZile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
iudaism fără aversiunea față de celelalte popoare, niciun creștinism fără scepticismul față de necreștini, niciun islam fără împotrivirea față de nemusulmani.” (p. 142) Bizar e că fiecare monoteism, în funcție de perioada de elan sau de decădere, a trecut prin același algoritm de dispoziții: fie lamentația persecutatului cînd religia îi era oprimată, fie aroganța despotică atunci cînd sorții îi erau favorabili, fie mînia răzbunătoare atunci cînd dispunea de puterea legislației. Așa se explică terorismul arabilor față de opresorul apropiat (Israelul) și față de opresorul îndepărtat (SUA), tactica evreilor
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
Dinescu este una dintre rețetele ideale pentru succesul unui talk-show. Ca stilistică, Adrian Păunescu este exact opusul lui Mircea Dinescu. Ironiei (auto)bășcălioase a lui Dinescu, bardul îi opune un discurs declamatoriu, grav, mereu important, fără nici o fărîmă de umor. Lamentațiile străbunicului abandonat de o tînără iubită sună sinistru (în lexicul său apar la tot pasul cuvinte precum ,tragedie", ,moarte", ,suferință"). La un moment dat pune chiar o întrebare care ar putea da de lucru psihanaliștilor: ,Tu (Marius Tucă), dacă ai
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
cercurile acestea!... Viața te îndoaie, te sucește, te îmbrâncește și-ți impune compromisuri de care ți-e silă. Inima ta te mână spre înălțimile albastre și soarta te târăște în noroiul ulițelor fără soare.” (Opere 3, p. 9). Dar această lamentație din 1919, care este Calvarul, va fi în curând acoperită, chiar în anul următor, în 1920, de triumful unui succes răsunător, odată cu apariția romanului Ion. Însă când apare romanul Ion, autobiografia resemnării și eșecului din Calvarul pierde orice interes și
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
scuze față de victime: - S-a întîmplat o nenorocire, doamnă, de care nu suntemvinovați. O imprudență din partea fiicei dumneavoastră. - Unde este acum? - Este... veți putea-o vedea... - Moartă? - Cred c-ați fost prevenită... la Morgă. Doamna Ioanide nu se pierdu în lamentații și întrebă ce trebuia să facă spre a intra în posesia cadavrului. Ministrul mărturisi că n-ar putea accepta, fiind chiar în interesul familiei să nu se facă scandal, ca înmormîntarea să se oficieze public. Nu admitea decât pe părinți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]