914 matches
-
înțelegem că deocamdată ea este ascunsă în „adânc”, de unde se va ridica la timpul potrivit pentru lupta decisivă. Peerbolte crede că ar fi vorba despre o descriere prin contrast. Autorul ar fi vrut să prezinte fiara ca pe o imagine „lamentabilă” a lui Cristos; un Cristos supus degradării (în 1,17‑18, Cristos spusese: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel ce sunt viu. Am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor”). Această interpretare ne pare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar Ierusalimul ceresc este Biserica însăși, locuită de uerus Israel, poporul sfinților. Pentru Irineu, ca și pentru predecesorul său, Iustin, creștinii au devenit după întrupare uerus Israel. Israel și‑a încheiat misiunea istorică. Mai grav este că a făcut‑o lamentabil, trădând‑o. Iudeii nu păstrează deci nici o legătură cu propriul trecut. Refuzul de a recunoaște caracterul mesianic al lui Isus transformă existența lor într‑o existență nelegitimă, lipsită de sens. Creștinii, în calitate de „nou Israel”, sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diuisus Christus? („dacă suntem în unitate, pentru ce avem două altare în cetate? Pentru ce avem familii împărțite, soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că trimitem oameni În bazar pentru a ne aproviziona cu merinde. În cea de-a treia sau a patra noapte a șederii noastre În noua locuință, am fost alarmați de aceeași zarvă ca și mai Înainte, trezindu-ne În strigătele lamentabile ale femeilor, un „Lilililili!” prelung care se auzea dinspre terasele unde acestea dormeau sub cerul liber. Curând zărirăm niște arabi Înarmați care Împânziră curtea, certându-se și discutând cu aprindere Între ei - crezurăm că sunt agelii. Cum odaia noastră se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mare ecou. Prozatorul pleacă de la un accident de muncă semnalat de Ion Băieșu (un tânăr muncitor de la Săvinești care, făcând o faptă de eroism, este mutilat și părăsit de toți, inclusiv de femeia pe care o scosese din condiția ei lamentabilă de existență). De ce? Este tema autorului, o temă camusiană. P. se căsătorește cu Elena Mitev (1968) și în 1970 i se naște primul copil (Nicolae), urmat în 1971 de Alexandru. În martie 1970 se înființează Editura Cartea Românească, iar P.
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
îi chinuiau puternica ei forță vitală”, însă care sunt acești dușmani nici naratorul (victima) nu știe. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu - justifică ea în stilul eroilor dostoievskieni - eu am în mine și ceva grosolan”, însă căința e scurtă și, după oarecare timp
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în toată făptura lui fizică, artist echilibrat, măsurat în expresie, precis și elegant, fără a fi strict și limitat, cu acea discreție și rezervă de ton atât de prețioasă, spărgând simbioza cu artistul, omul în toate manifestările lui se arată lamentabil. Înfumurat, [...] teatral, protector fără să i-o fi cerut, lipsit de nuanțele pe care le înmuia atât de bine în artă, insuportabil chiar când era binevoitor, protocolar, clătinându-se între aroganță și politeță vădit superioară, curtenitor cu femeile, serenissim cu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de apărare ale sistemelor electronice de calcul. Phreakerii și crackerii sunt subspecializări ale hackerilor, dar mult mai periculoase. 12. Lamer desemnează categoria rataților în piraterii, de regulă, un hacker slab. Și când sunt crackeri, neavând o „instrucție” riguroasă, se comportă lamentabil, ca orice autodidact. 13. Wannabe reprezintă hackerii începători. Ei vor, dar nu prea pot, întrucât au cunoștințe limitate. În schimb, dispun de un timp nelimitat și fac zgomot despre succesele înregistrate, ceea ce contribuie la prinderea lor cu ușurință. În unele
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
și în întâiul său roman, Viața cu haz și fără a numitului Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
filosofică de bună calitate. Daniel Petric trăiește într-o veșnică stare de criză, este, ca și naratorul, „un fanatic al nesupunerii”, „un bigot al nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este un tip lamentabil de conformist, simbolul autorității represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
să fii frumoasă deci subțire”, „Dacă nu primesc complimente, înseamnă că nu sunt iubită și că sunt considerată urâtă”...), la sentimentul de eșec („Regimul este o dovadă de forță, lăcomia este o slăbiciune”, „Ori reușești perfect ceea ce întreprinzi, ori eșuezi lamentabil”...), la inteligență („N-am obținut decât 16/20 la examenul de anatomie. Sunt într-adevăr proastă”...), la amabilitate („M-am certat cu Bruno. Sunt o scorpie. Probabil că mă detestă”...). Gwen este invitată să discute despre gândurile sale cu ea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apropiate)? Pacientul spune adesea: "Intr-o situație ca aceasta, nu mi-e frică, știu că persoanele care mă înconjoară sunt amabile sau politicoase, că nu se va întâmpla nimic; dar mi-e rușine, deoarece îmi dau seama bine că sunt lamentabil". Petreceri, luarea mesei în tête à tête, exprimarea opiniilor sau formularea unor întrebări într-un grup de persoane... Participarea la o petrecere însă fără manifestare verbală, intervenție verbală scurtă, participarea la o conversație evitând să ofere detalii personale... Autopedepsire în loc de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu eroi ilegaliști. Din nefericire, moș Vițu, admirabil conturat ca înțelept șugubăț al locului, generosul și mereu săritorul Treișpemii sunt personaje sacrificate în grabă, la finalul narațiunii, conflictului rudimentar, primul devenind dintr-un posibil Moromete (cum remarca Paul Georgescu) un lamentabil Filimon Sârbu. Într-o casă străină și O singură noapte eternă aparțin altei etape, contemporană la rândul ei cu noi orientări asupra modului de a scrie literatură, pe care M. le depășește cu subtilitate, urmărind ceea ce îl interesează cu precădere
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
revistei Biserica și problemele vremii (la Iași) sau mensualul Aproape (la București, amânată sine die), ne lipsește și astăzi o publicație de largă circulație, care să „vestească de pe acoperișuri” ideea creștină despre timpul și spațiul lumii românești. La fel de pilduitoare este lamentabila condiție a revistelor teologice, incapabile să atragă inteligențele emigrate la studii în Apus ori să repertorieze aparițiile esențiale de carte, dacă nu străină, atunci măcar românească. Într-un chip aproape neverosimil, trec astăzi necomentate în publicistica creștină nenumărate isprăvi din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de o parte, cinismul ateu, pe de altă parte, credulitatea absolută. Din nefericire, cursurile de „mistică și spiritualitate” predate în perioada interbelică de Nichifor Crainic (1889-1972) și Dumitru Stăniloae (1903-1993) sunt mai degrabă sporadice. Ceea ce le suplinește uneori, în chip lamentabil, este injecția cu „moralină”, administrată timp de două ore pe săptămână 3. Or, de la insipidele cursuri de morală (o categorie a gândirii apusene secularizate) ar trebui să se treacă, fără cusur, la cursul de etică și bioetică creștină 4. Câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În acest context anomic și arbitrar, cum să mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile inatacabile ale discernământului moral? Toamna smintelilortc "Toamna smintelilor" Guvernul la DNA și sinodalii BOR la CNSAS. În toamna anului 2007, aceste vești au constituit smogul depresiv al dezbaterii publice românești. Atât instituția chemată la administrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
republica literelor” - asceza unei confesiuni publice și retragerea subsecventă din agora. Deși călugări după vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de goluri, faulturi, cartonașe galbene sau minute de posesie a balonului pot descrie, în realitate, două meciuri complet diferite, pe care doar abundența ori sărăcia emoțiilor le pot diferenția. Uzul aritmeticii, al statisticii, al prognozei stocastice se dovedește a fi lamentabil atunci când sarcina primită este descrierea fenomenului fotbal. Exactitatea și corectitudinea matematică se înșală aici la fel de ușor ca ochiul unui arbitru de tușă. Fotbalul ca evenimenttc "Fotbalul ca eveniment" Darul fotbalului nu este reductibil la o singură instanță (nici măcar la geometria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mare, pentru a-i cinsti cum se cuvine? Capitolul XCII SURGHIUNITUL La numai cîteva zile după întîlnirea cu vasul francez, un eveniment extrem de semnificativ interveni în viața celui mai neînsemnat dintre membrii echipajului nostru - un eveniment cît se poate de lamentabil și care sfîrși prin a oferi vasului Pequod, cuprins uneori de o veselie nebunească, un soi de presimțire a deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu-și mai dau osteneala să muncească, disprețuitori de cultură, indiferenți la lectură, imitatori slugarnici ai vârfurilor «poeziei noastre». Este surprinzător cum autorul a reușit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a adevărului. Deși inabilă ca procedeu literar, introducerea datelor despre Larry Mitchell oferă prilejul ideal al relansării unei anchete care începuse - cu toate eforturile lui Marlowe - să treneze. Dacă aș fi avut puterea, aș fi încheiat romanul odată cu capitolul 27. Lamentabila discuție telefonică din ultima secvență a cărții, între Marlowe și Linda Loring, riscă să ruineze imaginea aureolată de singurătate a detectivului capabil să înfrunte nesfârșitul mister existențial pus în funcțiune de forțele răului. Sau poate, în ceasul ultim, Chandler a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
română de la Rio din vremea lui Carol II - cunoscutul agent al imperialismului anglo-american și protector al «cămășilor verzi» - era, dimpotrivă, un bastion antifascist (...). Nu-i de ajuns că autorul a încercat să ni-i prezinte pe candidații la «selecționare» în lamentabila nuditate, «fără frac și joben». Fiindcă a făcut-o «amabil», fără ca el însuși să-și fi scos în prealabil mănușile. Realism cu... mănuși? Imposibil. Nu mai suntem «în pragul Orientului unde nimic nu se ia în serios». *** S.DAMIAN 41
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și încă o coloană de note și ecouri?”. ASPECTE ALE POEZIEI Reconsiderarea liricii prin prisma artei tipizării a scos la iveală o serie de infirmități ale „producției poetice”, favorizând câteva (puține) răbufniri de nemulțumire, din partea poeților, față de funcția tot mai lamentabilă, rezervată acesteia în cetate; criticii literari nu neagă nici ei evidența, dar, cu câteva excepții, se mențin în același didacticism steril și dogmatic. Asta nu înseamnă că în 1953 liderii poeților nu vor demonstra forța frontului liric, despre capacitatea poeziei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în situații contemporane a cunoscutei fabule despre ingratitudinea copiilor parveniți față de părinții simpli și onești. Un bătrân țăran își anunță printr-o scrisoare fiii, fixați la oraș, că vine să-i vadă. Fiii intră în panică, soțiile lor se ceartă lamentabil, nimeni nu este, în fapt, încântat să primească pe incomodul tată. Ideea că bătrânul ar putea sta o iarnă întreagă la oraș exasperează noua generație stăpânită de alte griji (mașină, covoare, relații sociale). Prudent și politicos, bătrânul țăran stă însă
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
Strada era pustie. Treceau mașini din când În când, stârnind jerbe de apă. Șeful Poliției Judiciare de la Clermond-Ferrnad Își aprinse o țigară, se uită la ploaia care ricoșa din ciment și cădea peste frunzișul grădinii. — Am impresia că am Început lamentabil, șefule. Ar fi trebuit să vă cedez locul. — Și ce altceva aș fi făcut? I-ai dat Încredere. Ajunsese la un punct unde i se părea zadarnic să răspundă la Întrebări. Prefera să tacă, indiferent ce s-ar fi Întâmâplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]