2,832 matches
-
care Ai înflorit pe seară, la apus; Mă dor de depărtări imaginare, Mă dor de floarea ce deja s-a dus... Și te visez, desi mă uit la tine- Îți plâng comete-n gândul tău stelar Și te transform din lan de maci, Iubite, În diamantul unui inelar. Știu, nu am voie să te port la mână, Priviri străine, dur m-ar exila! Stigmatizata lumii, pentru tine, Iubitul meu..., eu totuși,...te-aș purta: Inflorescența de trăiri și raze, Să te
IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384626_a_385955]
-
Închisese ochii și se părea că adoarme, chiar dacă trupul fierbinte al Dianei îl ispitea atât de mult. Atâta doar că, foarte curând, imaginea soției sale, păstrată sub pleoapele strânse cu disperare, a fost înlocuită de aceleași frânturi fugitive ale unor lanuri de porumb, câini trăgând puternic de lesă, fotografii și hârtii ce-l asaltaseră pe drumul spre spital... "Nu, nu se poate! Nici nu mai țin minte dacă tânăra aceea a decedat ori este în viață. Avea urme de mușcături în
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de divinitate, în acest
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de divinitate, în acest loc nu răsărise grîul, în schimb erau o mulțime de maci roșii. Firave și gingașe aceste flori formau un fel de insulă în marea aurie. Mari
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MEMORIA SENZAȚIEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului așează-mă în sufletul tău în așa fel să pot avea întotdeauna în minte un camp cu lanuri de grau în care maci înfloriți însângerează cu petalele lor mâna culegătorului sunt făcută pentru dragoste i-a zis prin mine umblă nopțile înveșmântate în măngâieri reinventând dorințele primordiale de vrei să exist fă-mă stăpâna furtunilor deslănțuite în nopțile
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
Anonime, talentate, Ne întâmpinau voioase, Cu priviri prietenoase, Fredonând, ca o chemare, Cântece fermecătoare? Unde-s greierii din seară Care în apus de pară Ne cântau, plini de candoare, Cu viori și cu chitare Și apoi întreaga noapte Petreceau în lanuri coapte, Ori în iarba foșnitoare Privind luna visătoare? De ce toamna e pustie? Ce se-ntâmplă pe câmpie? Unde s-a ascuns albina? De ce s-a-ntristat grădina? De ce frunza se usucă? De ce are dor de ducă Chiar și rața din
CE SE-NTÂMPLĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382440_a_383769]
-
Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UN TEI DEGEABA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și unde-s verile de altădată cu iubite răsturnate-n lan luna răsărind precum o fată în brațe vânjoase de golan Ay iubite răsturnate-n lan fără frică vai de Dumnezeu să mă dau pe mine peste plan timpul este însă tot mai greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și unde-s verile de altădată cu iubite răsturnate-n lan luna răsărind precum o fată în brațe vânjoase de golan Ay iubite răsturnate-n lan fără frică vai de Dumnezeu să mă dau pe mine peste plan timpul este însă tot mai greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind precum o fată vai de chica mea de derbedeu dar unde-s verile de altădată
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]
-
Dumnezeu să mă dau pe mine peste plan timpul este însă tot mai greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind precum o fată vai de chica mea de derbedeu dar unde-s verile de altădată Cu iubite răsturnate-n lan și tăceri aprinse de alean Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Un tei degeaba / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]
-
țară-ntreagă luminează un soare. Pe pământul negru, iarba-și țese urma, De tine, Românie, mi-e dor întotdeauna! Iubim în limba noastră, sperăm, iertăm, trăim... Mai plângem câteodată, dar tot mai mult zâmbim. Ne cresc din urmă pașii prin lanele de grâu, Pe limba cea română, de-a pururi o slăvim! Pe brațele bunicii, atâtea primăveri... Și copilării atâtea prin mâinile ei... Buneii mă așteaptă și azi să le strâng mâna, Mi-e dor de România și ieri și azi
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
curat ,, este editată la Editura Pim, Iași, 2015. ,, Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit, colorat în zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
același spic și nu am devenit risipă. Să-mi spui povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea noastră nouă, uimită că în ochii mei se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când locuiam într-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
spus:,,Simon, Te fac un pescar de om să aduci cu a ta plasa gândul bun ce-n zbor se lasă și să strângi cu plasa ta oameni în credința mea să-i uzi cu- apa Iordanului, să strângi spicul lanului, spic cu spic să crească mare lanul creștinesc sub soare!'' Referință Bibliografica: Cândva în Ierusalim / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂNDVA ÎN IERUSALIM de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383538_a_384867]
-
om să aduci cu a ta plasa gândul bun ce-n zbor se lasă și să strângi cu plasa ta oameni în credința mea să-i uzi cu- apa Iordanului, să strângi spicul lanului, spic cu spic să crească mare lanul creștinesc sub soare!'' Referință Bibliografica: Cândva în Ierusalim / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CÂNDVA ÎN IERUSALIM de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383538_a_384867]
-
licărul fraged ce se naște-n ei, Să iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan de noroi Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
iubească țaraDin licărul fraged ce se naște-n ei,Să iubească truda pentru grâne, varaSpre a trece iarna, cu-al său ger holtei.Din copilărie, tot privind la voiTrebuie să învețe ce-i corect și drept,Să separe soare din lan de noroiInima de țară să-i tresară-n piept.Să iubească neamul, limba-n cânt de strunățării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea,Separând virtutea față de minciunăVor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea.Dragostea de țară să sclipească
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Începând cu Drobeta Turnu-Severin, albia fluviului se lărgește treptat, iar apele curg domoale învăluind în două brațe Ostrovul Șimian, apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei și apoi Câmpia Bărăganului. După ce trece prin micul port Cetate, Dunărea ajunge la Calafat, răsfirându-se iar în brațe scurte, care încing șiruri mici de ostroave. Își continuă drumul spre Marea Neagră, trecând pe lângă Corabia, Turnu-Măgurele, Zimnicea
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
niște magazii Emil îi răspunse fluierând. Acea noapte de vară îl încântă pe Ionuț, mai ales bolta cerească și calea lactee pe care putea să o admire, apoi mireasma câmpului în noaptea de vară, era august câmpurile erau pline de lanuri de porumb, floarea soarelui în depărtare la orizont se vedea satul cel mai apropiat luminat fiind pe alocuri de electricitate, rămase cu privirile ațintite în zare spre sat gândind: În octombrie pe cinsprezece voi fi liber să mă duc acasă
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
în timp ce răposații săraci sînt luați la șuturi, în timp ce mic-burghezii rod la covrigi cu mac. Mă spovedesc cînd popa nu mai visează dame, sparg ușa fericirii cu praf de pușcă vechi, parcă deprind născutul din preafrumoase mame, care se pierd prin lanuri de grîu perechi, perechi. Și toate-acestea fiindcă se-ntîmplă să mai intre cu ciocu-n pînza lumii vreun corb sentimental, cu ceai de anghinare să se panseze-n vintre vreun decăzut de înger pe-un pat alb de spital. Doar Dumnezeu, săracul
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
de crengile pletoase ale sălciilor. Iar de la Cișmele, urca spre apus peste deal. Pe urmă devenea drept, pe câmpia ușor vălurită cu orizonturi largi, pensulate ici-colo cu verdele rotund sau țuguiat al copacilor din depărtări și cu fâșiile răzoarelor. Verdele lanurilor de porumb alterna cu largi pete de galben ale miriștilor, galben murdărit cu pete verzui de sămulastră sau mohor. Parcă le vedea...Trecuse pe lângă Cruce, acea cruce de piatră de la hotarul dintre Lisa și Traian fără nici o inscripție. Da...da
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
desculț, flămând,Cu ... VIII. AR TREBUI..., de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017. Ar trebui, smochinul Uscat și fără aripi, Să înfrunzească, toamna, Când florile se duc. Din țarina aridă Să înfrățească bobul; Un lan cu frunza verde, Cu spicele în vânt. Din lut, să se ridice Spre bolta minunată, Un nou Adam și-o Evă, Cu aripi de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]