2,011 matches
-
pentru că nu avea... și pînă la urmă a făcut-o fără... și s-a prăbușit - Îmi paralizează orice bucurie a neprevăzutului, Îmi anulează uimirea descoperirii. Lumea nu ne este povestită În cuvinte. Lumea este tot ce are ea. Aprinzi o lanternă și o vezi. Cuvintele sînt pentru orbi. Spune-i unui nevăzător „Ce superb răsărit de soare!“ și el va Înțelege că trebuie să-și imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puțea tot mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui avea tresăriri mărunte, de dincolo de dans. Dar probabil că mirosea la fel și prin alte ateliere, pentru că vizitatorii nici nu s-au sinchisit de el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime de stofe pe căruț, pentru că se pricepeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
există încă un iad, independent de ăsta, ăla e un acvariu. Cu cea mai veche apă în el, cu alge înfometate și cu un miel în adâncuri. Care știe mai multe decât trebuie. Patrulând pe acolo, Dumnezeu luminează apa cu lanterna. Să vadă dacă mai trăiește și dacă numai un pic, se apleacă după miel, îi face respirație artificială, apoi îl bagă la loc. Da, desigur. Cum a trecut anul ăla? Păi așa, că trăiam cu Engelhard și cu Baár Andor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu el la plecare. În rest, se folosea numai de lampa de miner fixată de casca pe care o purta pe cap. Aerul era rece și umed iar de undeva din față se auzea un murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflau la locul lor. Spera din tot sufletul să găsească și un vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se pomeni într-o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu atenție șinele ce se pierdeau sub resturile adunate în față. Câțiva bolovani sfărâmați se rostogoliseră până sub vagonet, la picioarele sale. Lovi într-o doară cu piciorul unul dintre ei care se rostogoli cu zgomot. În raza tremurândă a lanternei i se păru că vede o strălucire fugară. Se aplecă repede și îl ridică de jos. Partea care stătuse cu fața la pământ, era formată din cristale de cuarț, iar printre acestea răzbătea dintr-o parte în cealaltă o vinișoară subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perete neregulat, aproape vertical. Urme adânci rămase de la sculele de forat se vedeau pe suprafața acestuia. La partea de sus, imediat sub tavan, era o gaură strâmtă, aproape circulară, ce părea să ducă spre inima muntelui. Crișan plimbă repede lumina lanternei de o parte și de alta pe pereți și tavanul galeriei. Nici o urmă de filon nu se vedea acolo. Se scărpină în cap dezamăgit, nu se așteptase la una ca asta. Dacă lucrurile stăteau așa, de unde proveneau bucățile de minereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața sa, sfărâmând bucăți de mici dimensiuni. Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mină nu-i dădea pace, aurul îl chema din nou acolo. Privi în jurul său și, ridică de jos o ladă goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele în ea, săptămâna trecută. În graba cu care fugise afară, lanterna îi scăpase din mâini și probabil se rostogolise undeva înăuntru. Nu-i nimic, mai avea una și apoi, felinarele agățate de pereți erau toate la locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă, nimic neobișnuit nu se întâmplase. Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan. Simțea pe ceafa transpirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pricepea de ce se întâmplă lucrul acesta, dar și acolo totul părea în ordine. Pereții, atât cât putea să vadă, erau în regulă, nu se prăbușise nimic și nici nu se vedea praf ori infiltrații de apă. Plimbă încă odată fasciculul lanternei de jur împrejur și, liniștit, se declară mulțumit. Voia să coboare de pe ladă și să se apuce din nou de lucru. Tocmai se pregătea să stingă lanterna, când i se păru că vede ceva mișcându-se în interiorul scobiturii. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici nu se vedea praf ori infiltrații de apă. Plimbă încă odată fasciculul lanternei de jur împrejur și, liniștit, se declară mulțumit. Voia să coboare de pe ladă și să se apuce din nou de lucru. Tocmai se pregătea să stingă lanterna, când i se păru că vede ceva mișcându-se în interiorul scobiturii. Se opri și privi din nou acolo. Totul era la fel, nu se observa nimic deosebit. Pereții zgrunțuroși erau nemișcați. Nu se petrecea nimic neobișnuit, doar aerul rece îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat ce îl neliniștea, curentul își inversase direcția, acum venea din interior, bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție golul din fața sa și se cutremură de groază. Nu-i venea să-și creadă ochilor, raza de lumină aruncată de lanternă nu mai răzbătea atât de departe ca mai devreme. Tunelul îngust în care privea era mai scurt, nu mai avea acum decât câțiva metri în față. Și totuși, lumina nu-i arăta capătul, părea că întunecimea o înghite după câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai încerce odată. Din nou, nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să înceapă o furtună. Trase cu putere de piedica închizătorului și se opinti să dea cabina peste cap. Motorul uriaș era fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu văzu nimic în neregulă, nici o curea nu era ruptă, nici un furtun nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urechile oprindu-se pe loc. Undeva în dreapta, dincolo de marginea pădurii se auzea un zgomot ca și cum ceva se strecura printre tufișuri. Ascultă cu atenție, dar fără nici un rezultat, i se păruse, nu era decât vântul. Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse lanterna în mână și redeveni atent la drum. Ținea capul strâns între umeri și mergea ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oamenilor. Deoarece nu era permis să fie împușcați, îi prindeau și apoi îi relocau în locuri nepopulate. Nu se semnalaseră atacuri, ba nici măcar nu-i văzuse nimeni dar zvonurile circulau. Se întoarse spre locul de unde venise zgomotul și lumină cu lanterna desișul pădurii. Nu-l ajuta mare lucru, lumina nereușind să străbată prea departe printre copaci. Spera totuși să vadă măcar ochii sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi din gură. Aerul devenea din ce în ce mai rece, în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și văzu ceața. Valuri de negură coborau de sus. Un râu albicios se scurgea peste vârful acestora revărsându-se asupra drumului. În câteva clipe era înconjurat de tot. Se ridică speriat și porni mai departe. Acum, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copacilor și văzu ceața. Valuri de negură coborau de sus. Un râu albicios se scurgea peste vârful acestora revărsându-se asupra drumului. În câteva clipe era înconjurat de tot. Se ridică speriat și porni mai departe. Acum, lumina slabă a lanternei nu-l mai ajuta, abia dacă mai răzbătea la câțiva pași în față. Pășea atent, singura lui grijă fiind ca nu cumva să iasă de pe drum și să cadă în vreo văgăună. Se opri brusc, întorcându-se pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l mai ajuta, abia dacă mai răzbătea la câțiva pași în față. Pășea atent, singura lui grijă fiind ca nu cumva să iasă de pe drum și să cadă în vreo văgăună. Se opri brusc, întorcându-se pe călcâie și îndreptă lanterna în direcția de unde venise. Nu vedea nimic, fasciculul se oprea la mai puțin de un metru în față, dezvăluind doar un zid lăptos care se mișca slab. Era sigur că auzise pași apăsați în urmă, de data asta pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mirat, se întrebă de unde apăruseră acestea. Probabil că ieșise de pe drum și intrase printre copacii de pe margine. Asta nu era bine de loc. Încercă să se oprească din fugă dar călcă pe ceva moale și se dezechilibră, căzând la pământ. Lanterna îi scăpase din mână, rostogolindu-se undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se auzea doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]