840 matches
-
în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
credinciosul au o valoare obiectivă cel puțin în aceeași măsură ca și ideile cercetătorului naturii. Nu putem să fim decât surprinși că John Polkinghorne, care a fost profesor de fizică matematică, nu găsește de cuviință să se explice atunci când afirmă lapidar: „Adesea se susține că știința se ocupă cu fapte, în timp ce despre religie se presupune că este bazată doar pe opinii. Aceasta este o greșeală dublă.“ Posibilitatea unei delimitări nete a domeniilor științei și credinței este adesea respinsă pe temeiul că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
insectizând" comportamente și măști transformiste, mântuindu-se de acestea prin momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei (...), întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii conform celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
social, vol. 5), șase gînditori intră în atenția francezului: întemeietorii liberalismului și utilitarismului (William Godwin și Jeremy Bentham) și întemeietorii socialismului (John Stuart Mill, Robert Owen, Charles Fourier și Mihail Bakunin). Biografia și opera celor șase este înfățișată năvalnic și lapidar, cu enumerări dese și epitete multe, într-o descriere plăcută și galopantă, grație unei tehnici a suspansului care sporește tensiunea. Să recunoaștem, suspansul în filozofie e o însușire rarisimă la autorii breslei, iar Onfray o stăpînește. Mai mult, autorul are
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
decât la concizia ei, Grigurcu se numără printre acei autori care sunt convinși că, în degustarea estetică, drumul cel mai scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
sens sunt resuscitările de care au parte memorialistul Topârceanu sau recenzentul Sorescu. Oricum, invocata dominație a lui Călinescu mi se pare, sub aspect critic, incompletă. Tăietura frazelor vine, la Manolescu, de altundeva. Ironia lui e permanent disimulată, niciodată megalomană. Formulările lapidare exclud muzicalitatea mai multor măsuri. Iată Noaptea furtunoasă povestită în două rânduri, de zece ori mai puține decât aparatul critic care se străvede printre ele: Acțiunea piesei se precipită în aceeași noapte. Veta se pregătește de culcare, fredonând o strofă
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Barbu Cioculescu Cu toată probabilitatea degustătorul de maxime și aforisme, cultivate în domeniul celui mai lapidar gen al literaturii, va fi remarcat, o dată cu capacitatea acestuia de a concentra până la implozie expresia, și un anumit grad de evaziune a materiei comprimate din recipientul minuscul, sub forma unui ușor abur de neanalizabilă compoziție - ducând cu gândul la poezie
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
acelei semnalate de Ibrăileanu în Privind viața". Previzibil, personalitatea lui Bacovia e abordată cu condeiul prozatorului. Înainte de analiza operei, poetul e scrutat îndelung ca personaj, nu mai devreme de a i se fi reconstituit ambianța familială. Notificările sînt aparent detașate, lapidare, colectînd viața în detalii obiective, nu o dată pitorești. Un amuzament superior, ce nu excludea admirația, domină conștiința biografului, care are aerul a asista, curios, la un fragment din spectacolul lumii. La fel procedase G. Călinescu, care, desigur, îi servise ca
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
eseuri întinse care nu trasează cu adevărat o interpretare cu premise și concluzii, care nu refac traseul mistic sau biografic al straniului Aubrey de Vere, ci doar extind, pe câteva coordonate simbolice, mostre de text matein. Mostre, altminteri, după cum știm, lapidare și absconse. Sunt, între acestea toate, observații sclipitoare, pe care Cornel Mihai Ionescu le camuflează cu intenție în spatele unor fraze cu mult mai liniștite și mai lipsite de violența ideii. Disimularea e într-atât de rulată de la o pagină la
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
întâi, în memoria sa fiind dedicat întregul volum, cu o admirabilă formulă („Mamei mele Măriuca, din precaritatea mea spre veșnicia ei”). Această parte a volumului se poate intitula „Requiem la moartea mamei” și debutează ex abrupto cu însemnarea care înregistrează lapidar faptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20 dimineața, Mama s-a stins în chinuri grele la spital, pe patul de suferință în care, complet intubată, a agonizat aproape o lună” (p. 121). Pe parcursul evocării, autorul scoate de la sertar
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
de poveste și de găselnițe, dacă vom contabiliza alături de autoare prezențele și nuanțele unui cuvânt cu dus-întors cum e "comédie", dacă vom lua enorma listă de gazete din scrierile caragialești în sensul ei propriu și-o vom include într-un lapidar who's who al epocii. Care e - de fapt - tehnica subtilă a Ioanei Pârvulescu și de ce trebuie ea corect decriptată? Primul pas e cel al documentării atente. Personaje, gesturi, ticuri sunt înregistrate laolaltă și sistematizate atent. Apoi în jurul acestora se
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
progresul tehnic, doldora de miraje pe suportul informaticii. Ceea ce nu înseamnă că alți scriitori nu rămîn pe făgașul tradițional, adică la mijloacele „romantice“ ale scrisului, în afara cărora nu-și regăsesc ființa sensibilă, nu-și pot continua operația productivă. Din nou lapidar, fin ironic, Livius Ciocârlie ne asigură: „Nu sunt contemporan cu epoca în care am apucat să trăiesc. Deci scriu numai cu stiloul. Am sentimentul că există o inducție între cap, braț, mînă și stilou. Cînd nu funcționează, iese rău“. Cu toate că
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
de gust e dublată de o fină intuire a spiritului epocii, numai că intuiția e mereu ținută sub pragul unei empatii care să meargă pînă la evocarea temperaturii perioadei. De aceea cartea nu evocă o epocă, ci doar o descrie lapidar prin enumerarea unor însușiri ce țin de paideuma timpului, adică de suflul ideilor ce treceau prin eter. Restul e comentariu critic în marginea operei celor trei curiați bucovineni. Mircea Diaconu nu e stilist, ci comentator, fiind totodată prea versat ca să
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
abordare decentă, cuviincioasă, fără puseuri destabilizante, o frazare turnată pe logica principiilor simetriei și ale cvadraturii clasico-romantice, dar și pe legitățile antinomice desprinse din gândirea filosofică germană, au condus la recompunerea unei partituri dificile tocmai datorită complexității sugestiilor compoziționale: expresia lapidară, concisă, stilul concertistic sobru, concentrat (din prima parte); discreția, chiar intimitatea de tip "Schwermutt" (din partea mediană); atmosfera dansantă, stenică, uneori spumoasă (din ultima parte). Dar poate că cel mai important aspect al performanței realizate de pianista română a fost grija
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
mai confuză decît volumul și de aceea nu-ți rămîne decît să refaci singur un fir de coerență pe care cartea nu-l are. Baudrillard își povesteșe opera folosindu-se de 15 cuvinte, fiecărui termen fiindu-i închinat un capitol lapidar. Termenii aceștia devin nodurile de încrucișare a unor idei pe care, dacă e să le povestim în formă liberă, ar suna astfel: trăim într-o lume în care omul a încetat să mai fie un subiect dominant, devenind în schimb
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
ca din matca ei să ia naștere toată organizarea ierarhică a lumii. În acest labirint de filamente și bucle trepidînde, nimic nu e static și nimic nu durează. Un tremur cosmic alimentînd o simfonie mare cît lumea, aceasta e definiția lapidară a universului, așa cum se desprinde ea din teoria supercorzilor. O uriașă muzică a sferelor, dar o muzică a cărei partitură fizicienii nu au deslușit-o deocamdată. Cum din acest ocean vibratoriu pot lua naștere o ordine și o coerență rămîne
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
ceea ce scrie, este un spirit căruia îi lipsește în întregime patetismul expresiei. Aceasta e de fapt prima trăsătură a filozofului Dragomir: substanța celor Cinci plecări din prezent este dată de o gîndire a cărei formă de expresie excelează prin felul lapidar și golit de emoție în care au fost scrise textele. Alexandru Dragomir este un gînditor a cărui răceală aproape caustică, amintind de luciditatea fără menajamente a cinicilor, concediază dramatismul din domeniul filozofiei. Dragomir, înainte de a scrie cuvinte, parcă punctează idei
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
cu sinceritate, dar nu totdeauna și cu adevăr!) dezamăgirea pentru ceea ce el sugerează a fi schimbarea oportunistă a lui Nae (iar noi știm că nu era numai o simplă schimbare, ci ultimul segment al unei evoluții politice ultranaționaliste); a spus, lapidar, că în privința traseului politic al "directorului său de conștiință": "Trebuie să recunosc astăzi: m-am înșelat". Trauma de a se simți trădat nu a fost însă suficientă pentru o ruptură. Dezamăgit de ceea ce el a diagnosticat drept oportunismul politic al
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
sunt cărți a căror valoare nu poate încăpea în tipar estetic, detaliu ce nu le micșorează cu nimic calitatea umană. Fără un minim efort de a te pune în pielea unor ființe care trec printr-o situație-limită, limba jurnalului e lapidară pînă la inexpresivitate, numai că valoarea ei stă în altă parte: în mărturia făcută în marginea unei experiențe cruciale, la capătul căreia nimeni din familia Spijavca nu va mai fi ca înainte. E o experiență inițiatică aici, a cărei intensitate
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
la cenaclul Parlament, din lăturile partinic-securiste din "Săptămîna"", în Cuțarida "României Mari", mărșăluind în frontul clonaților Dăscălești, Verdeți, Păunești, Vadimi și special Funari, Marțieni, Văcari, în dimensiuni de la gramajul piticoid la înălțimea etalon Năstase - un fel de excrescență de Popescu-Dumnezeu. Lapidar spus, ,tranziția" se petrece de la dictatura paranoidă la dictatura șmecheriei, nemaimutîndu-și scaunele în ritm de cazacioc, ci de Așa-i românul.... Cum se împacă totuși un atare dezmăț oportunist cu libertatea presei? Sînt oare compatibile cele două fenomene, unul ținînd
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
așternut un lințoliu pe multe conștiințe candide. Trăim într-un univers în care miturile se dilată, spre a se topi... Asemenea gânduri îmi treceau prin minte la lectura paginilor despre mitogeneză cu care se deschid capitolele cărții dlui Eugen Negrici, lapidar intitulată Iluziile literaturii române (Editura "Cartea românească", Buc., 2008). Din cele trei cuvinte alcătuitoare ale titlului presimți că autorul va întoarce binoclul cu lentilele mici în fața ochilor. Dl. Negrici pleacă de la înseși condițiile, precare, ce e drept, ale nașterii literaturii
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
cu punct, revenitor, într-un exercițiu de ansamblu care, în fapt, rescrie istoria literaturii române, de asemenea de la începuturi - și mai departe de momentul scrierii Istoriei... lui G. Călinescu. Farmecului stilistic călinescian i se opune altul - i-am zice negricid - lapidar, tăios, inepuizabil în formulări și clocotind de probe, dar structurând pe aserțiunea că literatura română modernă nu și-a făcut încă temele elementare, către luminișul optzecist. întrucât fiecare cută a literaturii noastre este luată la o îndeaproape cercetare, - săracă, săracă
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
are combustia și durata așteptării, poate oricând părăsi și duce de la extaz la agonie. După o reprezentație cu Așteptându-l pe Godot, prezentată în 1957 într-o închisoare americană de o trupă din San Francisco, un deținut anonim a transcris lapidar pe o filă de jurnal: "o piesă la scara lumii". O sintagmă pur și simplu esențială și pentru spectacolul lui Purcărete. Un spectacol "la scara lumii". O lume înghesuită în eul a două personaje, un eu cât o omenire, în
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
mai fericit mod cu putință, după părerea mea: în liniștea bibliotecilor, printre cărți și manuscrise. De aici și titlul prezentei culegeri de studii și cercetări, care strânge laolaltă contribuții de istorie culturală și literară publicate de-a lungul ultimelor decenii. Lapidar și neutru, ca și discursul autorului, volumul se adresează, evident, în primul rând specialiștilor în istoria literaturii române și editorilor, cărora le sugerează nu puține capitole noi și deschideri către zone mai puțin frecventate. Domeniile de interes ale lui Mircea
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]