867 matches
-
formării vocii, devine patologică în cazul comunicării buco-nasale (fig.14). Configurația camerelor de rezonanță se modifică, presiunea intraorală scade și apare nasonarea, simptom specific vorbirii rhinolalice cu repercusiuni asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Se disting astfel pe de-o parte o serie de tulburări fonetice specifice deficienței anatomice și pe de altă parte o serie de tulburări nespecifice determinate prin interrelația funcțională dintre elementele aparatului fonator. Elementele aparatului fonator nelezate de malformație ca: laringele, limba, maxilarul și buzele în cazul unei despicături simple de văl, răspund de o serie de greșeli pe care le fac în articularea consoanelor și sunt antrenate fiziologic de insuficiența velară, în complicarea tulburărilor rhinodislalice. Insuficiența velară determină prin pierderea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pronunțată ca un „n” sau difuz fără ridicarea energică linguo-palatală. Retrognatismul superior specific despicăturii de creastă alveolară determină articularea bilabială a consoanelor f, v; omisiunea consoanelor s, t, z, j, ș, precum și închiderea unor vocale va accentua nasonarea. De asemenea laringele este învinovățit de monotonie funcțională, asurzirea vocalelor și a consoanelor sonore, absența vibrațiilor laringiene, spasmul glotic, suflu răgușit, mișcări dezordonate și asincronice în vorbire, direct răspunzătoare de o varietate extrem de largă a fonemelor dislalice care complică rhinolalia specifică despicăturii congenitale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
b, linguo-dentale - t, d și linguo-velare - c, g. Iată mecanismul acestui clămpănit ce dă un aspect neplăcut vorbirii: limba este împinsă anterior atingând dinții inferior, partea ei dorsală rămânând departe de palat; gura întredeschisă, buzele inerte, vălul ușor ridicat, în timp ce laringele se strânge auzindu-se un zgomot de clapă în închidere. Este în realitate un zgomot epiglotic produs prin asinergia de contact a epiglotei cu baza limbii. Această afirmație se bazează pe faptul că obligând pe elevii noștri să tragă cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
zgomot asemănător cu acela produs de suflu într-un butoi gol (216; p.26-61). Se însoțește de vibrații laringiene și se manifestă prin înlocuirea consoanelor s, ș, j z; câteodată și a consoanelor f, r. În momentul când începe suflul, laringele se retrage față de poziția de repaus, limba se lipește de cerul gurii scăpând apoi cu putere în afară. Suflul nasal și pierderea de aer nasal se produc pentru toate consoanele cu excepția celor nasale, afectând emisia constrictivelor și a fricativelor s
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
slab în d, b, g. Când consoana este între vocale sforăitul persistă în timpul vocalei. Acest tablou este însoțit de o insuficiență respiratorie nasală, debit haletant, sialoree. Tulburările de origină laringeală cuprind acele manifestări de răgușeală, monotonie a vocii, insuficiența vibrațiilor laringelui; laringele vibrând cu întârziere face o bruscă deplasare înainte prin care vocea se asurzește, tremură sau se stinge. Vocalele sunt puțin vibrante, consoanele sonore b, d, g, v, j, z se confundă aproape cu cele surde corespunzătoare p, t, c
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în d, b, g. Când consoana este între vocale sforăitul persistă în timpul vocalei. Acest tablou este însoțit de o insuficiență respiratorie nasală, debit haletant, sialoree. Tulburările de origină laringeală cuprind acele manifestări de răgușeală, monotonie a vocii, insuficiența vibrațiilor laringelui; laringele vibrând cu întârziere face o bruscă deplasare înainte prin care vocea se asurzește, tremură sau se stinge. Vocalele sunt puțin vibrante, consoanele sonore b, d, g, v, j, z se confundă aproape cu cele surde corespunzătoare p, t, c, f
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de aer nasal. Formează astfel grimase. Vorbirea este inteligibilă însă poartă caracterele nasalizării (Tip A, Tip B, B1, B2). Grupa 2. - Incapabil să obțină în mod normal un sunet exploziv suficient de puternic el poate produce un sunet similar în laringe formând stopul glotic, ca o închidere de clapă. Poate în același timp să folosească pozițiile corecte ale buzei și ale limbii. Sunetele explozive s, ș, t, z și cele fricative f, v, pot fi produse cu aproximație de către o parte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
opozițiile fonatorii care servesc comunicării încă din primul an (170; p.7). Gânguritul și lalalizarea premerg conduitele verbale propriu-zise ce se dezvoltă odată cu schimbările fiziologice care permit poziția, creșterea tonusului muscular în special în buze și limbă. Consoanele produse posterior laringelui (din gungurit) alternează vocalele produse anterior prin întredeschiderea gurii și vin să se adauge sunetelor care cer o mare mobilitate a limbii și a buzelor (f, b, p, t, k), precum și celor care cer o poziție mai precisă (o, u
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limbii la copilul normal și sunt realmente, în situația defectelor labio-velo-palatine, extrem de dificil de pronunțat. Ele sunt înlocuite cu alte structuri fonemice practic posibile după asemănarea auditivă sau articulatorie, sau prin acte de compensare în care intervin mișcările faringelui, ale laringelui, ale aripilor nasului, grimase ale feței. Din graficul 16 se poate remarca de asemenea că procentual toate valorile sunt mai ridicate în despicăturile totale decât în cele parțiale, dar cu diferențieri nesemnificative. Rezonanța nasală care predomină în rhinolalia de origine
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pronunția consoanei d. După mai multe încercări d este pronunțat corect, folosind împingerea vârfului limbii în spatele dinților superiori, în timp ce aruncă pe gură un jet de aer. A doua mișcare este întovărășită de pronunție, când capul este ușor dat pe spate, laringele întins și ținut cu mâna pentru a nu lăsa aerul să iasă pe nas. Se fac exerciții de respirație diafragmatică, exerciții de gimnastică pentru obraji, buze, limbă, văl palatin, masaj pentru văl; efectuează aceste exerciții de mai multe ori, la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ca în aceste cuvinte să nu apară nici un sunet nepronunțat corect. În ședințele următoare VIII și IX se demonstrează pronunția consoanelor z și t urmate de învățarea consoanei „s”, folosind următoarea tehnică, nasul puternic închis, capul ușor dat pe spate, laringele întins, cu vârful limbii împinge aerul forțat prin mișcările diafragmei, pe care o impulsionează cu palparea mâinii. Emite cât se poate de des consoana t până a 2-a zi, fără ca aceasta să fie introdusă în exerciții de vocabular, sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
tumoră benignă a epiteliului. Apare de obicei la adulți, rareori este multiplu. Apare mai frecvent la bărbați [86, 119, 139]. Se dezvoltă la nivelul bronșiilor principale, lobare sau segmentare, spre deosebire de papilomatoza multiplă care este o afecțiune juvenilă și care afectează laringele și traheea. Histologic papilomul prezintă un pedicul fibrovascular acoperit de epiteliu scuamos pluristratificat. Este cunoscută asocierea Human Papilloma Virus tip 11 și 6 cu papiloamele benigne și HPV tip 16 sau 18, uneori asociate cu tipurile 31, 33, 35 la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
prezintă valvule. Venele aripilor și ale altor extrimități, datorită prezenței tunicii musculare din pereții l lor, prezintă între 8 - 10 sau 15 contracții peristaltice pe minut, ritm care crește o dată cu creșterea te temperaturii mediului ambiant. 1.2.5. Aparatul repirator Laringele este bine dezvoltat și asigură multor s specii de chiroptere posibilitatea de emitere în timpul zborului a unor sunete de frecvență înaltă numite ultrasunete. Laringele cre numite ultrasunete. Laringele crește în suprafață și volum datorită dezvoltării musculaturii sale. La rinolofi este
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
pe minut, ritm care crește o dată cu creșterea te temperaturii mediului ambiant. 1.2.5. Aparatul repirator Laringele este bine dezvoltat și asigură multor s specii de chiroptere posibilitatea de emitere în timpul zborului a unor sunete de frecvență înaltă numite ultrasunete. Laringele cre numite ultrasunete. Laringele crește în suprafață și volum datorită dezvoltării musculaturii sale. La rinolofi este prezentă o placă anterioară a cartilajului cricoid la care este sudat primul i inel traheal. La rinolofide membranele vibrante vocale sunt așezate pe corzile
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
crește o dată cu creșterea te temperaturii mediului ambiant. 1.2.5. Aparatul repirator Laringele este bine dezvoltat și asigură multor s specii de chiroptere posibilitatea de emitere în timpul zborului a unor sunete de frecvență înaltă numite ultrasunete. Laringele cre numite ultrasunete. Laringele crește în suprafață și volum datorită dezvoltării musculaturii sale. La rinolofi este prezentă o placă anterioară a cartilajului cricoid la care este sudat primul i inel traheal. La rinolofide membranele vibrante vocale sunt așezate pe corzile vocale iar la vespertilionide
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
datorită dezvoltării musculaturii sale. La rinolofi este prezentă o placă anterioară a cartilajului cricoid la care este sudat primul i inel traheal. La rinolofide membranele vibrante vocale sunt așezate pe corzile vocale iar la vespertilionide sunt așezate pe placa ventriculară. Laringele posed Laringele posedă cavități anexe ce servesc pro probabil la ampilficarea sunetelor emise. La rinolofide sunt prezente trei asemenea camere: o o pereche de camere traheene laterale provenite din modificarea primului inel trahean și o a treia cameră posterioară provenită
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
musculaturii sale. La rinolofi este prezentă o placă anterioară a cartilajului cricoid la care este sudat primul i inel traheal. La rinolofide membranele vibrante vocale sunt așezate pe corzile vocale iar la vespertilionide sunt așezate pe placa ventriculară. Laringele posed Laringele posedă cavități anexe ce servesc pro probabil la ampilficarea sunetelor emise. La rinolofide sunt prezente trei asemenea camere: o o pereche de camere traheene laterale provenite din modificarea primului inel trahean și o a treia cameră posterioară provenită din m
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
genul Rousettus, de altfel singurele troglofile din cadrul acestui subordin, au posibilitatea unei duble orientări, prin ecolocație în întuneric și prin vedere la lumina zil zilei. Aparatul de ecolocație se compune dintr-un emițător și un receptor. La microchiroptere, emițătorul este laringele. Ultrasunetele sunt generate de trecerea prin glotă a unui curent puternic de a aer, frecvența lor fiind egală cu cea a deschiderilor acestui orificiu. În timpul deglutiției, emisia d de ultrasunete este întreruptă. Laringele este dotat cu musculatură specifică și cu
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
și un receptor. La microchiroptere, emițătorul este laringele. Ultrasunetele sunt generate de trecerea prin glotă a unui curent puternic de a aer, frecvența lor fiind egală cu cea a deschiderilor acestui orificiu. În timpul deglutiției, emisia d de ultrasunete este întreruptă. Laringele este dotat cu musculatură specifică și cu saci laringieni care funcționează ca modulatori de sunete. Receptorul este reprezentat de urechi și de com componentele nervoase asociate (cerebel, nucleii au au auditivi ai trunchiului cerebral, cortexul au auditiv). În sistemul de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
superior și posterior; - partea din față (viscerocraniul), așezată anterior și inferior. Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. Acesta prezintă: -oregiune posterioară (nucală) alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; -o regiune anterioară, ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale (torace, abdomen, pelvis) conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragm. Cavitatea abdominală se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sternothyroideus) Originea este pe linia oblică a cartilajului tiroid. Inserția terminală este pe: fața posterioară a manubriului sternal a cartilajului primei coaste. Raporturile mușchiului sunt: - la exterior: cu mușchiul sternohioidian; - acoperă: traheea și glanda tiroidă. Acțiunea este de a trage laringele în jos. Inervația provine din ansa cervicală a plexului cervical. MUȘCHIUL TIROHIOIDIAN (m. thyrohyoideus) Originea este pe linia oblică a cartilajului tiroid. Inserția terminală se constată la marginea inferioară a cornului mare al osului hioid. Raporturi: - este acoperit de mușchii
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cartilajului tiroid. Inserția terminală se constată la marginea inferioară a cornului mare al osului hioid. Raporturi: - este acoperit de mușchii: omohioidian și sternohioidian; - acoperă: membrana tirohioidiană și cartilajul tiroid. Acțiunea este de a coborâ osul hioid sau de a ridica laringele. Inervația se produce prin nervul tirohioidian din nervul hipoglos. Mușchii prevertebrali reprezintă planul profund al musculaturii gâtului; au raporturi directe cu coloana vertebrală. MUȘCHIUL LUNG AL CAPULUI (m. longus colli) Originea este pe tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mari (tabel I). RADIOTERAPIE Radioterapia este aplicată în 50-75 % din neoplazii, având ca avantaje faptul că este influențată puțin de problemele medicale ale bolnavului, are oarecum libertate, dar limitată, față de anatomia sa, face posibilă prezervarea organului în cancerele de sân, laringe, buză, prostată, vezică, anus. Principalele dezavantaje constau în durata lungă a tratamentului și posibilitatea apariției efectelor adverse acute sau cronice. Radioterapia poate fi utilizată: 1. Ca tratament de elecție în scop curativ; 2. Radioterapia și chirurgia aplicabile în egală măsură
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
tehnice ale metodelor de diagnostic imagistic, ce permit localizarea precisă a tumorii, ale radioterapiei cu radiații de mare energie, care ameliorează doza în profunzime și protejează tegumentul, au crescut indicațiile radioterapiei, fiind în unele cazuri în competiție cu chirurgia radicală (laringe, col uterin, vezică urinară, prostată). In același timp, radiochimioterapia asociată devine ce în ce mai utilizată, atât în trialuri, cât și ca tratament standard. Capcanele radioterapiei. 1. De vocabular. - radioterapia ca termen "general", imprecis, - confuzia volum și câmp (poartă), - de
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]