1,196 matches
-
spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca un fulger pentru a aprinde în cei care au mai rămas români, Ecoul unui torent ori lava unui vulcan spre dărâmarea tenebrelor politiciste care și-au întins tentacolele meschine, prigonitoare, persecutoare și mișelești peste trupul sacru al Patriei noastre eroic-legendare, sfinte, martirice. Autoarea, românca Alexandra-Svetlana ne dă privilejul de a ne întoarce Acasă, de a ne reîntoarce
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
pentru mine-ai fost ursit, Aș respecta orbește vechi cutume... Și m-ai iubi, topind, ca un vulcan, Adâncurile mele înghețate, Aș înota, sirenă-ntr-un ocean De liniște, nu de singurătate... Iar amândoi, pe-un nor incandescent, Înfierbântați de lava pasiunii, Ne-am contopi într-un vârtej ardent, Uitând de noi, de ce vor zice unii... Întemnițată de iubirea ta, Sclavă ți-aș fi întreaga noastră viață, Pe-o stea cu tine-aș naufragia, Nu ți-aș da drumul până dimineață
TE-AȘ IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371630_a_372959]
-
un concurs din acea uluitoare paradă de frumusețe? Toți jucaseră frumos! Atunci, nu am priceput de ce au luat premiul călușarii din Conțești. Abia acum încerc să descifrez criteriile juriului. Echipa aceea a intrat pe scenă ultima. După curgerea continuă de lavă multicoloră, care provocase leziuni pe retinele obosite ale privitorilor. Sigur că...ce e mult, nu e bun! Toate echipele din naintea lor făcuseră mișcări și salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Aș plăti la vama sorții, cu albastrul din privire Și sub talpa neputinței, nici nu mi-aș ieși din fire; Doar s-alung pustietatea. Lui Odin să-i cer o cupă Din alesul mied, ca-n mine, Poezia să erupă. Lava ei să ardă gri-ul și din lutul roditor Să răsară curcubeie, ca să nu-mi mai fie DOR... 19.11.2015 versuri - Violetta Petre Petre pictura - Macesanu Florin (Alb- Negru) Referință Bibliografică: Dansul notelor funebre / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
va fi prea târziu... Poate în curând nu va mai fi timp. Priviri sfioase, Vorbe frumoase, Scrisori și regasire, Înțelegere, împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând va fi prea târziu; Poate în curând nu va mai fi timp... Poate în curând ne va lăsa memoria Și
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Aud bicele nebune Ce lovesc un trup de carne, Țipătul durerii surde Se aude prin canoane! Din piroanele înfipte, Drept în mâini și în picioare Curge lava suferinței, Prin bătrânele icoane. Iar la talpa crucii plânge Maica Sfântă îndurerată, Lăcrima-i muiată-n sânge, Inima de bici brăzdată... Se cutremură pământul, Când în groapă-i pus Iisus Lumea vede și nu crede Că-i pronia cea de
ÎNVIEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373873_a_375202]
-
care să o determine pe ea, să ia hotărârea. Înțelesesem, că nevasta mea voia, să conducă, să aibă ultimul cuvânt, trebuia să procedez cu tact. O iubeam, nu doream, să pricinuiesc scandal, ori ea era destul de vulcanică, avea tot timpul lava clocotindă, gata să erupă. Nu eram dispus, să produc nici cel mai mic cutremur. Îmi plăcea satisfacția, pe care nu se sfia, să o afișeze, atunci când lua o hotărâre împotriva voinței mele. Trebuia să-i gâdil orgoliul, să o ridic
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
simțea că mă domină. Era cu adevărat, reprezentanta sexului slab care vrea, să fie tare. O ajutam, să urce scările mândriei, îi netezeam drumul, o făceam să se simtă puternică. Doar recunoscând că ea e șeful, potoleam vulcanul, opream revărsarea lavei. Așa am procedat și acum: -Ne-a invitat Costel să facem revelionul la el, dar l-am refuzat, poate mergem la un restaurant, îmi place mai mult. -E mai bine la Costel, ne cunoștem cu ceilalți invitați, tu ai avea un
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
pot fi eronate și îți faci rău singur, omule mic și atât de neliniștit și de neînțeles, în firea-ți măruntă și schimbătoare precum calmul vremii, uneori retrasă, mereu la fel de cristalină, însă îndrăzneață în propriile ambiții, clocotitoare pe dinauntru precum lava revărsându-se a unui vulcan, tulburătoare a propriilor ape, judecătoare aspră a propriilor gânduri și simțiri, sfidătoare cu bună stiință chiar a cerului, a nemarginirii sale și a celor neștiute în clipe negre de supărări, din ceasuri grele cu tristeți
LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375470_a_376799]
-
cu teamă palma, ca pe o floare rară, Și-mi mângâi gingaș brațul - un obiect de preț. Resimt fiori de gheață, cum urcă și coboară, Pe pielea-mi de mătase, în timpul hrăpăreț. M-a năpădit trecutul, precum un râu de lavă, În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus, Dar vocea ta blajină și cu tendință gravă A risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri, Stă binecunoscutul răspuns multașteptat. Te tachinez
INELUL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375605_a_376934]
-
și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la viață
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
sirenă, ce-nfioară pustiul, în care rănile au înflorit ... * Din chinul durerii - aș putea ridica un „zid chinezesc!” Știu bine că violența luminii nu mă va ajunge. La umbra ruinei, înfrângerea poate fi savurată cu voluptatea cu care erupe un vulcan. * Lava fierbinte va pecetlui pentru totdeauna - buzele-mi însângerate de tăceri. Cine mai poate aduna singurătatea din cenușa cuvintelor, purtate de vânt, ca pe’un cânt, de sirenă? Referință Bibliografică: Tăceri însângerate / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432
TĂCERI ÎNSÂNGERATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371881_a_373210]
-
spectacolului ,să îți întindă curiozitatea până la limitele suportabilului. - Lara Smith pentru rolul „ Miranda ” din „ Iubire imposibilă ” Țipete de bucurie sunt stăvilite greu, emoția a fost ținută enorm de mult în frâu și-acum izbucnește asemeni unui vulcan care-și revarsă lava peste speranțele ucise ale celorlate nominalizate. Aproape îmbrăcată într-o rochie albastră ,strălucitoare,sărută trofeul ca pe-un iubit de care este îndrăgostită până peste cap, zâmbește cuceritor din dantura impecabilă și-apoi nu contenește cu mulțumirile .Mamei sale, că
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
se produsese... Ghețarii acoperă din ce în ce mai mult suprafața Terrei. Oceanul scade, din adâncuri apar noi teritorii... Fostul imperiu al Japoniei iese la suprafață, apoi Anglia, America Centrală... și, în sfârșit, Atlantida.... Spectatorii izbucnesc în plâns! Unele femei leșină, altele nasc... Vulcanii erup, lava se scurge în mările nou formate, insule pustii fumegă... Oroare... Din adâncurile universului apare desigur un asteroid uriaș care lovește planeta... Omenirea dispare... END! Filmul ia toate premiile Oscar, lumea este în stare de șoc, însă nemernicilor de chinezi, care
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
Acasă > Orizont > Lingvistic > Rromani > KORKORIMASΘE Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului AND-O KOLIN O GI MAREL SAR ËL MURŚESΘE ȘO MEREL; MÂN KHANIKASΘAR NA-J MÂN BAXT MÏRRE LAVĂ TE AŚUNEL. KADJA KAMLĂ O DELL, PAKĂW, TE PHIR-PHIRAW P-ËL SĂ DROMA; AVELA SAR O DELL KAMLĂ - MURRE DEVLES N-AŚTI MARAW. OW MARDA MÂN TE SÏKǑWAW KA' LESΘAR TE NA MAJ BISTRAW. TUMEN, JI TE FALA TUMEN MIŚTO
KORKORIMASΘE de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372530_a_373859]
-
urgiei mafiotă și secretă. ne bate sida - ebola - mai nou. monștrii ne-mpușcă sfinții din icoane. hoții ne violează și-n cavou iar pruncii - moarte sug din biberoane. ne ceartă chiar bătrânul Dumnezeu cu arșiți și faimoase uragane. vulcanii scuipă lava lor mereu iar munții ne înghit în canioane. prin lume umblă oamenii năuci. deșertăciuni se vînd la prăvălie. nebunii lumii - monștrii mameluci, își fac redute din democrație. am dreptul - liber, versul să mi-l scriu, și nu strig vreo lozincă
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
-urile de pe diferitele planuri, ale luptătorilor de pe front, cu cele ale aventurierilor-dezertori, peregrini pe meleagurile rusești. Autorul le împletește ingenios faptele, în momentele surprinzătoare, desfășurate în ritm alert, în care situațiile-limită cu risc maxim curg tumultuos, ca un șuvoi de lavă incandescentă, fascinant pentru cititorul care le urmărește cu sufletul la gură. Or, tocmai în aceste fulgerări cinematografice autorul reușește să contureze acele tablouri tulburătoare în care personajele își dezvăluie prin comportament, atât fireștile slăbiciuni omenești, cât și caracterele care le
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
sufletului este iubirea.” “ce bine că minți măcar ne iubim în virtutea tăcerii precum sfintele moaște pre sfinți niciun gol adevăr nu doarme ca noi jucători la facerea lumii” Regula jocului “ Ci doar descheie-ți geana Și pleoapele, să curg În lava răscolitului tartar. Privirea să-ți cuprind, ca valul, Îmbrățișând adâncul Lunaticului far.” Când tu privești “N-am să uit cum, prin gemene glastre, Lunecau neștiute de noi, Flori de vis. Erau mâinile noastre. Țineam cerul cu umerii goi. Ce bizară
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: „Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă” (Efemer). Viața fiind o clipă trecătoare față de „ceasul” universului. Expresia barocă în ciclul al doilea în care dorințele scot degetul afară, precum firavul ghiocel ce străbate scoarța înghețată, pentru a testa amintirea anotimpului din anul trecut, ascunde o sensibilitate maladivă
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: “Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă,“( Efemer).Viața fiind o clipă trecătoare față de “ceasul” universului. Expresia barocă în ciclul al doilea în care dorințele scot degetul afară, precum firavul ghiocel ce străbate scoarța înghețată, pentru a testa amintirea anotimpului din anul trecut, ascunde o sensibilitate maladivă
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
se strecoare încă din după amiaza acestei zile să învingă speranța, iar frica de neprevăzut să fie soră cu o condamnare la singurătate sufletească veșnică. Simțea cum acele două simboluri îi ardeau palmele, cum prin venele sale se scurgea o lavă ce-i plumbuiau picioarele. Abia mai putea să respire de emoție și de teamă. Vedea cum ochii celor trei persoane sunt ațintiți asupra sa întrebători. Ce răspuns va da? Se așeză tăcută la masă și cu mâinile tremurânde deschise plicul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Belgianul chior n-a stat pe gânduri. Și-a schimbat ținta și l-a împușcat pe lungan fix în gâtlej. Nu-i rău pentru un om cu un singur ochi, mi-am zis, privind lunganul căruia îi izbucnise sângele ca lava dintr-un vulcan. A horcăit doar o dată, apoi nu s-a mai auzit decât strigătul unui elefant, undeva în apropiere. Chiorul a pus din nou ținta pe mine „Nu meriți un glonț. Tu meriți să muncești până la epuizare. Meriți să
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
pe plânsu-mi, Când în lumea nouă care mă domìnă, chiar și dacă plouă, plouă cu lumină. Nu vă pare straniu că-n făptura-mi flască ciudatul meu craniu nu mai poartă mască? N-auziți bolnava inimă, pe moarte, clocotind de lava unei alte soarte? Omul e-atotputernic Și totuși omul poate să își învingă soarta, fiind stăpân pe poarta ce dă-n eternitate. Nimic nu-i stă-mpotrivă când nu doarme-n zăbavă și dac-a vieții navă n-o lasă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348950_a_350279]
-
și sânii Și te-nrobesc în brațe cu ardoarea Cu care pedepseau demult pe robi,stăpânii. Supune-te , regina! Menită-mi ești că sclava Din ceasul când mi-ai inspirat gândiri lascive! Da,mușcă-ti buzele fierbinți de-amor și lavă, Fă-mă Pompei simțirii-ți instinctive! Mă ard în gânduri sânii-ți! Vinovato! Că te dezici cu știința în voie, de sfiala. Și te sărut mocnind, supusă-nfiorată, Și te-ntronez în versuri,regina scumpă,goală. Referință Bibliografica: Culpabilitate / Cruți Cristian
CULPABILITATE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346904_a_348233]