1,351 matches
-
dovediseră niciodată Întemeiate, căci Ion Găman, de cum se Întorcea - tânăr, frumos și puternic - În sat, primul drum Îl făcea la casa lui Simion Urâtu. Îl bătea de-l deznoda, Își lua Înapoi femeia iubită, o bătea și pe ea până la leșin, după care se apucau Împreună de hălăduit pe coclauri, de muncit cu ziua ca să-și rostuiască bani de băutură, de crunte pedepse pe care femeia le primea cu supușenie, căci era Încredințată că așa Își arăta iubirea bărbatul vieții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bisericilor din această țară... Zidurile și temelia ei sunt masive, cu două turle mari turcești.... Ele sânt unice în toată această țară, căci răposatul care le-a clădit, pe nume Ianachi, era de felul lui din Constantinopol”. --Până ce nu leșin de foame și de sete, sunt curios să aflu ce spui de o afacere ca cea care urmează. La 1752 (7260) în luna iulie se face o vânzare mai puțin obișnuită. Egumenii mănăstirilor închinate Ierusalimului, în frunte cu “Pricopie protosingher
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sugestivă. În fond, mi-o arunca de ani de zile. Mie și altor câteva sute de fete. ― Cinci minute! anunță Angela. O să fiți grozavi. Toți dansatorii Începură să roiască În jurul meu. Simțeam un gol imens În stomac, ca și când urma să leșin. Poate că până la urmă chiar Îmi trebuia un calmant. Ne Îndreptam cu toții spre scenă. Nu știam câte priviri se ascundeau după perdeaua neagră sau ce așteptări aveau de la mine. Nu puteam reconstitui În minte pașii. Nu puteam respira. În secunda
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Era adevărat! Luke m-a tras de păr și mi-a dat capul pe spate. M-a durut, dar mi-a plăcut la nebunie. Și-a frecat bărbia nerasă de fața mea și mi-a mușcat interiorul gurii. Era să leșin. —Curvă sexy ce ești, mi-a murmurat el în ureche, iar eu aproape că am leșinat din nou. Chiar mă simțeam ca o curvă sexy. Mă simțeam puternică și dorită. Haide, mi-a spus Luke. Ia-ți geanta! Plecăm! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
momentele alea când m-am dezbrăcat în fața lui... îCred că era vorba de ginecologul fustangiu. Deși, mai târziu am aflat despre Chaquie niște chestii care mă făceau să cred că se putea foarte bine să fie și lăptarul.) Simțeam că leșin, că sunt pe punctul să vomit și tot timpul pierdeam firul poveștilor ei. Speram c-o să-mi pierd cunoștința sau c-o să am o criză sau ceva în genul ăsta, dar de fiecare dată când eram pe-aproape îmi reveneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așezat lângă noi. Am răsuflat ușurată. —Bună, i-a spus el Angelei. Eu sunt Peter. —Angela, a zâmbit fata nervoasă. —Ei, a lătrat el râzând fals, nu e nevoie să te întreb de ce ești aici. Eram cât pe ce să leșin. Poate că Angela și Eamonn o să se îndrăgostească unul de altul, a sugerat Don mai târziu cu degetele împletite și cu ochii strălucitori. N-ar fi minunat? Și apoi o să aibă o mulțime de copilași drăguți și grăsuți. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu întotdeauna hainele mele erau ude. Haide, mi-a zis el ca un profesor sever, descheindu-mi pardesiul Diana Rigg, ești udă până la piele! — Nu, Luke, am protestat eu fără prea multă forță, fiindcă simțeam că sunt pe punctul să leșin. Să nu mai aud nici un cuvânt, domnișoară, a insistat el desfăcându-mi haina dintr-o singură mișcare și trăgându-mi-o de pe umeri. —Luke, mă simt cam..., am mai făcut eu o încercare. — Vrei să mori? s-a apucat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
droguri. Și nici să bei alcool. N-ai voie să te înfometezi în exces și nici să faci exerciții fizice până la epuizare. Și, cel mai important, ține-te departe de sexul opus timp de un an de zile. Era să leșin. Și eu care-am crezut că ești prietena mea. Dar de ce? am țipat. —Ai o atitudine nesănătoasă față de bărbați. Fără droguri, în viața ta o să existe un gol enorm. Mulți oameni se agață de relații ca să evite singurătatea. Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l, de partea cealaltă a încăperii. Aproape că nu-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere în sine. Dacă leșin, să mă prinzi, am instruit-o pe Bea, glumind doar pe jumătate. Un mic portret de fond: Randall Cox era cel mai dorit bărbat pe care toți cunoscuții mei îl cunoșteau. Era un soi de standard de top în materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ori. Nimic, numărul refuza. Miercuri plouă. Creanga arborelui din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-un măr. În stânga ținem mărul, cu dreapta rotim discul hazardului. Aruncăm cârligul, poate agățăm realitatea, poate ne agățăm de realitate și devenim reali. Un leșin, realul, atât. Ne agățăm, cu ultimele puteri, beatificăm hazardul, doar doar, poate poate. Nimic, nimic nu durează, nimic. Receptorul lăsat alături, pe masă. Cu dreapta formează numărul, codul surdomut. În stânga, ține mărul. A treizeci și noua rotire a discului. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul. Realul? Fanfaronada, firimituri, păpădie? Un leșin, atât. Cu dreapta formează numărul, în stânga ține mărul. Nu răspunde nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vocea groasă, din stânga, din dreapta, de pestetot. Nu clintise. Încă nu clintise. Nu se va mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa, ca un leșin, somnul. Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De fapt, nu ne distrăm. Să fim serioși. E demn de milă. Deodată nu mai vreau să fiu singură. Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai fiu așa suspicioasă. —Și ce propui pentru diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Se oprește și mă fixează preț de câteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cât de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sunt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce Dumnezeu, eram la un pas de moarte. Nu se poate spune că eram superlucidă. — Connor, și ședința ta ? zic, amintindu-mi brusc. Am amânat-o. — Ai amânat-o ? Mă holbez la el. Pentru mine ? Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E Înalt și frumos și tocmai și-a amânat o ședință importantă, ca să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămâie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s ? — Îți mulțumesc foarte mult, Connor, spune Jack cu un zâmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sânii prea mici... Închid ochii, incapabilă să mai suport. Sânii mei. A pomenit de sânii mei. La televizor. — Când iese În oraș, se joacă de-a ființa sofisticată, dar pe pat... Mi-e atât de teamă, Încât mă ia cu leșin. Nu. Nu. Te rog, nu. Te rog, te rog... — ... are o cuvertură cu Barbie. Asistența izbucnește Într-un râs copios și-mi Îngrop fața În mâini. Îmi vine să intru-n pământ de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
incredibil când vine vorba să pornească pe o pistă. Și e foarte interesat să afle micul secret al lui Jack Harper. I-am spus tot ce știm și ar vrea să vorbească puțin cu tine. Simt că mă ia cu leșin. Nu pot să cred că se Întâmplă așa ceva. — Jemima, ascultă-mă, spun precipitat, coborând vocea, de parcă tocmai vreau să conving un nebun să se dea jos de pe acoperiș. Nu vreau să aflu secretul lui Jack, OK ? Nu vreau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta ? Ce mărime ar trebui să-i cumpăr ? — Patruzeci și patru ! strig peste umăr. Ea e. E Jemima. Care stă În picioare, În foaier. Ce caută aici ? Ușa se deschide iar și sunt atât de șocată, că mă ia cu leșin. E și un tip cu ea. În jeanși, cu păr tuns scurt și ochi de viezure. Are o cameră de filmat pe umăr și privește În jur cu interes. Nu. Nu se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]