2,513 matches
-
Salamis (VIII, 24), ca și numele acuzatorilor în proces și acuzațiile aduse (XVIII, 39 - XIX, 40); în timp ce din capitolul dedicat lui Platon, el consemnează detaliile cu privire la statura filosofului (V, 4), precum și relatarea visului lui Socrate care ar fi văzut o lebădă cu o noapte înainte de a-și cunoaște viitorul discipol (VII, 5). Înfățișat drept continuarea imaginară a dialogului Phaidon, pasajul care înfățișează reuniunea ucenicilor lui Socrate după moartea acestuia (actul al III-lea) este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
dar și de a le sublima estetic. De obicei, în ultimul moment intervine o dificultate neașteptată care este rezolvată printr-un deus ex machina sau prin alte mijloace și în final extazul. Perfecțiunea. Sunt ultimele cuvinte ale balerinei Nina Sayers/ Lebăda albă (Natalie Portman), „Totul este perfect”, cuvinte pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii filmice. Dacă verificăm toate aceste stereotipuri vom descoperi că ele alcătuiesc un scenariu inițiatic care se poate regăsi și în filmul lui Darren
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
să respire erotismul vedetei. Ar trebui văzut ce aduce nou filmul Aronofski, unde el transgresează clișeul, unde se strecoară propria viziune. Pe scurt, Ninei Sawyers i se încredințează de către regizorul Thomas Leroy (Vincent Cassel) rolul de primă balerină în Lacul lebedelor, celebrul spectacol de balet al lui Ceaikovski după libretul lui V. Beghicev și V. Geltzer. Noutatea regizorală constă în faptul că Thomas Leroy dorește una și aceeași balerină pentru ambele roluri, atât pentru Madonă, Lebăda albă, cât și pentru Veneră
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
de primă balerină în Lacul lebedelor, celebrul spectacol de balet al lui Ceaikovski după libretul lui V. Beghicev și V. Geltzer. Noutatea regizorală constă în faptul că Thomas Leroy dorește una și aceeași balerină pentru ambele roluri, atât pentru Madonă, Lebăda albă, cât și pentru Veneră, Lebăda neagră. Nina este desemnată să interpreteze cele două personaje contrapuse dramatic, o donna angelicata, pe care Nina o întruchipează perfect, și o femme fatale, pe care nimic din lilialitatea Ninei nu o evocă și
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
celebrul spectacol de balet al lui Ceaikovski după libretul lui V. Beghicev și V. Geltzer. Noutatea regizorală constă în faptul că Thomas Leroy dorește una și aceeași balerină pentru ambele roluri, atât pentru Madonă, Lebăda albă, cât și pentru Veneră, Lebăda neagră. Nina este desemnată să interpreteze cele două personaje contrapuse dramatic, o donna angelicata, pe care Nina o întruchipează perfect, și o femme fatale, pe care nimic din lilialitatea Ninei nu o evocă și pe care trebuie s-o descopere
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
s-o trezescă. Nu tehnica îi lipsește Ninei, ci o pasiune care să-i redea tensiunea lăuntrică, iar regizorul nu ezită să o provoace, să apeleze la metode neconvenționale pentru a stârni în Nina pulsiunile sexuale, ceea ce o opune pe Lebăda neagră Ingenuei. Stresul generat de eveniment este amplificat de presiunea suplimentară pe care o induce această treptată pierdere de sine care anunță explozia finală: spectacolul. Nina trebuie să scoată din psihismul ei abisal Umbra, iar Thomas procedează până la un punct
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
Nina pare să-și refuze creșterea. Femeia din ea este insesizabilă, ingenuitatea ei este totală, însă undeva se simte nevroza care lasă urmele propriilor unghii pe spatele său. Ea este înlocuită de halucinații, pe măsură ce tensiunea din jurul ei crește, iar Lili/Lebăda neagră (Mila Kunis), prietena ocazională cu care se situează într-o competiție dirijată abil de regizor, devine în aceste halucinații amanta sa de o noapte. Însă nimic propriu-zis sexual nu se consumă, iar Aronofski ne atrage abil pe teritoriul obsesiei
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
și fantasmă se diluează tot mai mult, împingând personajul în labirintul propriilor ficțiuni. Degetele îi sângerează și pielea i se descuamează ca o teacă elastică, pentru ca la final pene negre să răsară dureros ca niște cârlige din carnea balerinei devenită Lebăda neagră. Toate acestea fac parte din același regim fantasmal în care trăiește Nina, însă înduioșător și cu adevărat dramatic este ceremonialul de culcare în patul virginal încojurată de fetișuri și asistată de mama ei. Nina nu are o voință proprie
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
de mama ei. Nina nu are o voință proprie, ci trăiește hibernal în acest protectorat matern una și aceeași zi fără sfârșit. Alter egoul, dublul wilsonian reclamă crima și sexualitatea, însă apariția sa fulgurantă se dizolvă în final lăsând corpul Lebedei albe moarte unui public care aplaudă frenetic un splendid catharsis.
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
veche de patru decenii privind femeia și locul ei în societate. Câteva sugestii în sensul celor de mai sus există, totuși, în carte. Ele se referă, însă, la lucrurile petrecute dincolo de platourile de filmare. E vorba, îndeosebi, de „echipajul de lebede” al lui Truman Capote, de femeile sofisticate, pline de îndrăzneală și de bani, al căror comportament și imaginație au pus bazele viitoarei „eliberări a femeii” din chingile conservatorismului opresiv al timpului. În schimb, istoria palpitantă a cântecului „Moon River”, premiat
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
II)”. Unele componente - instrumentele muzicale, un câine, un ulcior - supraviețuiesc tranziției aproape neschimbate. Personajul masculin din tabloul lui Sorgh este transformat într-o pată albă cu un cerc roșu în mijloc, magnet care atrage în jurul lui „caractere” adiționale - pește, liliac, lebădă, broască - care nu apar în tabloul olandez. Femeia dispare aproape cu desăvârșire, rămânând doar ca o moviliță deasupra mesei din centrul picturii. Prezența celeilalte femei, din „Lecția de dans”, este doar sugerată de o diformitate albastră amintind de fusta personajului
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
coregrafia delicat aeriană a lui Fokin. Astfel că Chopiniana reprezintă o epocă, greu de reînviat, atât în forma ei, dar mai ales în spiritul ei. Cu atât mai mult cu cât nu este vorba de același stil clasic din Lacul lebedelor, să spunem, sau din Frumoasa din pădurea adormită, ci de o formă aparte, pe care i-a imprimat-o Fokin, o formă în care brațele, dar mai ales umerii, gâtul și capul au o anumită linie, o anumită înclinare și
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
cu experiență la Opera din Viena și la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe care și-o făurise Stradivarius
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe care și-o făurise Stradivarius. Dar eu nu cred în moartea simbolică a lebedei, cum nu renunț, nestrămutat, la invincibila putere a frumuseții. Dan Hăulică Ilustrația eseului „” e alcătuită din lucrări de Olga Morărescu-Mărginean, care au figurat în expoziția Semne pentru bucurii matinale.
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
fi fost oferite, oare, la Arad? Temeinic asimilat școlii dirijorale ruse, moldoveanul Iurii Botnari a gândit un program integral dedicat muzicii din țara sa de adopție, celebre pagini semnate de Piotr Ilici Ceaikovski - uvertura-fantezie „Romeo și Julieta”, muzica baletului „Lacul lebedelor”, de asemenea cele trei „Dansuri simfonice” de Serghei Rahmaninov; acestea din urmă fiind pagini ce pun în lumină virtuozitatea de ansamblu a colectivului simfonic moscovit. Mai puțin spectaculos, Botnari rămâne un conducător eficient ce stabilește o bună comunicare cu muzicienii
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
îndemână. Abil disimulate, acestea predispun, însă, la o lectură înjumătățită. Despre ce e vorba exact, ne poate da o idee un scurt poem din această Carte de iarnă e edificator: „La granițele memoriei e atâta de frig încât/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrân ar putea locui.// La granițele memoriei e atâta de frig încât/ numai vecinii stau până în brâu în făină de lemn și cântă/ numai vecinii - ca niște flăcări verzui” (p. 11). În primă instanță
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
în stagiunea viitoare vom organiza un Festival Internațional de Balet care va comemora pe marea coregrafă Mihaela Atanasiu, dispărută prematur. Intenționez să-l contactez pe fiul mastrului Danovski, Oleg Danovski jr., pentru a repune în scenă, în stagiunea viitoare, «Lacul lebedelor» de P. I. Ceaikovski, în coregrafia maestruli Oleg Danovski, un spectacol superb, în care eu am dansat la București, desenul actului al patrulea fiind considerat unic în lume.” O certitudine a acestor preocupări ale lui Beatrice Rancea o constituie baletul
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
vorbesc în numele voluptății dar lucrurile le ating/ cum coapse de femeie aș atinge.” Avem aici, cu formula aristotelică binecunoscută, o veritabilă „respingere”. Altundeva, și mai clar, același Mureșan atinge apogeul: „La granițele memoriei e atîta de frig încît/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrîn ar putea locui.// La granițele memoriei e atîta de frig încît/ numai vecinii stau pînă în brîu în făină de lemn și cîntă/ numai vecinii - ca niște flăcări verzui.” Las cititorilor plăcerea de
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
de acest spectacol "Sunt românii altfel?" este întrebarea-cheie pe care o lansează acest spectacol, iar răspunsul dat este: "românii nu sunt diferiți, ci universali". „La acest Shakespeare, al Foliei, mă gândesc de foarte multă vreme, de când dansam bufonul în Lacul Lebedelor la Opera din București. L-am recitit pe Shakespeare și mi-am dat seama că exista o constantă: spune în niște fraze scurte adevăruri mari. În oricare frază, ne reprezintă pe noi, cei care suntem pe scenă, în șubrezenia noastră
"Sunt românii altfel?". Răspunsul oferit de Shakespeare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35238_a_36563]
-
omul din spatele operei. Acestuia nui judecă, mărunt, abaterile morale, viciile pasagere, ci stereotipiile. Infatuările intratabile. Orgoliile. Gata de poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs, va prinde/ O lebădă tânără, îi va mânca inima și,/ Cu cele două aripi prinse la umeri,/ Cu-adevărat se va-nălța la cer, s-aducă iubitei/ Nectar și ambrozie de acolo”. Altui orfic transilvănean, Aurel Pantea, i se trece în cont tocmai momentul
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
competiție, Steven Soderbergh cuBehind the Candelabra. Filmul este o ecranizare după romanul autobiografic al lui Scott Thorston, cu o inserție în universul gay însă nu unul underground, ci dimpotrivă glamoros și extrem de bogat, film care se dorește un cântec de lebădă al regizorului. Regizorul lui Sex, Lies and Videotapes, cu care primea Palme d’Or-ul în 1989, s-a accesibilizat considerabil și a adăugat cu lejeritate și puțin stângism, așa cum o reflectă cele două părți din Che, unde regizorul îl
Cannes 2013 – marile speranțe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3607_a_4932]
-
perspectivă, reveniri de pe un alt palier la elementul avansat inițial. Poeziile scurte nu spun mai nimic pentru că nu au durata și spațiul necesar pentru a o face. Să vedem Frig: „La granițele memoriei e atîta de frig încît/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrîn ar putea locui.// La granițele memoriei e atîta de frig încît/ numai vecinii stau pînă la brîu în făină de lemn și cîntă/ numai vecinii ca niște flăcări verzui”. Poezia, de o constituție
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
artiși portughezi, Cláudia Martins și Rafael Carriço, care au coborât ștacheta la nivelul dansului de divertisment, cu plimbări pe platforme cu rotile și însoțirea mișcărilor unui personaj cu fluturarea costumului acestuia, purtat de aerul unui ventilator. Am văzut și Moartea lebedei, pe muzică de Saint-Saëns, cu o interpretă căreia, deasupra tutu-ului spumos, în locul corsajului i se vedea scheletul, ca la radiografie și am urmărit cu durere în suflet Clair de Lune de Debussy, deoarece, peste mediocritatea duetului pe care-l
Dansul în Festivalul „George Enescu“ Artiști portughezi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3167_a_4492]
-
măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea disimetrie ce dă fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
baletelor albe. Un iubitor al istoriei baletului are sub ochi, odată cu montarea la noi a acestui spectacol, o imagine vie a evoluției genului: varianta Filippo Taglioni 1832, varianta Bournonville, 1836 - aceasta fiind cea reconfigurată în prezent - apoi Giselle 1841, Lacul lebedelor 1895 și Les Sylphide sau Chopiniana 1909, absolut toate tributare acestui cap de serie care este La Sylphide. Am amintit de montarea de la Opera din Paris a lui Filippo Taglioni, nu numai pentru că este prima, ci și din cauză că o frumoasă
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]