679 matches
-
cè eu, eu sunt bèrbat însurat, am copil, și-mi iubesc nevasta, Ce, mè dau eu la eleve, așa rèu am ajuns?! Ți-o prezint dacè vrei, Matei! Cu tine s-ar culcă așa de plècere, esti bèiat frumos! Te lecuiește ea de sex, Nu, mulțumesc! resping eu râzând generoasă propunere, nu mè intereseazè! Așa cum ziceai, femei sunt peste tot! Perfect! Dar atunci ține minte, ne-am înțeles cu concentrarea! instructorul fèce gestul acela grèitor, pe care, de obicei, când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de la noi (e drept, la ei noroaiele se cheamă: tină, clisă). Și din pricina asta În multe case de țărani moldoveni, vorbitori numai de românească, români din moși-strămoși, vedeai, reapărut, Între icoane, portretul țarului... - Îl avea și el, dar s-a lecuit În timpul Ocupației din ’40-’41. Să ne Întoarcem la ale noastre: de ce n-am plecat În refugiu la timp? Spuneai că din pricina casei, a școlii... Nu erai singurul Învățător basarabean care făcuse școala satului cu mânurile lui... - Mulți alții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prea mic. Dar țin minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua ca o scândură - a purtat-o În trap câțiva pași de-ai ei, dar destui ca să mă dezguste (zic și eu un cuvânt cu perdea, fiindcă nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în curând împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană“ n-a rămas nimic. — Cum te-ai lecuit de oftică? vru să știe Gacel. Băiatul meu cel mare și prima mea soție au murit de asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an pe degeaba la el și, în schimb, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prefer să merg pe jos trei luni decât să călăresc unul. Ești primul imohag pe care-l aud vorbind rău de cămile, observă Gacel. — Poate, veni răspunsul hâtru. Dar la fel de adevărat e că sunt și primul imohag care s-a lecuit de oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
copilași, deh, extraordinar, asta a fost cu vreo lună până să cadă unul în brațele altuia într-o mare dragoste mare și au luat foc unul de la altul până într-atât că, nici până-n ziua de azi, nu s-au lecuit, ca să-și vadă fiecare de drumul lui. Oricât de rău le-o merge, tot bine le e împreună, dragostea mea, degeaba sărise ea de cur în sus că nu-i trebuie măritiș aici, unde sunt plânsul și scrâșnirea, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea se hlizește și țipă: „Tooty, nu ești cuminte!“ Plec imediat de la locul faptei. Uneori, priveliștea unor îndrăgostiți frumoși care se giugiulesc poate fi foarte sexy, dar să-i vezi pe Flopsy și pe Tooty făcând acest lucru te poate lecui pe viață. Peste tot dau numai de cupluri. Mă duc înapoi în hol și mă strecor afară printr-una dintre ferestrele franțuzești. E o noapte foarte frumoasă și caldă. Frunzele freamătă încetișor în adierea îmbălsămată, iar secera lunii atârnă palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
carte, îmi dau seama că așa și e. Mă concentrez așa de tare asupra universului fictiv, că aproape mă pierd în el și, pe măsură ce trece timpul, descopăr că supărarea mea se subțiază până la dispariție. Asta e magia romanelor polițiste: te lecuiesc. Toate sentimentele neplăcute și toate aspirațiile neliniștitoare se împrăștie în paginile cărții, limpezindu-ți starea emoțională. Nu e de mirare că sunt dependentă de Lege&Ordine. Mă așez lângă foc și îl aștept pe Jake să aducă cina. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Acolo venea maică-sa să le hrănească, acolo învățau la istorie și la chimie. Temele la română și la franceză și le făceau, totuși, în cameră. Ajunseseră femei în toată firea, fiecare la casa bărbatului ei, și tot nu se lecuiseră. Când se vizitau, se închideau în baie, dădeau jos capacul de W.C. și stăteau și ele de vorbă ca fetele, la un pipi. Armonia a durat până într-o seară, când Sabina ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Zii?! Da ori ba?! Atunci, de ce paștele mă-tii de târsânar, nu faci ce ți se spune?! Ăă...?! De ce nu ești politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe aici? Domnul tânăr îi șopti două cuvinte. Ministrul continuă, trecând înainte mulțumit: ― A, da... Da! Vasăzică ați fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. Să-l ascultați, că vă cunoaște toate păsurile și știe să vi le lecuiască... Coborî încetinel pe treptele de marmoră. Țăranii rămaseră cu căciulile în mână. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele. ― Apoi hai să plecăm că pe aici am isprăvit! făcu Petre. ― Hai, hai! bâigui Luca Talabă, înfundîndu-și căciula pe cap
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alte nebunii pe care leau făcut împreună în sat, până când drumurile lor s-a despărțit. Apoi el a povestit două întâmplări cu un șofer de la depozitul de lemne, care-i făcea probleme. Îl sancționase de câteva ori, dar nu-l lecuise. Acesta era un hoțoman, dar și un om care se ținea de făcut glume la cei din jur, Chiar și lui care era șeful său. Îl chema Gălușcă. Când nu avea muncitor care să-l însoțească la adusul lemnelor dintr-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
roșie. Îmi telefonează și mă întreabă ce fel de vin i-am dat și i-am răspuns: „Vinul care-ți place! ” I-am închis telefonul și cât am mai stat la depozit, nu mi-a mai venit în control. Îl lecuisem. Cei care au ascultat și năzdrăvănia pe care i-a făcuto revizorului s-au amuzat copios. Apoi a continuat. Nu mi-e rușine să spun. N-am făcut lucruri care să mă ducă în pușcărie. Să fur lemne din depozit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am să fiu muzicant de meserie, deși cântam la vioară de cinci ani, și curând după aceea descoperisem violoncelul. Dar eram pasionat de științele naturale, îndeosebi de entomologie, în primul rând de fluturi. Și de pasiunea aceasta nu m-am lecuit nici până în ziua de azi. Dar după ce-am citit povestirea de care-ți vorbesc, viața mea a fost schimbată. A trebuit să devin muzicant. Am simțit, am știut că numai arta, în cazul meu muzica, mă va putea vindeca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea, spuse Stella. — Știu sigur că nu-i adevărat. În familie se discuta adeseori despre situația Stellei, despre felul cum îi înghițea lui George toate istericalele și toate infidelitățile, și cum stăruia să-și imagineze că dragostea ei îl va lecui. Continua să spere, căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descopăr. Chestia cu Rozanov e o întrerupere. E un lucru serios, dar, într-un fel, și asta ar putea fi o diversiune. E o situație fortuită, care va lua sfârșit. Rozanov se va întoarce în America și George se va lecui de el. Atunci vom ști. Dacă lucrul pe care-l așteaptă... actul care-l va domoli... s-a petrecut sau nu? Da. Întâi am crezut că spargerea sticlăriei romane a fost acest act. Și? Pe urmă am crezut că uciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a ne cunoaște și pentru a-i duce rucsacul doamnei Cristina (am aflat cum se numește), astăzi decid să merg înainte, singur. Probabil că d.na Cristina ar fi dorit să-i duc rucsacul și astăzi, dar poate așa se lecuiește și la următorul pelerinaj își va lua mai puține lucruri din garderoba personală. Ea a pornit de la Arles și astăzi, la Toulouse, își încheie pelerinajul. Dimineață, la plecare am admirat-o când a spus că va relua pelerinajul și va
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acela... Și acum am să-ți spun eu cum să-ți stingi focul beției! Că asta-i boală, Toadere... Pe mulți i-am scăpat eu 149 de patima asta, așa că... Ia stai colea lângă foc, să te încălzești. Îi fi lecuit matale pe cine îi fi lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spun eu cum să-ți stingi focul beției! Că asta-i boală, Toadere... Pe mulți i-am scăpat eu 149 de patima asta, așa că... Ia stai colea lângă foc, să te încălzești. Îi fi lecuit matale pe cine îi fi lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu am să-ți fac niște fierturi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casa Dochiței nu n-ar fi putut 159 scăpa de privirea ei, care îl legase de mâini și de picioare parcă. Asculta vorbele ei ca și cum s-ar fi aflat în biserică la sfânta liturghie. Vreau să știu că te-ai lecuit de patima beției, Toadere. Atunci nimeni n-a fi mai bucuroasă ca mine că am reușit să te scap de năpastă. Pentru un moment, Toaibă s-a văzut acolo... pe front, în liniile dușmane, când nimeni nu te putea ajuta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acțiunilor lui, soarta l-a respins. Astfel încât, rămas fără viață, Italia îl așteaptă pe acela care va putea să-i stingă durerile și să pună capăt jafurilor din Lombardia, birurilor grele din regatul Neapolului și din Toscana, și să-i lecuiască rănile vechi și adânci, care de multă vreme sângerează. O vedem rugându-se Domnului să-i trimită pe cineva care s o izbăvească de aceste cruzimi și asupriri barbare. O vedem, de asemenea, hotărâtă și gata să urmeze un stindard
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
exemplare pentru ce va să zică obsesia străinătății, magia plecării, psihoza alienantă a ieșirii din țară. Specialiști desăvârșiți, multilingvi, oameni cu două, trei facultăți, ajunși literalmente nevropați din pricina „neieșirii vizei“, a vreunei anonime ucigașe ori a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acesta câștigat din citire mă face să îndrăznesc să vă rog încă o dată, dacă se poate, să-mi găsiți un alt post. Voi căuta să fac de-acum înainte toate după placul stăpânului unde voi intra simbriaș, căci m-am lecuit. O! dacă știam aceasta mai înainte, sfânta experiență, poate că nu produceam atâtea neplăceri bunilor prieteni, și mai ales dv., care ați avut atâta înțelegere pentru viața mea plină de privațiuni. Sper că nu mă veți lăsa, ajutîndu-mă. Primiți respectul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nostru, văzând că în lagărele franchiste năutul era, dacă pot îndrăzni să spun așa, binecuvântat de Roma însăși, căzuse pradă celei mai negre mâhniri. Nici cerul Africii, sub care ajunsese mai târziu, nici clipele de răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? și la orice mișcare a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]