2,103 matches
-
unitate normativă și un scop unic. Modificările și completările operate asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2024 în cadrul procedurii parlamentare de adoptare a legii de aprobare a ordonanței de urgență antereferite se circumscriu rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, consacrat de art. 61 alin. (1) din Constituție, și nu pot primi o altă semnificație decât cea a reglementării unor măsuri conexe, de corelare sau de politică legislativă aflate în legătură cu domeniul inițial determinat. ... 46. În consecință, reținând că
DECIZIA nr. 209 din 9 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298114]
-
sfera de reglementare a legii. ... 57. În ceea ce privește critica privind încălcarea principiului separației puterilor în stat, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora este unica autoritate legiuitoare a țării, Parlamentul poate adopta orice soluție pe care o consideră oportună și necesară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016
DECIZIA nr. 209 din 9 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298114]
-
verificarea conformității actului administrativ cu legea în temeiul căreia acesta a fost emis, acest act este susceptibil a fi supus controlului judecătoresc de legalitate pe calea contenciosului administrativ. ... 69. Curtea reține, așadar, că, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere în stabilirea unor reglementări caracterizate prin suplețe și flexibilitate, menite să contribuie atât la ocrotirea, cât și la valorificarea
DECIZIA nr. 209 din 9 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298114]
-
fost prestată (Decizia Curții Constituționale nr. 31 din 5 februarie 2013, precitată; Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Curtea a reamintit, în acest context, dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în această privință, că statul este cel în măsură să stabilească valoarea
DECIZIA nr. 544 din 29 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/298222]
-
se pronunțe asupra constituționalității legilor și ordonanțelor criticate prin raportare la dispozițiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. Coordonarea legislativă ține de competența puterii legiuitoare, iar aspectele sale tehnice fac parte din atribuțiile Consiliului Legislativ. De asemenea, Curtea nu este competentă să se pronunțe în cazul în care se solicită coroborarea mai multor acte normative prin raportare la o situație dată, aceasta fiind de competența
DECIZIA nr. 656 din 21 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/298310]
-
o chestiune de oportunitate, care intră în marja de apreciere a legiuitorului, nu se poate reține presupusa încălcare a prevederilor constituționale, întrucât considerentele nu se pot converti de plano în motive ce ar conduce la suprimarea dreptului constituțional al puterii legiuitoare de a adopta astfel de acte normative, mai ales dacă domeniul supus reglementării ține de probleme de oportunitate care intră în marja de apreciere a legiuitorului (invocă, în acest sens, Decizia nr. 104 din 6 martie 2018). Curtea Constituțională a
DECIZIA nr. 157 din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298115]
-
reține că modificarea legislației existente printr-o nouă reglementare ce corespunde noilor obiective urmărite de legiuitor - în cazul de față fiind vorba despre încurajarea și creșterea natalității în România - se circumscrie libertății de care se bucură Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a țării, de reglementare a domeniilor ce privesc drepturi care nu sunt consacrate la nivel constituțional. ... 26. Contrar celor susținute de autoarea excepției, Curtea apreciază că reglementarea criticată are un conținut clar, fiind fără echivoc că aceasta vizează aplicarea dispozițiilor
DECIZIA nr. 560 din 29 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/298402]
-
atribuția constituțională de legiferare a Parlamentului nu poate fi obstrucționată de nicio altă autoritate publică a statului, drept care Consiliul Concurenței nu poate împiedica Parlamentul să își îndeplinească rolul de organ suprem reprezentativ al poporului român și de unică autoritate legiuitoare a țării. ... 19. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, se apreciază că Parlamentul a adoptat legea supusă controlului de constituționalitate în baza competenței sale exclusive de legiferare, în scopul reglementării prin lege a
DECIZIA nr. 615 din 5 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/297124]
-
acest sens cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 411 din 14 iunie 2017, potrivit căreia manifestarea suveranității cu care este învestit Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului român constă, în esență, în exercitarea puterii legislative - ca unică autoritate legiuitoare a țării. ... 20. Invocând Decizia Curții Constituționale nr. 32 din 23 ianuarie 2018, se apreciază că analiza principiului securității juridice trebuie raportată întotdeauna la conceptul statului de drept, iar prin legea criticată statul asigură cetățenilor servicii publice de transport și
DECIZIA nr. 615 din 5 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/297124]
-
conduc la denaturarea concurenței pe acest segment de piață, limitându-se la a invoca argumente din cuprinsul Deciziei nr. 66 din 22 septembrie 2021 a Consiliului Concurenței. În plus, din analiza criticilor rezultă că se critică mai degrabă omisiunea autorității legiuitoare de a ține cont în activitatea de legiferare de avizele organelor consultative, în speță Consiliul Concurenței. Din această perspectivă, se apreciază că autorii sesizării nu au oferit suficiente argumente pentru a susține o reală încălcare a prevederilor art. 16, art.
DECIZIA nr. 615 din 5 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/297124]
-
alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 61 alin. (1) privind autoritatea legiuitoare, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului și art. 115
DECIZIA nr. 723 din 12 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281771]
-
din 16 martie 2022, paragrafele 56-58, referitor la competența Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de
DECIZIA nr. 723 din 12 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281771]
-
secundară. Cu toate acestea, Constituția instituie prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea
DECIZIA nr. 723 din 12 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281771]
-
paragrafele 56-59, prin care au fost soluționate critici similare celor invocate și în cauza de față din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constituție, prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de
DECIZIA nr. 723 din 12 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281771]
-
secundară. Cu toate acestea, Constituția instituie prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea
DECIZIA nr. 723 din 12 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/281771]
-
nr. 724 din 19 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 31 ianuarie 2025. În paragrafele 80-82 și 85 ale acestei decizii, în ceea ce privește principiul previzibilității legii, Curtea a observat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte exigențele referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate. Referitor la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale normei juridice, Curtea, prin Decizia nr. 903 din 6
DECIZIA nr. 49 din 18 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295646]
-
126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situații speciale, poate institui reguli speciale. ... 14. În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu
DECIZIA nr. 263 din 14 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/295222]
-
complet. Nu există o regulă într-un sens sau altul, ambele modalități dând expresie ideii de instanță constituită potrivit legii. Niciun text constituțional sau convențional nu impune ca aceste completuri specializate să fie stabilite în mod nemijlocit și direct de legiuitor, din contră, rațiuni ce țin de flexibilitatea și suplețea reglementării pot determina legiuitorul să nu stabilească o obligație, ci o posibilitate de constituire a completurilor, caz în care evaluarea criteriilor care impun constituirea acestora trebuie realizată de organul de conducere
DECIZIA nr. 82 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299914]
-
să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. ... 16. De asemenea, Curtea a subliniat dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României
DECIZIA nr. 152 din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300015]
-
liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție nu este îngrădit prin legiferarea competenței în soluționarea prezentei cauze către judecătorii, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016. În temeiul art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare îndrituită să reglementeze organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. ... 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele
DECIZIA nr. 95 din 27 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300351]
-
exercita atribuții legislative într-un mod necontrolat, ceea ce afectează echilibrul constituțional dintre puterile statului și subminează statul de drept. ... 5. Dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție impun o limită a întinderii delegării, fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare să stabilească, în mod lipsit de echivoc, materiile ce urmează să fie reglementate prin ordonanțe. Pe de altă parte, în cazul de față, se face un transfer efectiv de competență, de la Parlament la Guvern, chiar dacă, potrivit art. 115
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
și parțială a competenței de a emite norme cu putere de lege doar dacă întrunește în mod cumulativ anumite condiții. Ca urmare, ordonanțele emise de Guvern în temeiul legii de abilitare nu reprezintă expresia funcției primare de legiferare a autorității legiuitoare, pe care Parlamentul nici nu are competența să o transfere, ci doar un act de executare a legii de abilitare. În același sens, se menționează prevederile art. 115 alin. (3) din Constituție, conform cărora autoritatea legiuitoare poate decide ca ordonanțele
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
de legiferare a autorității legiuitoare, pe care Parlamentul nici nu are competența să o transfere, ci doar un act de executare a legii de abilitare. În același sens, se menționează prevederile art. 115 alin. (3) din Constituție, conform cărora autoritatea legiuitoare poate decide ca ordonanțele să fie supuse aprobării prin lege, în termenul stabilit tot prin legea de abilitare (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 355 din 25 iunie 2014). ... 25. Cu privire la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 1
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
a reținut Curtea Constituțională în Decizia nr. 105 din 13 iulie 1998, textul art. 114 alin. (1) din Constituție - devenit art. 115 alin. (1) din Constituția, revizuită - nu impune o limită anume întinderii delegării, fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare să aprecieze care sunt materiile ce urmează să fie reglementate prin ordonanțe. Pe de altă parte, nu poate fi vorba de un transfer de competență de la Parlament la Guvern atât timp cât, potrivit art. 114 alin. (3) din Constituție
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]
-
riguroasă a competențelor, Curtea constată netemeinicia acesteia. ... 46. Astfel, în jurisprudența sa, referitor la delegarea legislativă, Curtea a statuat că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție nu impun o limită anume întinderii delegării, fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare să aprecieze care sunt materiile ce urmează să fie reglementate prin ordonanțe. Pe de altă parte, nu poate fi vorba de un transfer de competență de la Parlament la Guvern, atât timp cât, potrivit art. 115 alin. (3) din Constituție
DECIZIA nr. 353 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299829]