632 matches
-
Înălțimea Sa toate zilele astea? Desigur a reușit să compună pentru noi un nou Faust! Sau un Kohlhaas! Iar noi aici aproape c-am uitat cum arată chipul său strălucitor! Și se apucă să povestească „o anecdotă cunoscută“ despre trei leneși. Dar nu reuși să se stăpânească și izbucni Într-un râs zgomotos Înainte de-a ajunge la cel de-al treilea leneș. Gad Eitan, pierdut În gândurile sale, spuse deodată cu blândețe: — Ar fi trebuit totuși să facem asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
c-am uitat cum arată chipul său strălucitor! Și se apucă să povestească „o anecdotă cunoscută“ despre trei leneși. Dar nu reuși să se stăpânească și izbucni Într-un râs zgomotos Înainte de-a ajunge la cel de-al treilea leneș. Gad Eitan, pierdut În gândurile sale, spuse deodată cu blândețe: — Ar fi trebuit totuși să facem asta la spital, cu anestezie generală, nu aici, cu anestezie locală. Ar fi trebuit să o facem În secție. Cu anestezie totală. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici măcar să se gîndească la lene (această minunată stare emoțională și fizică prin care este asigurată longevitatea oamenilor culți), reamintind finalul fericit al parabolei lui Creangă cu muieți ți-s posmegii: spînzurarea ca la carte și pe bună dreptate a leneșului care era un om sărac. Și, pentru a circumscrie mai bine fenomenul, adaug că lenea decentă, statul degeaba sînt rezervate strict marilor intelectuali. Singura problemă ar fi că, În mod invariabil, intelectualii nu fac parte din clasa stăpînilor. De ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai tîrziu, ne-am oprit În dreptul următoarei vile, un conac impozant În stil maur, cu o șalupă proptită pe alee. Aproape sigur, locatarii dormeau În camerele lor de la etaj; din grădină și de pe terasă nu se auzea niciun zgomot. Picuratul leneș al unui furtun uitat marca secundele, În timp ce Crawford trecea În revistă camerele de supraveghere, urmînd cu privirea traseul cablurilor ce porneau de la antenele de satelit de pe acoperiș și ajungeau la cutia de distribuție de lîngă ușa care dădea În patio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al stomahului lor propriu, trebuie reîmpinși în întunerecul ce li se cuvine. Țărani? Nu sunt. Proprietari nu, învățați nici cât negrul sub unghie, fabricanți - numai de palavre, meseriași nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deșerte, leneși cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țărei. De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulități pentru orice scânteie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi, râzând, în fond încîntați de spectacolul oferit de Camburu, am băgat mâinile în buzunare și l-am scăpat de alvițar. În ce privește lenea, să nu mai vorbim. Noi avem în literatură numai povestiri grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abia la sfârșit ar fi fost cumpărată, devalorizată, pe-un preț de nimic. În Occident, asta se chema escrocherie imobiliară; la noi, privatizare strategică. Intrasem și eu în Grădină, și nu o dată. Era o terasă a Uniunii, unde premianți și leneși se-adunau deopotrivă la o bere și-o farfurie cu hamsii proaspete. Te împrieteneai cu băiatul vreunui scriitor, și-ajungeai chiar lângă bucătărie, la mesele cu tacâmurile pregătite. Farfuriile se înghesuiau frumos, pe rotundul mesei, ca spectatorii la o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primare și cursul de violoncel a d-lui Costinescu compensează zecile de mii de franci ce acest consumator le ia pe an, evident din munca altora. Înaintarea pe scara societății române nu este dar datorită meritului, științei, activității; ci un leneș ignorant care învîrtește șurupuri patriotice ajunge prin intrigă și neadevăr oriunde poftește. Acești oameni declasați sunt totodată instrumentele cele mai bune, pentru că cele mai coruptibile, cu cari se servesc străinii pentru a exploata țara, populațiile ei autohtone. Iată nervul răului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe vitejii pe cari - i adunase sub streaguri: Ostașilor! Dar ce zic? Blestem și batjocură! Nu voi mânji niciodată acest frumos și glorios nume adresîndu-mă cătră voi, cari sînteți niște cirezi de nebărbate și nevrednice gloate, de adunături, fricoși, dobitoace, leneși și tot ceea ce se poate numi mai prost etc., etc. Sunt șaizeci de ani de atunci! Oamenii bătrâni țin minte vremea. Se poate crede oare că fiii acestor oameni, cari sunt în cea mai mare parte roșii, pot fi buni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ideea că răscoala a fost Îndreptată Împotriva Întregii națiuni maghiare. Violența, sălbăticia răscoalei apar ca fiind cu mult mai importante decât explicațiile sociale de natură - eventual - să le motiveze. Răsculații români sunt considerați „sălbatici, fără sentimente și omenie”, „hoți și leneși”, constituie „o adunătură de tâlhari a unor fii de tigri”, Înfăptuiesc „omoruri și distrugeri cumplite În rândurile poporului maghiar ardelean”, jefuiesc și incendiază, „făcând mai multe pagube decât turcii invadatori”. Dincolo de consemnarea atrocităților, Jankovits Miklós introduce o motivație mult mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la balamuc, ori e dezorientat, și atunci trebuie dusă cu el muncă de lămurire. Cvartum non datur. Regăsim un topos al propagandei filmice bine înfipt în creierul colectiv în 1990 : „Iliescu te votăm, te votăm cu toții/ Ca să moară de necaz leneșii și hoții”. Cine nu era cu Iliescu, moștenitorul în efigie al lui Ceaușescu, era exclus să fie harnic sau cinstit. Dar momentul de maximă virulență propagandistică a filmului este lichidarea dușmanului Crețu. După o luptă scurtă, teroristul care voia să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
coleg etc; 17 exemplară; cu mici abateri disciplinare; cu multe note scăzute la purtare etc. ATENȚIE LA NEATENȚIE! Atenție la ideile pe care le sădim în mintea copiilor. Este vorba de mesajele la persoana a -II -a, gen: Doamne, ce leneș ești! Nimic nu faci ca lumea! Prostule, oprește-te! Tăntălăule! Ești ca unchiul Mihai! (care este la pușcărie) Semeni cu mătușă-ta Maria, apucăturile ei le ai! (căreia îi place băutura) Ai înnebunit sau ce ai? N-ai minte nici
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
esenței. El devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a ființei noastre nemișcătoare, nici o limită nu-l poate despărți pe leneș de el însuși. El este ceea ce este din capul locului, el este propria
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a ființei noastre nemișcătoare, nici o limită nu-l poate despărți pe leneș de el însuși. El este ceea ce este din capul locului, el este propria lui limită și instalare definitivă la adăpostul ei. El renunță la atingerea oricărui scop din chiar clipa în care și l-a propus. Dar pentru că lenea este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui limită și instalare definitivă la adăpostul ei. El renunță la atingerea oricărui scop din chiar clipa în care și l-a propus. Dar pentru că lenea este jubilația permanentă resimțită în fața imobilismului propriu și, de aceea, perpetuare nesfârșită a lui, leneșul nici nu ajunge să-și propună vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
propus. Dar pentru că lenea este jubilația permanentă resimțită în fața imobilismului propriu și, de aceea, perpetuare nesfârșită a lui, leneșul nici nu ajunge să-și propună vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a lui, leneșul nici nu ajunge să-și propună vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Și tocmai pentru că din economia lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrânge limita tocmai prin refuzul de a o depăși. El este liber în fața limitelor sale tocmai pentru că se complace în ele ca într-o dintotdeauna dată împlinire sau pentru că le ignoră ca limite, de vreme ce ignoră depășirea lor, considerând-o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-o o condiție nerentabilă sau umilitoare de atingere a unui scop. De vreme ce orice preț pe care trebuie să-l plătesc pentru a obține ceva este resimțit ca ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort: el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obține ceva este resimțit ca ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort: el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut tulbura și față de care nici o tranzacție nu a fost
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]