557 matches
-
spun Caltaboșul, deoarece culoarea lui amintește de cea a sângelui fiert. Pe malul celălalt, se văd ferestrele mari ale unei clădiri înalte, laboratorul Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă totul. Parcul Castelului e ca o mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tați abstracți. Copiii aceia rămân relativ de izbeliște sau cu bunica. Iar pentru femeile care într-adevăr câștigă și rezolvă problemele financiare ale familiei, rezultatul este adesea o familie destrămată, cu copii lăsați aiurea și needucați, adesea cu bărbați care lenevesc și beau. Dacă pleacă bărbații, femeile preiau de regulă copiii și vârstnicii din familie. Dar în foarte multe cazuri pleacă femei. Nu există un sprijin foarte serios legat de copiii acestora, deși sunt mari contributoare la produsul intern brut. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sală. Marsilianu și Perpinian, cei doi frați care vor să își salveze mama (din far, de bărbații care o înconjoară, de ea însăși) își fac de lucru pe la capetele primelor rânduri. În vremea asta, pe scenă, Cățeaua dansează, alte personaje lenevind, zâmbind, observându-ne din fundal. Frații vor urca de îndată pe scândură și vor depăna, în ritm de road movie, povestea unei copilării cu tatăl absent și o mamă care nu seamănă cu celelalte („De ce face mami așa? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Se pare că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am dat jos din pat fără să mai lenevesc sub așternuturi. Doar câteva luni ale anului erau destul de călduroase ca să mă pot plimba goală prin atelierul meu - o anexă a unui depozit din Holloway, chiar mai puțin fermecătoare decât sună -, așa că profitam pe cât posibil. Dând la o parte paravanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
muncitoare. El îi identificase, înainte chiar de apariția lor, pe următorii actori ai Istoriei. Aceasta este și intenția noastră actuală. Avangarda hiperdemocrației: transumanii și întreprinderile relaționale Când un convoi este în mișcare, avangarda contează mult mai mult decât generalii care lenevesc în mijlocul trupelor. Istoria nu se bifurcă decât atunci când niște ființe aventuroase, preocupate de apărarea propriilor libertăți și valori, fac - în general, spre nefericirea lor - să progreseze cauza umanității. în cadrul Ordinii economice, această avangardă a fost compusă până astăzi, așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se va intitula, dacă nu-mi schimb gândul, Alde Montenegro, pentru ca popularul nostru „Bicho Feo“*, care altădată a experimentat genul epic, să opteze, fără să se mocăie și fără să lenevească, pentru critică. Să recunoaștem că lucida lui Încercare de a-și găsi locul și-a primit răsplata. Lăsând la o parte chiar mai multe mici și inevitabile imperfecțiuni, cărțulia explozivă căreia i-a venit astăzi rândul să o prefațăm are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la reducerea de prețuri și la avantaje, simțind că există bani, dar că nu se crease încă necesitatea, bunăstarea de cele mai multe ori lenevește omul, mai ales cînd n-a fost obișnuit cu ea, cînd se află abia la prima generație de îndestulare, în fiecare zi puteai afla de deschiderea a noi magazine de pînzeturi ori despre mari reduceri de prețuri la te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
repetă Jack cu o voce moale, bineînțeles. Împinse câinele la o parte, în brațele larg deschise ale lui Ben. — Cu un nume ca ăsta, mă bucur că n-o să fiu eu cel care o să strige după el prin parc. Francesca lenevea cu voluptate în cadă și se gândea la ce avea să poarte diseară. Fusese surprinsă când Henrietta o invitase la „un mic dineu în scopul strângerii de fonduri pentru secția locală de tratare a infertilității“. Infertilitatea, mai ales dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ultimă oră și articolul luiKeith Wilson care se învârtea ca o găină fără cap cu rezultatele sportive. La prânz ziarul intrase fără probleme la tipar. — Ce-ar fi să te aduci acasă, o sfătuise Stevie la sfârșitul după-amiezii, și să lenevești pe îndelete în cadă înainte de Marea Cină? Fran hotărî că n-avea rost să opună rezistență. Avea impresia că toată lumea din Woodbury o însoțea la această întâlnire. Putea foarte bine să cedeze cu eleganță și să accepte sfatul lui Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și primitoare în care cărți, ziare și cizme de cauciuc se înghesuiau alături de patine cu rotile și o roată stingheră de bicicletă. Pe canapeaua încăpătoare un câine alb cu negru, o expresie absentă și o eșarfă roșie caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o întâlnire. — Și n-ai vrea să întârzii, nu-i așa? Fran ignoră nota tăioasă din vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la acea problemă spinoasă. Apoi, din senin, într-o dimineață se trezi și își dădu seama că că Henrietta avea dreptate. Ce o împiedica să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă în timp ce lenevea în cadă, mângâind mica protuberanță ce abia începea să se observe. Acum că se hotărâse să-i spună, se simțea învăluită în acea aură de satisfacție morală care îi confirma că luase decizia corectă, asemenea sentimentului de mulțumire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște cărți de istorisiri. Două din aceste cărți: „Urmele tigrului regal“ și „Crima din Cincinatti“, domnișorul Pitu le dăruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plăcere, paznicul dobândise convingerea că are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
are dinții din față. Pe terasa casei cu vedere la orașul vechi și câmpiile Mesopotamiei, crește porumbei pe care-i hră nește cu grăunțe, iar apoi îi taie să aibă familia ce mânca în zi de sărbătoare. Vara, pe zăduf, lenevește la umbra unui nuc din curte împreună cu vecinul de alături care îi este și cumnat. Are o grădină unde cultivă mentă și legume. Are un cățel, un băiat care scrie foarte urât, câteva fete deja măritate și o nevastă care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zilei și pleca noaptea târziu, probabil spre vreo margine a Bucureștilor, acum rămânea peste noapte. Oricum era cu totul alta decât în prima zi când, întorcându-se cu copiii de la casa bătrânească de la țară, către munții Buzăului, a găsit-o lenevind pe o canapea, făcându-și unghiile, cu picioarele-i lungi încrucișate sub ea, îmbrăcată într-unul din capoatele ce nu-i aparțineau. A fost atât de surprinsă, încât n-a reușit să-i spună nimic de indignare, uitându-se doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spirt în dreptul gurii, pătrundea doar în vestibul; iar el, netemător, îi declara cu emfază: unde n-ar fi norocul ăla să mai fiu și eu puțin gripat și să mai stau acasă, luând-o din scurt, nu-i vreme de lenevit! trebuie să reluăm plimbările! încât, mai în glumă, mai în serios, mai mult de frică, se făcea bine. Cum ieșea pe balconul-terasă, unde-și făcuseră cuib doi guguștiuci, și se pornea să-i imite de răsuna apartamentul, încât i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa sprijinite în pernele mari și moi, învelită până sub bărbie, sorbea încet dintr-un pahar, scuturându-și la răstimpuri părul bogat, cu mișcări încete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
britanici din Blocul E Își petreceau aproape tot timpul pe priciurile lor. CÎțiva erau prea bolnavi de malarie ca să se miște și stăteau Întinși pe saltele de paie ude de transpirație și urină. Dar alții, Încă destul de puternici ca să umble, leneveau pe lîngă ei, examinîndu-și mîinile ore În șir sau uitîndu-se pe pereți. Vederea atîtor bărbați adulți care nu voiau să facă față realității lagărului Îl uimise Întotdeauna pe Jim, dar Își revenea de Îndată ce ajungea În dormitorul americanilor. Îi plăceau americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat și ajutorați pe sfinți. 11. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrșit o deplină nădejde, 12. așa încît să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
se mai simțise atât de umilit ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea amăgi. Dănțuitoarea îl făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Părintele Iustin a comandat special mobilierul pentru chilia mea, așa că am acum toate condițiile. Dacă se rezolvă și cu lumina, va fi excelent. Cât privește căldura, aici totul depinde doar de noi. Facem focul În centrală, avem temperatura dorită. Ne lenevim, tremurăm... gros. Azi m-am spovedit, așa că am primit dezlegare pentru a primi Sfânta Împărtășanie, dar și binecuvântarea de a continua proiectele. 28 noiembrie 2012 Am un canon foarte convenabil față de ce Îmi dăduse Părintele Iustin Pârvu la Mănăstirea Petru
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
strâmba de multe ori, să n-o lase lenevinduse, că așa nu va isprăvi nimic, ci să Înceapă iarăși; precum face și cel ce vrea să Învețe vreun meșteșug. Și dacă va răbda de multe ori și nu se va lenevi, atunci și Dumnezeu va privi la voința lui cea bună și la osteneala sa și-i va da lui să facă totul fără silă, precum am spus. Și totul stă În asta: Când va cădea, să nu se Împuțineze cu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de a lua decizii, de a alege între diverse alternative. Cu componente raționale și subiective (emoționale), complet noi sau rutiniere, deciziile ne caracterizează viața cotidiană din momentul în care alegem între a ne ridica din pat dimineața sau a mai lenevi puțin și până când ne hotărâm să încheiem ziua de lucru închizând cartea, televizorul și/sau stingând lumina. Desigur multe dintre ele sunt repetitive, rutiniere și ca atare confortabile, în timp ce altele sunt dificile, noi, strategice, esențiale. Alegerile (deciziile) noastre sunt însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]