8,005 matches
-
istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
Dimineața citind valorile, am rămas uimit și îngrijorat. Aparatele arătau 163, 175, 180 mR. Pe timpul verii animalele au fost foarte bine hrănite, la fel și iarna. Berbecii pe care-i urmăream săptămânal în deplasările mele, ocazionale, slăbeau într-un ritm lent, deși aveau hrana selecționată din belșug. Toamna au fost repartizați pentru împerechere timp de 2 săptămâni. Slăbirea acestora era accelerată, astfel că, după încă 2 săptămâni au murit. De la 48-50 kg cât aveau înainte de iradiere, moartea i-a găsit în
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
gestațională și greutatea la naștere. Complicațiile includ: boala cronică pulmonară sau bronhodisplazia pulmonară, apneea și bradic ardia, criptorhidismul, refluxul gastroesofagian, sindromul decesului subit, ventriculomegalia, herniile, retardul mental, retardul de creștere, paralizia cerebrală, epilepsia, cecitatea și surditatea. Alimentarea enterală trebuie administrată lent și gradat, conform toleranței copilului, dar relativ precoce, fiindcă astfel se evită riscul enterocolitei ulcero-necrotizante, volumul alimentar complet per os se atinge mai repede și scade durata utilizării alimentării parenterale. Copiii cu atrezie de esofag nu se alimentează per os
Revista Medicală Română by Toli Pătrăncuş () [Corola-journal/Journalistic/92280_a_92775]
-
Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare reprezentînd o mișcare spre centru și În profunzime, dar și un lent avans spre deznodămîntul anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă În toți porii partiturii. GEO VASILE, Grefierul și victima, În revista Contemporanul ideea europeană, nr. 44, 16 noiembrie 2000 ...m-am lăsat și eu furat de spectacolul ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cît de discreți sînt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o explozie lentă și năucitoare. Mă simt ca un manechin din testele de coliziune la impact scăzut. Încerc să-mi dau seama ce vrea să spună. — Adică știai... tot timpul... tu... — Nu spune nimic Bruce, zice Toal serios. Nu-mi spune nici un cuvințel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
monologurile, colega mea chiar vorbise cu Dora cu câteva zile Înainte. Poate că dacă i-aș fi reîmprospătat memoria, și-ar fi amintit. Pomeți proeminenți, păr scurt, blond Închis; aspect „nordic“. Nu atât de Înaltă cum te-ai aștepta. Mișcări lente, fatale, șolduri Înguste, Îmbietoare, glezne puternice. Semăna un pic cu... Încercam să mă gândesc la o actriță. Cu Dary Holm, poate. Dar avea un bust mai plat, niște degete divine și umeri perfect drepți. Și un dinte din față ciobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar orișicât. E mai bine așa, sunteți de acord cu mine? Permiteți-mi, așadar, să vă Întreb din nou: unde ați fost ieri? I-am explicat că am Încercat să-mi termin un text. Dar fiindcă gândurile-mi erau prea lente, am sperat ca un pic de aer curat să mă inspire. — Și chiar așa a fost. Am coborât, am mers până am ajuns la piață, unde am reușit să mă adun și să scriu destul de bine - chiar dacă Ivan Britz era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită la mine mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu mă mai poate ajuta. Trebuia să-i povestească și lui tata. Fumul șerpuia neregulat În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot, mă gândeam. Dar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere și, între timp, mă uit cum îi suie pe picioare strâmt, lent, chinuitor de delicios ciorapii transparenți care dau cărnii ei o nuanță de-a dreptul ațâțătoare. Mă trag mai aproape de ea, cât să prind în nări pudra cu care s-a dat după baie - și ca să văd mai bine elasticul complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
E prea frumos ca să fie adevărat. Dar expresia ei de neîncredere se pierdu În șuierul aburului și scrâșnetul roților ce se puseră În mișcare. În timp ce cuplajele dintre vagoane se Întinseră și semnalul, având acum o lumină verde, trecu În smucituri lente prin fața lor, Josef Grünlich spunea „Sunt președintele Republicii“. Se trezi tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse la saci și se lăsă jos, cu fața Îngropată În ei, doctorul Czinner era complet epuizat. Vărsase sânge pe gură. Întreaga responsabilitate cădea iarăși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
morții. Renunțând la morfină, tânăra a inventat ceea ce a numit tratamentul cu apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului, astupându-i nările. Îi presezi limba și-i torni apă pe gât. Moartea este o tortură lentă, dar bătrânii sunt găsiți de fiecare dată morți cu apă în plămâni. Tânăra spunea că e un înger. Toată treaba arăta foarte natural. Wagner administra o moarte nobilă și eroică. Ea era sfârșitul definitiv al agoniei și suferințelor. Era blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este un trădător al propriei specii. — Ba sunt un patriot, ce dracu’, zice Stridie, și se uită pe geam. Descântecul ăsta de adormit e o binecuvântare. Doar de ce crezi c-a fost creat? O să salveze milioane de oameni de la moartea lentă și cumplită spre care ne îndreptăm din cauza bolilor, a foametei, a secetei, a radiației solare, a războaielor, a tuturor lucrurilor care ne așteaptă. Deci este dispus să se omoare și s-o omoare și pe Mona? întreb. Și pe părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sens invers, un camion. În valul mic de zăpadă, roțile din spate încep să joace. Mîinile s-au încleștat pe volan. Mașina dansează ușor, lunecînd într-o parte. Piciorul sare de pe accelerație pe frînă, tremurul mașinii transformîndu-se într-o mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timpul și, rar, al naibii de rar!, femeile cruciale ale vieții, te înnobilează, nu numai că te fac fericit, de la timidul "Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în colțul buzei, unde este un semn... Mi-a sfîșiat buza nu pentru că am vrut s-o sărut, ci pentru că nu-mi scosesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu te văd făcînd treabă, în bucătărie întîi, totul lună! -, apoi la bar, te iau de păr și spăl pe jos cu tine. Aici, eu comand! Să-l văd pe ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei colective. Ca frate al unui deținut politic și ca ginere de industriaș, inginerul Mircea Chiril (fostul băiețel) lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să fii la fel de țicnit ca oricine altcineva. Și că nu trebuie neapărat să crezi o poveste ca s-o Îndrăgești. Mie Îmi plac toate poveștile. Îmi place faptul că au un Început, un mijloc și un sfîrșit. Îmi place acumularea lentă de Înțelesuri, Îmi plac peisajele cețoase ale imaginației, rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lentilei : am În mînă o bucățică din ceva ce pare a fi ciocolată Snickers și sînt cocoțat pe un scaun din primul rînd, printre bețivi ce sforăie, boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aproape amuțise complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea cu Jerry Magoon, a doua ființă omenească pe care am iubit-o În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Doar În timpul nopții. Deci Îmi citești și gîndurile. GÎndurile tale și mai mult decît gîndurile - credințele și dorințele tale. Eu nu cred În nimic. Crezi că ești un șobolan. Brusc, muzica s-a auzit mai tare, transformîndu-se Într-un ritm lent de swing, cu multe alămuri. — Uite, asta e pentru tine, a zis. Mi-a Întins o cutie de floricele. Cutia era roșu cu alb și pe ea era poza unui clovn, și din pălăria lui erupea un gheizer de floricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl dansau Frumoasele la Rialto după miezul nopții, zvîrcolit și mîngîiat, cu șoldurile unduindu-li-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a aruncat-o Într-un colț. Nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că o dată cu amintirile se vor Întoarce și răspunderile. De obicei, viața Îți dezvăluie treptat regulile jocului; răspunderile se acumulează atît de Încet, Încît nici nu-ți prea dai seama de ele. PÎnă și o căsnicie fericită este rodul unei creșteri lente; dragostea te face să uiți de lanțurile căsniciei. Pe de altă parte, e cu neputință să te Îndrăgostești dintr-odată de o ființă necunoscută despre care ai aflat că te iubește pe ascuns de vreo douăzeci de ani. Întrucît amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]