627 matches
-
de conținut. Noi nu ființăm, noi trăim efectiv. Noi doar mimăm viața, ca niște paiațe uscate...”. Florin Toma caută să investească individul lipsit de autenticitate și bulversat de viduri interioare cu frisonul unui început revelator. În O dimineață vrăjmașă aceeași lentoare asigură sentimentul inutilității. Protagonistul, evident suferind de senzația de vid și prăbușiri onirice, trăiește suspendat între un trecut compromis de anticomunismul părin- ților și adunările publice dedicate Administratorului. În mijlocul mulțimii, doar eroului îi crește o singură aripă, însă ceilalți îl
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
un proces orb, fără direcție prestabilită, iar cine vrea să-i imprime un sens ori e zeu, ori e ignorant, contrazicîndu-ș i teoria în numele căreia vorbește. Dacă omul e prea puțin evoluat și progresul speciei se face cu pași de melc, lentoarea procesului nu depinde de om, ci de însăși esența vieții. Frica de moarte și de întuneric, de care pomenește Hitchens, sînt trăsături intrinseci evoluției, iar nu abateri accidentale. Hitchens e un meliorist în sens antropomorf, fiind încredințat că omul evoluează
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
iveală ca atare“. Mențiuni înrudite în acest sens au făcut ulterior Gabriela Omăt, Geo Șerban și Leon Volovici. În comunicarea mea, am făcut și eu referințe la un asemenea jurnal originar al scriitorului. Sînt cunoscut, din păcate pentru mine, pentru lentoarea chinuită cu care îmi scriu textele, așa că datorez mult răbdătorilor și insistenților mei editori care m-au așteptat adesea să îmi duc documentările la bun sfîrșit și să le dau, după nenumărate amînări, eseurile imprudent făgăduite. Așa s-a întîmplat
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
incapacitatea de a gândi cu propriile capete. În afara umplerii burții și a contemplării tâmpe a televizoarelor, nu stiu să-i preocupe altceva. Chiar când se deplasează agale spre masă de sub pom, la nelipsitele partide de table, o fac cu atâta lentoare, prelingându-se, nu umblând, încât par umbrele lor, si nu ei înșiși. Ajunși la destinație, devin una cu piesele de joc, absenți, indiferenți la orice se întâmplă doi pasi mai încolo. Doar câte-o sudalma groasă (imediat preluată de cardul
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
precădere accesibil, care poate fi gustat chiar de publicul fără asiduități în domeniu. Nu e un autor ușor, dar nu e nici asfixiant, și oricum nu te înspăimîntă cu strictețea distincțiilor speculative, precum Kant sau Hegel. La Kant, frazele au lentoarea apelor calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
spiritul rafinat și prezența delicată a Ancăi Pedvis conferă multă elegantă versurilor care reușesc să se sustragă locurilor comune și lasă impresia unei prospețimi datorate probabil, unei atente și îndelungate elaborări. Senzoriale, feminine, cu delicate mișcări interioare, poemele surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceție, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toții egali. / Sunt sora de tăcere cu scaunele,/ cu lampă, cu biroul, masiv că un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subțiri,/ cu copite de alama... s...ț
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
ediția 6-8 mai 2011, Sebeș Albă Iulia. Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare” Din poiana smaraldelor! Pe-nserat, Numai filele albe Pe care n-am scris Niciun cuvânt Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ediția 6-8 mai 2011, Sebeș Albă Iulia. Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare” Din poiana smaraldelor! Pe-nserat, Numai filele albe Pe care n-am scris Niciun cuvânt Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Fără rușine; grei și depărtați; De nimeni mângâiați ori sărutați. Din altă lume, pură și augustă, Ca la un piept de doică păcătoasă, Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o lentoare rece, vegetală. Când pipăie și gustă, deodată, Frunzișul îngălat în umezeală. Sunt primitivi. Și senzuali. Și-atât De-ncet, de voluptos, fără rușine, Golesc și-și umplu strâmtele cochilii De parcă-ar face dragoste cu sine. a) Din foc și din
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
ocupă de Calea Victoriei ca traseu inițiatic pentru bucureștenofili și nu numai, parcurile de promenadă cu tâlc, teatrele cu intrigile lor de putere și culise, cinematografele cu atmosfera încinsă, concertele simfonice și Ateneul ca spațiu spiritual complet, vilegiatura locuitorilor capitalei (cu lentorile ei ritualice), orașul preschimbându-se într-o "canapea cu moliciuni de baie caldă", cum se văd lucrurile în Bilete de papagal, capitala toropită devenind un loc nesigur pentru sănătatea fizică și mentală a celor care staționează stabil în ea. Nu
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
ediția 6-8 mai 2011, Sebeș Albă Iulia. Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare” Din poiana smaraldelor! Pe-nserat, Numai filele albe Pe care n-am scris Niciun cuvânt Așteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră... Lentoare Nu știu Dacă am murit de tot, Dar sigur știu Că mor în fiecare noapte Strivita De sângele zorilor... Dimineață Conduc cortegiul la gară... Și nu observ că Stradă și-a fisurat Gleznă dreapta strigând: Ava, Unde e sufletul nopții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la ce ai scris./ Și te gândești la ce ai citi/ și la ce ai vrea să scrii./ Cam acesta ar fi fondul,/ cerul și sfera, spațiul tău/ de manevră și antrenament./ Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
de generații feminine, în care pietricele roșii apucă printre cele verzi, ca în acvariul îngust unde pui să-ncolțească o tulpină de bambus. Mici colivii, legănate de minimul curent pe care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza numită roman, hors concours în clasificările criticii, a Soniei Larian e o scriere apăsată, într-o piele care se scorojește și se fărîmă, un fel foarte dur, genul de duritate
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul naturii, farmecul șoaptelor, iar lentorile pufos amețitoare au fost spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro cirea dublajului la filme, în locul subti trării, scopi rea mental-emoțională a noilor generații e asigurată. 215
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să trăiești ceea ce se întâmplă în cel mai redus registru al mișcării." Filmul terorii maxime rulat cu încetinitorul este ecranul pe care se va proiecta bruma de acțiune din „roman", tot ceea ce (nu) se întâmplă fiind descompus în conformitate cu norma de lentoare stabilită de Psycho în 24 de ore. Finley este autorul unui singur film, un fel de documentar: a asamblat cadre din anii '50 extrase din teletoane și din alte performanțe timpurii ale lui Jerry Lewis, scoțând din ele toate celelalte
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
aprilie e o fantă în copilărie, în Lucrurile un tânăr nu va ajunge niciodată la fata dorită deși îi despart câteva trepte... Scenele din Trompete după-amiază (canicula unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și dat titlul la apariția din 1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe și de umor a adulterului dintre
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
victima să fugă, să se pună la adăpost prin alcătuiri mimetice. Constantin Mateescu l-a cunoscut în de sine pe acest tânăr fugar deși în realitate i-a trăit spaimele, reflexele, prăbușirea. în nuvele, pasul său analitic înaintează cu voluptuoasă lentoare, acordând fiecărei ore șansa ei de suferință și oroare. Cu modernul elixir al ironiei.
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
fie se vor evapora, fie se vor scurge în acele sectoare în care funcționează canalizarea. — Și dacă plouă? zise Macfee. — Dar mai trebuie să ne ocupăm și de cauza acestei situații neplăcute și periculoase. Am cerut deja consiliului, a cărui lentoare a produs acest dezastru în primul rînd, să acționeze. Am apelat la Cortexin Group, care a produs otrava. Ambele părți răspund că experții sînt consultați, problema va intra în atenția lor și vom primi vești la termenul cuvenit. Dar acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-o, văzând cum brusc roata din vârf se urnește și-ncepe o rotație huruitoare, ce făcea să tremure tot turnul de plasă neagră. Alunecând pe șine unse cu vaselină și trăgând în sus marea contragreutate dreptunghiulară, liftul începu, cu o lentoare maiestuoasă, să se apropie de parter. Partea de jos a cutiei purta o buclă de cablu îndoit ca un intestin și prins într-un mecanism prăfuit. Trecând prin dreptul fiecăruia dintre cele trei plafoane, liftul scotea un zgomot de tren
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
emoției. Crey îl privea pierit, fără să înțeleagă ceva nici din monologul interior al Apostolului, și nici din tot ceea ce mormăise călugărul la diverse microfoane. ― Gata! L-am pierdut, nu-i așa?... L-am pierdut! Monahul se întoarse cu o lentoare pe care și-o ura fiindcă știa că îl chinuie pe minusculul guvernator, dar pe care nu și-o putea înfrîna. ― Nu am dat greș, pentru că Abația e întîia unealtă a Sfântului Augustin cel Nou, întîi Stătătorul de-a dreapta Tatălui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Zuul, care începu să se legene jalnic înapoi, de unde venise. Când ajunse cu câteva trepte mai jos, N'Gai Loon întrebă cu voce tare: - Zuul, puteți vorbi și cu oamenii așa cum o faceți între voi? Extraterestrul se întoarse cu o lentoare ciudată chiar și pentru el și își aținti cei doi ochi abdominali asupra bătrânului. - Zuul nu înțelege... - Mătcile voastre emană un fel de viruși prin care vorbesc cu lucrătorii. - Nu virus! Cuvinte este. - Da, dar pentru noi e un virus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din Univers. Toate! M-arn gândit la asta... N'Gai Loon tăcu stânjenit, sperând că împăratul lui avea să sesizeze enormitatea acelei soluții. Bella privea însă concentrat în jos, încercînd să zărească fundul puțului perfect în care continuau să coboare cu lentoare. - Dacă veți distruge Planetele Agricole, o să fie foarte greu să mai hrăniți populația celorlalte... - Mă crezi idiot, nu-i așa? Întotdeauna m-ai crezut, pe ascuns. - Sire, nu mi-aș îngădui... - Lasă că știu eu exact ce îți îngădui, izbucni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în urmă cu multe secole. În spațiu, acolo unde termenii de comparație erau planetele, stelele și distanțele de ani lumină, navele mici erau cu mult mai eficiente decât cele mari. Ceea ce se câștiga în putere de foc era compensat de lentoarea cu care reușeau navele mari să evolueze în preajma planetelor, acolo unde, de fapt, se duceau mai toate bătăliile orbitale. Două dintre crucișătoarele clonelor explodară simultan umplând ecranele de o lumină care îi făcu până și pe quinți să li se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de care, mai În glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]