1,035 matches
-
britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează, se pare, pe nimeni, Îi scrise FitzGerald profesorului său de persană. După doi ani, editorul se hotărî să lichideze stocul: de la un cost inițial de cinci șilingi, Rubaiatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să stea la coadă. După o așteptare de peste trei sferturi de ceas, am pus în sfârșit piciorul în magazin. Am lungit gâtul, încercând să descopăr despre ce fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul librar stând în mijlocul prăvăliei, cu mânecile cămășii suflecate. Împinsese la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și clădise în jurul său un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întotdeauna pălărie și mănuși albe. Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă mă invidiau pentru că, ziceau ele, pot citi orice cărți doresc. Nu glumesc deloc. Cred că ele se gândeau la o librărie cu șapte etaje, precum Kinokuniya. Nici nu cred că și-ar fi putut imagina o librărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe domnul Garamond. Vedea În el pe purtătorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
multe. La treabă, fă lista definitivă și pe urmă expediem. Chiar dacă sunt străini. Între ei știrile circulă. Acum nu mai rămâne decât un lucru de făcut. Trebuie să circulăm prin librăriile adecvate și să stăm de vorbă nu numai cu librarii, dar și cu clienții. Să lăsăm să se Înțeleagă din discuție faptul că există colecția asta, așa și pe dincolo”. Diotallevi Îi atrase atenția că ei nu se puteau expune În felul acela, trebuiau găsiți niște propagatori banali de zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am spus că sunt vulturești, nu?) te privesc Într-un fel neliniștitor”. „Facies hermetica”, comentă Diotallevi. „Da? Păi, vedeți deci. Când intră câte cineva să ceară o carte, să zicem una de rugăciuni Împotriva spiritelor rele, ei Îi suflă imediat librarului titlul care trebuie, care e Însă tocmai cel pe care librarul nu-l are. Dacă Însă te Împrietenești cu ei și Întrebi dacă-i o carte eficientă, surâd din nou cu multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii, și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neliniștitor”. „Facies hermetica”, comentă Diotallevi. „Da? Păi, vedeți deci. Când intră câte cineva să ceară o carte, să zicem una de rugăciuni Împotriva spiritelor rele, ei Îi suflă imediat librarului titlul care trebuie, care e Însă tocmai cel pe care librarul nu-l are. Dacă Însă te Împrietenești cu ei și Întrebi dacă-i o carte eficientă, surâd din nou cu multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii, și-ți spun că trebuie să fii foarte atent cu lucrurile de soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de diavoli care le-au făcut unor prieteni de-ai lor lucruri Îngrozitoare, tu te Înspăimânți, iar ei te Îmbărbătează spunând că de multe ori e simplă isterie. În fine, nu știi niciodată dacă cred sau nu. De multe ori, librarii Îmi dăruiesc bețișoare de tămâie, o dată unul mi-a dat o mânuță mică de fildeș bună Împotriva deochiului”. „Atunci, dacă ai posibilitatea”, Îi zisese Belbo, „când te mai fluturi pe-acolo, Întreabă dacă știu ceva despre colecția asta nouă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nigel Dodd • Sociologia dezvoltării comunitare, Ion I. Ionescu • Sociologia minciunii, J.A. Barnes • Sociologia comunității, Tudor Pitulac • Sociologia culturii, Matthieu Béra, Yvon Lamy • Sociologia religiilor, Jean-Paul Willaime • Sociologia Parisului, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Motivația. Teorii și practici, Carmen Buzea Pg librarii Reclama Pg IE Pg succes Pg alba 16,5 x 23,5 Bun de tipar: 2010 • Apărut: 2010 • Format 16,50 x 23,50 Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 cod 700107 • O.P. 1 C.P. 161 • Tel. Difuzare: 0788
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
carte de lectură. Numai cărți de aceste le-am luat fără a le trece în catalog, având de ele trebuință pe foarte puțin timp, toate celelalte chiar pentru uzul meu, luîndu-le, le treceam în catalog. Drept probă păstrez corespondența cu librarul Brockhaus și manuscriptul proiectatei cărți de lectură; lucrări cari amândouă îmi erau ordonate în mod oficios de Ministerul Instruc // țiunei Publice. Toate acestea le-am înapoiat bibliotecei și despre ele nici n-a fost vrodată cestiune. Întreb. Cum puteți proba
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercînd să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ontario, pe care o Întîlnise la Festival of Authors de la Toronto, un Salon al Cărții care era tot ce se putea organiza mai bun În domeniu: the world’s largest gathering of internationally acclaimed imaginative authors. Maude era sora unui librar din Ottawa, iar acel frate - Domnul să-l binecuvînteze! Domnul s-o binecuvînteze pe maică-sa! - avusese fericita idee de a veni la cocktelul de deschidere a acelui Festival of Authors Însoțit de sora lui. Purta o jachetă veche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
personal și profesional - ca nevrozat și romancier totodată - lui François Îi plăceau textele lui Abraham, care se arătase interesat de aceleași probleme ca și el și Încercase să le rezolve În loc să le suporte. Bineînțeles, cartea Hildei Abraham era epuizată. Nici un librar nu auzise vorbindu-se despre ea. Traducerea apăruse În 1976, o dată considerată ca antediluviană de către tînăra vînzătoare de la Presses universitaires de France, care continuase să se uite Într-o revistă cu costume de baie În loc să-și dea osteneala de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
față. Mă ia peste picior: «N-ai să izbutești! Severitatea supraeului tău, nevoia ta de autopedepsire...» A! Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era un proiect, ci o carte, o carte isprăvită, tipărită, broșată, cu o copertă, și avea chiar și fotografia În culori pe o banderolă roșie! Se credea unul dintre acei Big Five de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aprilie). Avuseseră Încredere În el. CÎnd vorbise despre cartea lui ca și cum ar fi fost deja gata, fusese crezut cînd de fapt el vorbea pentru a Încerca să-și dea seama singur cum va fi acea carte. Cartea fusese chiar anunțată librarilor și presei, sub un titlu pe cît de premonitoriu, pe atît de provizoriu: Întîlnirea din toamnă - premonitoriu pentru autor, silit să admită că o Întîlnire fixată nu se poate concepe decît la dimensiunea Întîlnirii ratate. Oamenii Îi așteptau cartea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
veci, Amanți, fericiți amanți. Toată familia a fost pusă la treabă pentru a zugrăvi pereții și a Împodobi vechiul birou al editurii Cedrului, care a fost readus la funcția sa inițială, aceea de salon În care părinții mei, În loc să primească librari veniți să comande vreun exemplar din ultima lucrare a tatei sau preoți care doreau să cumpere o biografie a Sfîntului Bonaventura, au putut să-i primească pe băieții care aveau să le devină gineri, iar Într-o seară de octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost destul de prost ca să cred că tata voia să mă Împiedice să scriu? Dacă aș publica un roman sub același nume ca el, un nume pe care el mi-l dăruise, totuși, tata știa că vom fi confundați. Critici grăbiți, librari depășiți, cititori distrați nu vor face diferența Între „Franz Weyergraf“ și „François Weyergraf“. Oamenii aveau deja tendința să-i confunde pe Graham Greene și Julien Green! Era un risc pe care eram gata să mi-l asum, dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărți. Porfiri se pozitionă la capătul opus, atfel încât să poată spiona ușa cămătarului fără a fi văzut de cei care intrau și ieșeau din magazin. Se făcea că studiază cărțile și se hrănea cu mirosului care venea de la samovarul librarului. Nu avea niciun plan clar. Îi venea greu să scape de sentimentul că își pierde vremea. Dar trebuia să facă ceva. Faptul că se afla aici îi satisfăcea o nevoie adâncă. Pe nesimțite, își dădu seama că această supraveghere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se evaporă. Tot ceea ce îl ținea acolo era letargia depresiei. Se utiă la cartea din mâinile sale și la cuvintele care nu-i spuneau nimica. Când își ridică privirea, avea lacrimi în ochi. ă Cumperi cartea sau ce? îl întrebă librarul aspru. Porfiri dădu din cap. Cinzeci de copeici. Îi întinse banii, încă neștiind ce carte cumpăra. Este la fel de rost ca oricare altul din gesturile tale. Se uită pentru ultima dată la ușa lui Limașin pe care tocmai intra un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercând să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
simțitor. M-am avântat să descopăr miniaturi din Liber Solis a lui Trismosin, din Liber Mutus a lui Pseudo-Lullus. Umpleam clasoarele cu pentagrame, arbori sefirotici, decani, talismane. Băteam sălile cele mai uitate ale bibliotecilor, cumpăram zeci de volume de la acei librari care altădată vindeau revoluția culturală. Mă mișcam printre diabolici cu dezinvoltura unui psihiatru care ajunge să-și Îndrăgească pacienții și găsește că adierile ce trec prin parcul secular al clinicii lui private sunt adevărate balsamuri. După un timp, Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe pachete de cărți de tarot, În stiluri și de confecții diferite. Interiorul nu era mai confortabil, o Îngrămădire de cărți pe pereți și pe jos, cu o măsuță În fund, și un librar care părea pus acolo ca să-i Îngăduie unui scriitor să scrie că era mai bătrân decât cărțile lui. Consulta un registru mare, scris de mână, nedând nici o atenție clienților. De altfel, În acel moment nu erau decât doi vizitatori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară, bună de dus copiii la ea Înainte de a-i pisa În mojar. Auzisem un telefon sunând și-l văzusem pe librar mutând un vraf de hârtii până să găsească receptorul... „Oui monsieur“, spunea el, „c’est bien ça“. Ascultase câteva minute În liniște, mai Întâi dând din cap aprobator, apoi luînd un aer perplex, dar - aș fi zis - numai pentru curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era Încă timp să ajungă la librăria din San Luca dacă se grăbea; exista șansa să aibă genul de carte care i-ar fi putut fi de folos. Ajunse acolo cu cincisprezece minute Înainte să se Închidă și-i explică librarului ce dorea. Acesta spuse că existau două cărți introductive despre substanțele toxice și poluare, deși una avea mai mult de-a face cu emisiile ce ajungeau direct În atmosferă. Exista o a treia carte, un soi de ghid general În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
căutat. Fără îndoială, ați fost intrigat de ceea ce v-am spus la serata de decernare a premiilor literare de toamnă, cu două săptămîni în urmă. Profit din nou pentru a vă felicita pentru distincția obținută : Premiul de Proză Scurtă al librarilor independenți din departamentului île-de-France. Totuși, totuși, este un semn de recunoaștere din partea breslei. Nu fiți trist, nu vă mai repetați în gînd că de fapt nu a fost decît un premiu printre celelalte, că nu ați fost decît un laureat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]