713 matches
-
și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndîrjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grăbit decât Dumnezeu și orice încercare de a accelera ordinea imuabilă pe care el a stabilit-o o dată pentru totdeauna duce la erezie. Dar acest exemplu conține totuși o lecție. Pentru spiritele noastre mai clarvăzătoare el scoate în evidență această licărire aleasă de veșnicie care zace în adâncul oricărei suferințe. Ea luminează, această licărire, drumurile amurgului care duc spre mântuire. Ea exprimă dorința divină care, fără greș, transformă răul în bine. Și astăzi, prin acest cortegiu de moarte, temeri și strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el a stabilit-o o dată pentru totdeauna duce la erezie. Dar acest exemplu conține totuși o lecție. Pentru spiritele noastre mai clarvăzătoare el scoate în evidență această licărire aleasă de veșnicie care zace în adâncul oricărei suferințe. Ea luminează, această licărire, drumurile amurgului care duc spre mântuire. Ea exprimă dorința divină care, fără greș, transformă răul în bine. Și astăzi, prin acest cortegiu de moarte, temeri și strigăte, ea ne îndreaptă spre tăcerea esențială și spre principiul oricărei vieți. lată, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
colină a orașului. De cealaltă parte, pe deasupra câtorva străzi și a portului invizibil, privirea se pierdea într-un orizont în care cerul și marea se amestecau într-o fremătare nedeslușită. Dincolo de ceea ce ei știau că trebuie să fie falezele, o licărire a cărei sursă n-o zăreau, apărea la răstimpuri regulat: farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și lăcuit de vânt, străluceau stelele limpezi și licărirea îndepărtată a farului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fie falezele, o licărire a cărei sursă n-o zăreau, apărea la răstimpuri regulat: farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și lăcuit de vânt, străluceau stelele limpezi și licărirea îndepărtată a farului adăuga printre ele, din timp în timp, o pâlpâire cenușie trecătoare. Briza aducea miresme de mirodenii și de piatră. Tăcerea era absolută. \ E plăcut, spune Rieux așezându-se. E ca și când ciuma n-ar fi urcat niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
n-ar fi urcat niciodată până aici. Tarrou stătea cu spatele și privea marea. \ Da, spune el după un timp, e plăcut. A venit să se așeze lângă doctor și s-a uitat la el cu atenție. De trei ori licărirea apăru pe cer regulat. Din adâncurile străzii un zgomot de veselă spartă urcă până la ei. În casă s-a auzit o ușă trântindu-se. \ Rieux, spune Tarrou cu un ton foarte firesc, n-ai căutat niciodată să știi cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spune Tarrou cu simplitate, ceea ce mă interesează este să știu cum ajungi să devii un sfânt. \ Dar dumneata nu crezi în Dumnezeu. Poți oare să fii sfânt fără Dumnezeu ? este singura problemă concretă pe care o cunosc astăzi. Brusc, o licărire țâșnise din partea de unde se auziseră strigătele și, venind împotriva vântului, o zarvă nedeslușită a ajuns până la cei doi bărbați. Licărirea s-a stins numaidecât și, departe, la marginea teraselor, nu a mai rămas decât o boare roșiatică. Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în Dumnezeu. Poți oare să fii sfânt fără Dumnezeu ? este singura problemă concretă pe care o cunosc astăzi. Brusc, o licărire țâșnise din partea de unde se auziseră strigătele și, venind împotriva vântului, o zarvă nedeslușită a ajuns până la cei doi bărbați. Licărirea s-a stins numaidecât și, departe, la marginea teraselor, nu a mai rămas decât o boare roșiatică. Într-o clipă de acalmie a vântului s-au auzit distinct strigăte de oameni, apoi zgomotul unei împușcături de armă și urletele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care se întuneca puțin câte puțin și topea atunci silueta ei nemișcată; asupra sprintenelii cu care ea se deplasa dintr-o odaie în alta; asupra bunătății ei de care nu-i dăduse niciodată lui Tarrou dovezi precise, dar a cărei licărire el o recunoștea în tot ceea ce făcea sau spunea ea; asupra faptului, în sfârșit, că, după părerea lui, ea știa totul fără să stea să chibzuiască în mod deosebit și că, cu atâta tăcere și umbră, ea putea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la început mângâindu-i fața, apoi gâtul, iar acum dezgolindu-i pieptul. Un moment mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele lui se umezi de sudoare și, agățându-se de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alături de care se trezise din întâmplare. Îmi pare rău. Chiar îmi pare. —Mă îndoiesc. — Unde mergem? Nu știu. Departe de ei, departe de Ierusalim. Ne întoarcem când n-o să mai fim în pericol. Maggie se uită pe fereastră, zărind primele licăriri ale unei lumini albastre, cețoase, la orizont. Ierusalimul abia se trezea. Nu văzuse până acum decât un cerșetor ciudat. Dar mesajul ăsta de la tatăl tău? — Nu mai știu. —Haide. A spus „Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înghețat iarna. Lăsa impresia că până și asta, priveliștea unei femei înconjurate de bărbați mascați, care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori. Căci ochii verzi ai acestui om trădau într-adevăr o emoție; iar emoția aceasta era dorința. Bărbatul acesta se apropia de ea cu altă fâșie de material negru în mâini. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
implicațiile businessului și cele economice ale nanotehnologiei, îmi devenea clar faptul că ceva grandios se punea la cale. Aceasta nu era doar o revoluție tehnologică; se contura în același timp și o revoluție economică. Tocmai începeam să vedem cu toții prima licărire de lumină, mult prea devreme pentru a cuprinde adevăratul înțeles al acestei noi idei. A doua transformare care avea loc în modul meu de a gândi, referitor la economia inovațiilor a avut loc mai târziu. În jurul anului 2000, participam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
gene? Bioimitarea: biologia umană folosită în proiectarea științei. Va fi cu adevărat interesant atunci când aceste sisteme vor începe să se construiască ele însele, să se autoasambleze și să se autoîmbunătățească mai presus de înțelegerea noastră. Pot să-mi imaginez astăzi licăriri ale acestui viitor în inteligența roboților, care sunt abia la începutul evoluției lor. Ar trebui să luăm în calcul emergența internetului global, un gen de trezire la conștiința de sine, ca fiind constructivă. Lăsând de-o parte versiunile filmului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou penele. Și văzu cum haita se îndrepta spre el. Capitolul 76 Elicopterul Robinson R44 ateriză într-un nor de praf, iar Vasco Borden coborî, încovoiat sub elice. Urcă într-un Hummer negru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asupra tuturor, El ar fi trebuit să supravegheze multă vreme Istanbulul ca să-și dea seama cine ce făcea În spatele ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era mai bine ca fata să nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e tot acolo, goală de mulți ani când ultimul ei locatar a murit în brațele Justei iar ea i-a spus bărbatului, Nu mai vreau niciodată un animal în casa mea. În fața intrării întunecate a cuștii s-a zărit o licărire care a dispărut imediat. Cipriano Algor vru să afle despre ce e vorba, se aplecă să arunce o privire după ce se apropiase câțiva pași. Bezna dinăuntru era completă. Înțelese că astupa cu trupul lui lumina felinarului și se dădu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor vru să afle despre ce e vorba, se aplecă să arunce o privire după ce se apropiase câțiva pași. Bezna dinăuntru era completă. Înțelese că astupa cu trupul lui lumina felinarului și se dădu puțin la o parte. Era licărirea unor ochi, un câine, Sau o pisică, dar mai degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate, despre specia lupină nu mai există memorie credibilă aici, în ținut, iar ochii pisicilor, îmblânzite sau sălbatice, așa cum oricine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu jumătate din vase, care, între paranteze fie spus, n-au fost încă scoase din furgonetă, Cipriano Algor a început, de la o oră la alta, să nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avangarda, care pregătea ceva În vederea ritului. Dacă nu erau mulți, mai puteam să-i ocolesc și să ajung la statuia Libertății. Înainte ca Ei să sosească, cine știe de unde, și câți, pe același drum. Am stat ghemuit mult timp, urmărind licăririle felinarelor În biserică, alternarea periodică a luminilor, momentele de intensitate mai mare sau mai mică. Calculam cu cât se depărtau de statuia Libertății și cât putea ea să rămână În umbră. La un moment dat am riscat, am lunecat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unor puncte de vedere eretice față de propria poziție, coordonatorul l-a acuzat pe Emilian de „trădare” și „ingratitudine”. Ceea ce nu l-a împiedicat să îl propună, peste puțină vreme, drept succesor al său la Catedră... Într-o anchetă a revistei Licăriri (nr. 8-10, februarie 1931), Dragomirescu - căruia Marcel iancu îi va desena un expresiv portret - opina „în privința așa-numitei literaturi de avantgardă” că „nu este decît o producțiune care din punct de vedere estetic nu merită nici o atenție. Adevărata literatură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pumnul la gură și a tușit violent. Dacă Gaston ar fi profitat de acest prilej, ar fi putut pune mâna pe pistolul de la picioarele lor, dar când l-a văzut pe Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]