738 matches
-
În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că un câine ca namila din fața mea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parte și de alta, câte un rând de floace. Lui Nur Iulian îi e scârbă de el, i-a fost scârbă încă de la început, de când se băgase cu albanezii, ar vrea să-l vadă mort, cu ochiul bâhlit, fără nici o licărire, dar nu mai poate da înapoi. Azi e ziua. Trebuie să meargă acasă la jidan, la Gaspadin. Binefăcătorul lui. Ceilalți vor sta la ușă, iar el o să le deschidă pe dinăuntru. Pe drum, Nur Iulian se gândește la multe lucruri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o licărire albăstruie, vizibilă noaptea. Asta o știa din lecturi, încă din facultate. Dar Celebi voia să vadă cu ochii lui dacă licăreala aceea are într-adevăr forma trupului îngropat acolo sau e doar un halo slab, produs de pământul excesiv de fertil
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pleoapele, gemând, apoi și le deschise și se uită lung la bătrână. Să stau eu până se termină războiul? Închipuiți-vă când se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de-a lungul anilor, iubirea s-a ofilit și s-a lăsat substituită, succesiv sau prin puseuri, de compasiune reciprocă, de prietenie, suferință, izbucniri de recrudescență sexuală, amărăciune, gelozie și furie, și apoi din nou veri tîrzii în care pîlpîiau licăriri de abandon sexual, pe urmă iar impulsuri vindicative și ură, și din nou compasiune, o împletire de emoții alternante, schimbătoare, întrepătrunse, dizolvate în îmbinări bizare și combinații neașteptate, ca niște cocktailuri amestecate de un barman smintit. Dar oricare ar fi
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
la Ovidiu). În română, alb nu este un cuvânt izolat; are o bogată familie de derivate, dintre care unele sunt moștenite din latină: (a) albi < lat. *albire (care avea în latina clasică forma albescere), albeață < lat. *albitia, alboare „lumină difuză, licărire“ < lat. alborem. Dar și searbăd „palid“ vine din lat. exalbidus „albicios“ (nu trebuie confundat cu sarbăd „(despre lapte) acrit“). Unii consideră că și abur ar proveni din lat. albulus „alb ca spuma“, acesta fiind aspectul material al vaporilor de apă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
atunci, prima oară, spasmul dorinței de bărbat în scoica ei sigilată. Acum era-mbrăcată în dessous-uri de mătase, unsă pe față și pe sâni cu uleiuri mirositoare, fardată rafinat și înfășurată în cea mai splendidă rochie, cu focuri de lame, cu licăriri de piele de anacondă și cu ape de albastru electric, la care se asorta de minune turbanul de mătase cu model floral. Monsieur Monsu asistase, fără să se plictisească, la complicatele operații cosmetice și vestimentare care duraseră aproape opt ore
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peisajul arhaic și încleștat parcă în lumina torței puturoase pe care Abatele o folosise ca să-și lumineze drumul. Mișcările Abatelui îi atraseră Mariei atenția asupra capului bărbatului crucificat în stânga lui Iisus. Chipul se retrăsese, și, în locul lui, se putea vedea licărirea slabă și verzuie a unui... ― Scaner de retină? Care are configurația ta în memorie? întrebă femeia. ― Uneori, tehnologia este singura modalitate de a păstra un secret. Vocea, retina... ― Pot fi lesne imitate! Ideea asta era poate cea mai ingenioasă dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
energie și aerul este evacuat din cameră. Ca și cum ar fi fost obișnuită de când lumea cu scările acelea, Maria porni în tăcere spre ieșire. În urma ei, Abatele aruncă încă o privire înainte de a porni manual secvența de izolare a camerei. Ultima licărire de lumină îi permise să se mai uite o dată la racla de aur din cel mai îndepărtat colț al subsolului. Maria nu văzuse pletele Sfântului Augustin. Ce semn să fie ăsta, Doamne? 17. Kasser știa că nu avusese niciodată strălucirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și acest lucru ar fi putut însemna ceva pentru Radoslav în circumstanțe normale. Dar noaptea aceea ieșea din tiparele obișnuitelor revelații pe care Dumnezeu le aștepta de la Abați pentru bunul mers al Ordinului. Printr-o crăpătură mai groasă, Radoslav văzu licărirea slabă a ceea ce părea a fi o oglindă. Cu degete tremurânde, începu să lărgească spărtura dorind parcă să nu uite nici o clipă că sapă în capul sfântului său. Pe măsură ce gaura se lărgea, Abatele trebui să accepte că dincolo de basorelief nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de interconectare a diverselor teritorii dominate de câte un mușuroi părea să fie singura imperfecțiune de pe Z. Recunoscu că nu era simplu să creezi religii. Poate tocmai de aceea începea să-i aprecieze din ce în ce mai mult pe călugării augustinieni. Imediat ce văzu licărirea de lumină, creierul lui Rim intră în modul de luptă, accelerîndu-i mișcările. Se aruncă la pământ și se ridică apoi în picioare cu mult înainte ca armăsarul său, lovit în plin de o încărcătură energetică, să atingă pământul, mort încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu bere. Turnă în paharul său berea rămasă și o dădu pe gât, sub privirea atentă a hunului. Pe urmă, punând jos cu zgomot paharul gol, întrebă: — Plecăm mâine? 3 Plecară din casa lui Audbert a doua zi, la primele licăriri ale zorilor. Capătul călătoriei era departe, iar hunii îi lăsaseră marcomanului doar un scurt răgaz ca să-și ia rămas bun de la nevastă și copii. De altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
limpede că, în vreme ce el își pierduse cunoștința, reușise să-și desfacă frânghia și să-l urce în șa pe fratele ei, după care, probabil urcându-se în spatele său pentru a-l sprijini, fugise împreună cu el, căutând să profite de ultimele licăriri ale zilei. își spunea că ar fi trebuit să-i urmărească, profitând de faptul că Frediana, crezând poate că el era mort, îi lăsase calul, împreună cu cel al lui Rutger. în același timp, își dădea seama că ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă înșel. Balamber își opri câteva clipe privirea pe chipul său; apoi, încet, o roti de jur împrejur, măsurând din ochi tabăra devastată, haosul care încă mai domnea printre oamenii săi. Deasupra dealurilor, spre răsărit, cerul se lumina la primele licăriri ale zorilor. Ochii săi rămaseră fixați pe mantaua de nepătruns a pădurii care înconjura din toate părțile tabăra. Dușmanul era acolo, fugind victorios. De neatins. Dar el nu putea să accepte o asemenea umilire: trebuia să reacționeze. Privindu-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost fu greu să spună câte - și corturi de diferite mărimi, în mijlocul cărora mișunau bărbați înarmați. Stâncile mari ce atârnau deasupra locului și contraforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cap energic. — Așteaptă, îți zic. Neliniștiți, ochii ei scrutau curtea largă. Luna plină era din când în când umbrită de trecerea norilor, dar mantia de nori îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mal a ceea ce mai întâi îi păruse doar un torent se arăta acum de neatins. După o vreme, nu știa cât anume, ploaia încetă, iar pe cer norii începură să se împrăștie cu repeziciune, lăsând să răzbată timid chiar și licărirea câte unei stele. în vad, însă, lupta continua cu o îndârjire de necrezut, fiindcă, între timp, ambele părți primiseră întăriri. Balamber își dăduse seama că alte minagn-uri veniseră să sprijine oamenii săi, dar nu putea să le recunoască stindardele. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-și mai amintea de ce se chema așa, însă un lucru era sigur: acolo urma să se hotărască totul, fiindcă Atila își oprise acolo retragerea armatei, pentru a da bătălia finală. Armata romano-vizigotă lăsase în urmă tabăra încă de la primele licăriri ale dimineții, iar acum, după un marș de câteva mile, se desfășura în câmpie, conform planului la care consimțiseră comandanții lor cu o seară înainte. Curierii galopau frenetic pe linia frontului și câteva trupe mici de cercetași în avangardă călăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-abia s-a trezit din somn. Dacă nu ar avea tubul acela de plastic în nas, nu ai zice că e o persoană cu nevoi speciale. Ambii ochi sunt doar puțin deschiși. Dacă te uiți mai atent, zărești o licărire undeva înăuntrul pupilei. E mică, dar intensă. Primul lucru pe care l-am observat a fost această sclipire evidentă. Ea m-a făcut să văd, dincolo de aparențe, o parte a ei care nu e în suferință. - Bună ziua, spun eu. - Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a arătat sub aparențele unei femei, ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numai odată cu ele. Și fratele meu începu să construiască din lemn de balsa avioane de modelaj futuriste, pentru că „viitorul - așa citise el în Hobby - plutea în aer“. Pe fundalul negru, de parcă ar fi fost înconjurați de noapte și doar o licărire roșiatică ar mai fi căzut pe siluetele lor, Ahile îngenunchează în fața prietenului său, Patrocle. Acesta șade pe jos cu un picior îndoit sub el, cu celălalt întins de durere. Își ține cu mâna brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
băiatul? Îi plecat cu mai mulți colegi, să-i ure pe profesori. Nu știi cum îi obiceiul? Bine face - a răspuns Costăchel, absent. Afară ningea. Clinchete de clopoței se amestecau cu glasuri neprihănite... Ultima noapte a anului ardea cu ultimele licăriri ca un muc de lumânare... Costache! M-am întâlnit cu inginerul Cicoare - a deschis vorba Petrache. Ei! Ce face domnul inginer? Abia aștept să-l văd - s-a arătat Costăchel bucuros. Și el îi în așteptarea unui asemenea moment. Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
putut fi un fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dispusă să accepte că el ar fi putut fi omul cel mai bun pe care va avea vreodată șansa să-l cunoască în lumea asta. Iubea la el stăruința tristă cu care credea că orice rană se putea vindeca. Dar licărirea lui de îndoială, de vagă dezamăgire, căutarea aia permanentă a ceva puțin mai valoros și mai strălucitor... Virtuos, dispus să se sacrifice, îndelung chinuit - o sufoca lent. Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cică o să-mi dea „limpezime“. Să mă facă să mă simt mai cum eram înainte. Nu știu cine m-am simțit în ultima vreme, dar frate, tare bine ar fi să scap de nebunia asta. Își ridică ochii spre Daniel, cu o licărire de speranță falsă, implorând confirmarea. — Problema e că ar putea fi Etapa a Treia din ce-or încerca ei să-mi facă. Mai întâi mă scot de pe șosea. Al doilea pas, îmi scot ceva din cap când sunt pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]