661 matches
-
ăsta. Lucrul mi s-a părut firesc. Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între "ascuns" și "pe față", între lovitura dată pe la spate, în întuneric, și lauda rostită în față sau în public. Voi reveni când voi ajunge la lichelele de altă anvergură din zilele noastre. Sigur este că lichelele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalți la zona lor de umbră, la "lucrătură", la otrava instilată pe ascuns. Ele mizează pe clandestinitate, pe intrigă, pe turnătorie. Iar când sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
face parte ambiguitatea întreținută între "ascuns" și "pe față", între lovitura dată pe la spate, în întuneric, și lauda rostită în față sau în public. Voi reveni când voi ajunge la lichelele de altă anvergură din zilele noastre. Sigur este că lichelele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalți la zona lor de umbră, la "lucrătură", la otrava instilată pe ascuns. Ele mizează pe clandestinitate, pe intrigă, pe turnătorie. Iar când sânt ajunse din urmă de propriul lor trecut, de mârșăvia tăinuită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe clandestinitate, pe intrigă, pe turnătorie. Iar când sânt ajunse din urmă de propriul lor trecut, de mârșăvia tăinuită și făcută tocmai sub încredințarea pecetei tainei, când ceea ce a fost ticluit cu gândul să rămână ascuns este dat pe față, lichelele nu se căiesc, ci se grăbesc să dea explicații, de obicei extrem de sofisticate sau, mai rău, devin agresive și acuzatoare. Dar să ne întoarcem la lichelele mele de dinainte de '90. Așadar la bună parte dintre colegii mei de Institut. Cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când ceea ce a fost ticluit cu gândul să rămână ascuns este dat pe față, lichelele nu se căiesc, ci se grăbesc să dea explicații, de obicei extrem de sofisticate sau, mai rău, devin agresive și acuzatoare. Dar să ne întoarcem la lichelele mele de dinainte de '90. Așadar la bună parte dintre colegii mei de Institut. Cu ce se ocupau ei? De pildă cu înscenarea unor "procese". Te invitau la o ședință anuală, de "bilanț", în care "se dădea citire" unui raport anodin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt grotești. Atunci ele se încheiau îndeobște cu frângerea unui destin. Eu am avut noroc: am fost transferat la Institutul de Istoria Artei. Componenta ideologică a artei era cu mult mai palidă decât cea a filozofiei, așa încît densitatea de lichele în noul institut era aproape nulă. Dimpotrivă, câțiva dintre noii mei colegi făcuseră pușcărie politică. Lichele nu mai puteam întîlni decât în situații excepționale, când soseau la "ședințe deschise" activiști de la Centrul Universitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarășa Clătici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost transferat la Institutul de Istoria Artei. Componenta ideologică a artei era cu mult mai palidă decât cea a filozofiei, așa încît densitatea de lichele în noul institut era aproape nulă. Dimpotrivă, câțiva dintre noii mei colegi făcuseră pușcărie politică. Lichele nu mai puteam întîlni decât în situații excepționale, când soseau la "ședințe deschise" activiști de la Centrul Universitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarășa Clătici", care avea să se ilustreze în 1981, cu ocazia unui "proces" celebru, cel al "meditației transcendentale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe drumuri. Astăzi, domnul Bondrea este rectorul celei mai mari universități particulare, Universitatea "Spiru Haret". Cam asta era. În rest, pentru că viața mea socială era sumară și se reducea la frecventarea câtorva prieteni, nu prea mai aveam unde să întîlnesc lichele. Ba da, mai erau totuși vecinii. La parter, în casa de vizavi, locuia un cuplu de pensionari. Perdeaua de la fereastra lor se mișca de câte ori ieșeam în oraș sau veneam acasă. Aveam senzația că sânt vecin cu un post de observație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aminte în timpul "ședințelor de bloc" (eram o mână de oameni, șapte familii în toată casa, care ne știam de 20 de ani), când "lua cuvîntul" (venea uneori îmbrăcat în pijama) și începea cu un excurs despre "regulile conviețuirii socialiste". Cu lichelele publice lucrurile erau cât se poate de simple. Locurile lor de întîlnire erau volumele omagiale, ziarele, televiziunea și radioul, unde de asemenea erau omagiați "conducătorii" (de ziua nașterii sau cu ocazia altor zile naționale festive și la congrese ale Partidului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ziua nașterii sau cu ocazia altor zile naționale festive și la congrese ale Partidului), cenaclul "Flacăra" și, integral, revista Săptămâna, care își primea informațiile direct de la Securitate. Ajunși în acest punct, ne putem desigur pune întrebarea care e funcția lichelei într-o societate comunistă. Răspunsul îl vom găsi dacă privim spre însăși esența acestui sistem; pentru că în comunism licheaua e secretată de această esență. Și care este esența comunismului? Răspuns: nivelarea. Cu excepția reprezentanților nomenclaturii și a celor aflați în slujba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
revista Săptămâna, care își primea informațiile direct de la Securitate. Ajunși în acest punct, ne putem desigur pune întrebarea care e funcția lichelei într-o societate comunistă. Răspunsul îl vom găsi dacă privim spre însăși esența acestui sistem; pentru că în comunism licheaua e secretată de această esență. Și care este esența comunismului? Răspuns: nivelarea. Cu excepția reprezentanților nomenclaturii și a celor aflați în slujba ei, restul populației trebuie să arate la fel: de la aspectul exterior (cum se îmbracă, în ce tip de locuințe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale unui aparat anume creat (Securitatea). Acesta poate asigura "impulsurile centrale", dar releele care asigură transmiterea lor și supravegherea până la nivel periferic precum și retransmiterea informației obținute până la sediul central, în vederea prelucrării ei, trebuie create separat. Funcția aceasta suplimentară o asigură lichelele. Și ele o asigură în chip natural, ceea ce înseamnă cu eficiența și geniul cu care natura reglează, găsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă, echilibrul la nivelul fiecărei specii, creând astfel posibilitatea supraviețuirii ei. Deosebirea este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele o asigură în chip natural, ceea ce înseamnă cu eficiența și geniul cu care natura reglează, găsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă, echilibrul la nivelul fiecărei specii, creând astfel posibilitatea supraviețuirii ei. Deosebirea este că lichelele nu "curăță specia" ― așa cum fac felinele când vânează ― de exemplarele bolnave, debile, deficitare etc, deci de mediocri, proști sau impostori; lichelele "curăță" societatea eliminând vârfurile, deci nu exemplarul care trage un picior, aude prost sau și-a pierdut un ochi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în care trebuie să o facă, echilibrul la nivelul fiecărei specii, creând astfel posibilitatea supraviețuirii ei. Deosebirea este că lichelele nu "curăță specia" ― așa cum fac felinele când vânează ― de exemplarele bolnave, debile, deficitare etc, deci de mediocri, proști sau impostori; lichelele "curăță" societatea eliminând vârfurile, deci nu exemplarul care trage un picior, aude prost sau și-a pierdut un ochi, ci pe cel care păcătuiește prin vigoare, sprinteneală și exces de fantezie. Iată de ce pentru un exemplar dotat, ambițios sau care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care acesta dispune, în loc să fie pusă în slujba realizării proiectului propriu, este cheltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanță e chemat să participe zi de zi pe parcursul întregii sale existențe. Ei bine, lichelele sânt organizatorii acestei curse cu obstacole. Ei joacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui Făt-Frumos când un munte, când o pădure plină cu lighioane, când o apă fără hotare. Cine nu are destulă astuție, cine nu inventează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rău. A trebuit să treacă un timp până ce primii au priceput că lucraseră temeinic și pe termen lung și că îndobitocirea se petrecuse în masă. Se puteau întoarce între "ai lor". Victima lor, un popor întreg, nu-i repudia. Ei, lichelele, puteau reveni la rampă. Nu aveau de cine se teme. În nici un caz de o mână de intelectuali care vorbeau de memorie, vină și căință. Își puteau face partide, puteau intra în parlament și puteau deveni miniștri, își puteau face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca să-i vină mintea la cap". Ce conta că prezența pe ecranul televiziunii, ore și ore în șir, a foștilor poeți de curte era o palmă pe obrazul poporului român dacă poporul român nu simțea că este pălmuit? "Apel către lichele"? Sigur, apelul acesta nu fusese făcut pentru și către lichele. El fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el nimic sângeros; nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe ecranul televiziunii, ore și ore în șir, a foștilor poeți de curte era o palmă pe obrazul poporului român dacă poporul român nu simțea că este pălmuit? "Apel către lichele"? Sigur, apelul acesta nu fusese făcut pentru și către lichele. El fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el nimic sângeros; nu invita pe nimeni la răzbunare și linșaj. Tot ce își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
retrageri pioase. Tonul mâniei lipsea cu desăvârșire din el. Pe unii i-a contrariat mesajul lui: dacă veți avea o cădere pe gânduri și o decentă ieșire din scenă, vă vom iubi. Vă vom iubi?" Dar cum să iubești o lichea, fie ea și renunțîndă? Această virtuală declarație de iubire care atunci suna deplasat își vădește de-abia astăzi sensul. Și îl dovedește tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conștiințele celor care erau chemați să se apere. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când binele nu se mai definește viguros și pozitiv, ci doar ca absență a răului. Ei bine, l-aș fi iubit pe Păunescu, dacă ar fi renunțat la războiul lui cu poporul român. Căci ce se poate întîmpla când o lichea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai ține pe picioare? Este evident că lupta dintre ei e inegală: nimeni nu-i dă poporului român o emisiune de televiziune în care el să stea la o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu au simțit nevoia să țină în vreun fel seama de ele. Dimpotrivă, aparițiile televizate ale acestui accident genetic nefast s-au înmulțit de atunci și în compania lui apar de-acum chirurgi, scriitori sau pianiști vestiți. "Apelul" meu către lichele, scris într-un ceas de grație din noaptea de 30 decembrie 1989, a rămas o acoladă stilistică cu un iz ușor desuet, ba chiar, cu trecerea timpului, de-a dreptul deplasat și a devenit, în scurtă vreme, literă moartă. Și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
17 iulie Astăzi în mașină, în drum spre casă, îi spun lui Vlad Zo că nu mă descurc în povestea cu opera, cu talentul și cu imoralitatea socială a scriitorului. În ce măsură un scriitor care bate palma cu un regim de lichele își pune în pericol destinul literar? Talentul lui Brecht e mai puțin mare pentru că el era compromis? Sau al lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu? "M-am gândit și eu la chestia asta, îmi răspunde Vlad. Păi nu talentul e problema. Talentul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Petruș Andrei se recomandă pe sine: Se schimbă lumea azi din temelie, Din rău în tot mai rău se primenește, De cinste nimeni nu mai pomenește, Iar munca a ajuns anomalie. Escrocii toți formează "lumea bună” Căci ne conduc abjectele lichele Iar cântecul sucombă în manele Și-i adevăr suprem orice minciună. Doar crima-i zilnic popularizată Iar viciul este proclamat virtute Cât Iago-și țese, pe ascuns, cabala Toți asasinii ies basma curată Și cauzele tot (toate) sunt pierdute Iar caii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
argumentat „sfătuitorul”. Observând că rămân impasibil, că nu mă bat cu capul de pereți și nu cer clemență, insul a schimbat macazul și mi-a spus șoptit, măsurându-mă cu o privire uleioasă, complice: „Bine ai făcut. Tipul e o lichea și o nulitate” - și a început să râdă zgomotos. Un râs care întotdeauna face să-mi fie frică pentru ființa umană. Alte întrebări: de ce publicăm (unii folosesc pluralul, bănuind că nu pot edita singur o revistă) autori cu vederi de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
va tăia porția zilnică de whisky și în plus l-ar lăsa de izbeliște frumoasa Elena, știm noi care Elenă, oare nu ar abdica și el? Unii spun că da, alții spun că nu, eu mă abțin. Dumneavoastră ce credeți? Lichele și licheluțe Ce se potrivește la vremuri noi? Se tot întreabă românul din 1989 încoace. Și licheaua, răspunde fermă: „La vremuri noi, tot noi". Aha, și noi proștii credeam că... Ce credeai nene, ce credeai? Că prăpăditul din socialism o să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
noi care Elenă, oare nu ar abdica și el? Unii spun că da, alții spun că nu, eu mă abțin. Dumneavoastră ce credeți? Lichele și licheluțe Ce se potrivește la vremuri noi? Se tot întreabă românul din 1989 încoace. Și licheaua, răspunde fermă: „La vremuri noi, tot noi". Aha, și noi proștii credeam că... Ce credeai nene, ce credeai? Că prăpăditul din socialism o să-și ridice capul în noua eră? Nu-i este de ajuns că a dobândit libertatea? În special
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]