938 matches
-
deprinsă cu conceptul ch’an de fericire, care presupune să găsești mulțumire în lucrurile mărunte. Eu am fost învățată să apreciez aerul curat al dimineții, culoarea frunzelor care ruginesc toamna și atingerea plăcută a apei când îmi înmuiam mâinile în lighean. Mama nu se considera o ființă educată, dar îi plăcea la nebunie Li Po, un poet din dinastia Tang. De fiecare dată când îi citea poeziile descoperea noi înțelesuri. Își punea cartea jos și privea îndelung pe fereastră. Fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă imploră să le îngădui să mă slujească. Una dintre ele ține un prosop umed ca să mă șteargă după aceea, o alta ține un vas cu săpun, a treia are o tavă cu hârtie de mătase, iar a patra un lighean de argint. Ultimele două duc câte o găleată plină cu apă, una cu apă caldă și cealaltă cu rece. Lăsați totul pe jos, le zic. Sunteți libere. Toată lumea murmură: — Da, doamnă, dar nu se mișcă niciuna. Ridic vocea: — O să put
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Yun sunt precum două vergele fierbinți înfipte în pielea mea. Împăratul Hsien Feng nici măcar nu s-a obosit să mă salute. La pauză se ridică și pleacă. Îl privesc ieșind, urmat de eunuci și de doamnele de onoare care duc ligheane, scuipători, evantaie, platouri cu pișcoturi, supiere și tăvi. Eunucul-șef Shim ne spune că soțul nostru se va întoarce în scurt timp. Așteptăm, însă Majestatea Sa nu revine. Asistența își îndreaptă din nou atenția la operă. Mintea mea e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ați trimite să-l înștiințez de îndată pe Majestatea Sa. Au de gând să vă chinuie până când pierdeți „sămânța dragonului“. Simt contracții. Înspăimântată, mă țin de burtă și îi zic lui An-te-hai să nu irosească nici o clipă. El ia un lighean și iese prin camera din spate, prefăcându-se că se duce după apă. Aud afară o voce care strigă să mă grăbesc cu îmbrăcatul: — Majestatea Sa Împărăteasa așteaptă! Nu știu dacă sunt eunucii mei sau oamenii care au venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un lighean cu apă caldă. Mă îmbăiază cu tandrețe cu un prosop. O face mângâietor, de parcă ar fi făcut asta toată viața. Alunec într-un somn liniștitor. 21 Mi-a fost trimisă copia unui decret scris de Su Shun în numele lui Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precum un țăran. După masă, călugărul ne conduce politicos în camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase să descoperim că lângă paturi sunt încălzitoare din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care Tung Chih vede că ligheanele sunt pline cu apă, Nuharoo țipă de bucurie, apoi oftează: — Asta e, cred că va trebui să mă spăl fără servitoare. Se dezbracă nerăbdătoare. Este prima oară când o văd goală. Trupul ei de culoarea fildeșului este o minunată operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se curbează într-un posterior rotund și senzual. Mă face să mă gândesc că moda hainelor fără formă pentru femeile manciuriene este o adevărată crimă. Precum o căprioară care stă lângă o stâncă, sub lumina lunii, Nuharoo se așază lângă lighean. Se spală încet pe tot corpul. Frumusețea aceasta a fost numai pentru ochii lui Hsien Feng, mă gândesc eu. Mă trezesc în toiul nopții. Nuharoo și Tung Chih dorm buștean. Suspiciunile mele revin. Îmi amintesc zâmbetul călugărului - îi lipsea sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care le luase Nebucadnețar din Ierusalim și le pusese în casa dumnezeului său. 8. Cir, împăratul Perșilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Seșbațar (Zorobabel), voievodul lui Iuda. 9. Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci și nouă de cuțite, 10. treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mîna a doua, și o mie de alte unelte. 11. Toate lucrurile de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
Ierusalim și le pusese în casa dumnezeului său. 8. Cir, împăratul Perșilor, le-a scos prin Mitredat, vistiernicul, care le-a dat lui Seșbațar (Zorobabel), voievodul lui Iuda. 9. Iată-le numărul: treizeci de lighene de aur, o mie de lighene de argint, douăzeci și nouă de cuțite, 10. treizeci de potire de aur, patru sute zece potire de argint de mîna a doua, și o mie de alte unelte. 11. Toate lucrurile de aur și de argint erau în număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu țiuit În ureche. Fetele preluară comanda. Intrară În dormitorul lung și pustiu. Încercară, hâțânându-le, paturile scârțâitoare de fier. Aleseră două care li se părură de Încredere și cerură două cearceafuri curate. Înfățară cu ele saltelele sfâșiate. Cerură două lighene cu apă și le puseră lângă paturile alese. „Intrați câte unul, numai când vă strigăm. Să aveți la voi prosoape curate și să vă purtați frumos. Acuma ieșiți puțin afară, ca să ne pregătim.” Soldații, ca să nu se iște supărări, făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rezistați mai mult În faptul trebii...”. Înăuntru, fiecare fată lucra cu metodă. După ce băiatul de deasupra se dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea pe pat, se așeza pe el și depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese mâna și-i luase prosopul. Îl așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o clipă picioarele Îi atârnaseră peste marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un orășel ars de soare de la malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și care spunea că doi turci se freacă cur În cur deasupra unui lighean, un al treilea toarnă cu ibricul apă În chiar locul joncțiunii, iar ceea ce rezultă este tradiționala răcoritoare care a intrat și În zicători, mulți dintre vorbitori folosind cuvântul, dar neavând habar ce-ar putea Însemna, cât din pricina amintirii moștenite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și îngenunche pe iarbă. — Ei, frate? Genba îl privi cu coada ochiului, dar continuă să-și repeadă bărbia în fața oglinzii până când termină, în sfârșit, cu bărbieritul. Numai după ce briciul fu pus la loc și își clăti fața cu apa din lighean, se întoarse complet cu fața spre fratele său. — Ce este, Yasumasa? Ar putea pajii să se retragă, te rog? — De ce nu mergem înapoi la cartierul meu general? — Nu, nu. Aici e locul cel mai potrivit pentru o discuție secretă. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecărui sfeșnic și a candelelor lui după întrebuințarea fiecărui sfeșnic. 16. I-a dat greutatea de aur pentru mesele pîinilor pentru punerea înainte pentru fiecare masă, și greutatea de argint pentru mesele de argint. 17. I-a dat chipul furculițelor, lighenelor și ceștilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, și a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir; 18. și chipul altarului tămîii în aur curățit, cu greutatea lui. I-a mai dat și chipul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Și s-au tinsu câteva bucăți de atlazuri și de tăfți pre îmbe pățile de uliță pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: câțiva cai turcești cu podoabe scumpe și lighean cu ibric de argint și alte lucruri scumpe”... --După această aducere aminte, grație lui Ion Neculce, hai să urmăm calea spre mănăstirea Barnovschi, dragule. --Unde se află și “Târgul lui Barnovschi vodă”. --Așa este și, ca drept dovadă, uite ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Văd o femeie foarte slăbită, la spital, când am făcut analizele alea obligatorii, și-mi spune povestea. Îl cunoscuse și ea. Nu mai mâncase de trei săptămâni... Era o umbră... că nu o slăbeau deloc...ba se spăla într-un lighean, cu lacrimi, nu cu apă, că strânsese multe lacrimi din cauza lor... Bărbată-su îl păzea pe ăsta (îl pusese statul) să nu iasă pe afară, dar nu știa că-i moare nevasta în casă din cauza lui... I am zis, nevăzând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
26. Israel și Absalom au tăbărît în țara Galaadului. 27. Cînd a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, și Barzilai Galaaditul din Roghelim, 28. au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături, 29. miere, unt, oi, și brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David și poporului care era cu el, ca să mănînce, căci ziceau: "Poporul acesta trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră de la frigul care se lăsa spre dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de rigoare, și nu aveam nici o grabă să plec undeva. N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În casa de la Brașov, probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă nerăbdător rezultatele. La început, viziunea sa e lăudată, însă după doi ani vin raporturi despre izbucniri violente între săraci și bogați. Jaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nici un chichirez, cum zice tata, dar l-am molfăit, oricum trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să mă caute. Nu mă vede, dar mă știe prin apropiere - așa-i Nora, ai zice că-i o soacră; cea cu ochi de acră. Iau din troscot morcovul lepădat și-l azvârl - am o precizie la chitit... Cade În ligheanul cu apă chiar În clipa În care femeia s-a Întors cu spatele. Nora simte, știe, mă știe. Se răsucește Încet, Încet, ar putea ține ochii Închiși, când ajunge În dreptul meu se oprește din rotit. M-a prins... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo vorbă. Eu m-am dus desculț la bucătărie și m-am spălat deasupra ligheanului, pe care ea mi-l umpluse dinainte cu apă. Apa era rece și limpede, era apă de la fântâna noastră din curte. Nu se găseau mulți în sat care să aibă fântâna lor. Eu îmi spălam totdeauna subsuorile și fața, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu privirea câmpul de bătaie. Nu spăla rufele astăzi, îi spunea mamei, pe vremea când eram încă o familie, nu se vor usca, dar la prognoza meteo au spus că va fi cald și uscat, spunea ea și ieșea cu ligheanul plin, în semn de protest, dar după numai câteva ore alerga înfrântă la sforile cu rufe, pentru că cerul începea să se înnegrească, iar hainele ei dragi se îmbibau cu apă. Acelea erau clipele lui de satisfacție, sub privirile ei uimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]