553 matches
-
e poezia mai filosofică și mai aleasă decît istoria: pentru că poezia înfățișează mai mult universalul, cîtă vreme istoria mai degrabă particularul". Metodica rimbaldiană este a omului de știință și are ca obiect increatul cosmic: "adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegîndu-și ca domeniu al operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi întregite prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
întregite prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogînd cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi" ("limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă pădurile acestea" ("aurores [qui] chargent ces forêts"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau potir verres"), decît la extinderea realului pînă la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare? În
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
virtuții. Cele trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia și lăcomia. Virgiliu, poetul latin îl va salva și-i va fi călăuză prin infern și o parte din purgatoriu. După Poarta Infernului și Vestibulul Infernului urmează cele nouă cercuri infernale, debutînd cu Limbul și Desfrînații și culminînd cu tartorul suprem, Lucifer. Bolgiile se succed pe un con cu vîrful în jos, spre centrul pămîntului - în vîrf se află, hidos, Lucifer, hrănindu-și cele trei guri cu Iuda, Brutus și Cassius. În al treilea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-i deduce legea [principiile]". Procedeele folosite de poetul francez decurg (se deduc), "apodictic" am putea spune, din natură specială a referentei, în poezia să, pe care poetul român o circumscrie, inspirat, astfel: Increatul cosmic: adică existentele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegându-și că domeniul al operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi întregite prin adaosul unor existente ideale, Rimbaud se dovedeste încă o dată om de stiinta căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
întregite prin adaosul unor existente ideale, Rimbaud se dovedeste încă o dată om de stiinta căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogând cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi ("Limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă pădurile acestea" ("aurores [qui] chargent ces forets"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau pour verres"), decât la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare în neîmplinirea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
adulții și larvele, care atacă diferite specii de crucifere cultivate și spontane, care înțeapă și sug conținutul celular din țesuturi. În locurile de atac apar pete de culoare galbenă-pal, iar țesuturile se necrozează. La atacuri puternice, petele pot cuprinde tot limbul foliar, iar procesele fiziologice sunt stânjenite, iar plantele se vestejesc și se usucă (fig. 3 d). Pagube importante sunt înregistrate în culturile semincere, care pierd florile și fructele sau acestea rămân nedezvoltate. În ultimii ani, dăunătorul produce pagube care pot
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
formă de mici orificii. După o perioadă de hrănire, are loc împerecherea și apoi femela depune ouăle în sol, obișnuit în jurul plantelor. Incubația durează 10 - 12 zile. Larvele care apar pătrund în pețiolul frunzelor, în care rod un canal până la limbul foliar. O singură larvă poate ataca mai multe frunze de pe aceeași plantă sau de pe plante apropiate. Dezvoltară larvară durează 15 - 18 zile. Larvele mature se retrag în sol, unde în celule speciale se transformă în pupe. După 8 - 14 zile
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
mature se retrag în sol, unde în celule speciale se transformă în pupe. După 8 - 14 zile apar adulții, care se hrănesc o perioadă și apoi intră în diapauză hiemală. Plante atacate și mod de dăunare. Adulții produc perforații în limbul foliar, iar larvele se dezvoltă în frunze, rozând parenchimul dintre cele două epiderme. Din cauza atacului frunzele se usucă. Măsuri de prevenire și combatere. Se aplică aceleași măsuri specificate la puricele negru al verzei. Gărgărița galicolă a verzei - Ceuthorrhynchus pleurostigma Marsh
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
este un dăunător polifag; pe lângă speciile crucifere: varză, conopidă, muștar, rapiță etc., se întâlnește frecvent pe sfeclă, tutun, mazăre, unele plante medicinale (mătrăguna), plante ornamentale (dalii, crizanteme). Larvele care apar rod la început epiderma inferioară și parenchimul frunzelor, apoi perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. Pagube mai mari le produc omizile din ultimele vârste, care pătrund în căpățâna de varză sau inflorescențele de conopidă, în care rod galerii mari (fig. 15 d). În aceste galerii se adună resturi de
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
În ceea ce privește frunzele, ele iau naștere din primordii foliare născute pe flancurile apexului caulinar și cresc rareori prin celule meristematice apicale (ca la ferigi). La cele mai multe spermafite, frunzele cresc În lungime datorită meristemelor intercalare, localizate la mijlocul sau la baza limbului. Funcționarea acestor meristeme are o durată foarte scurtă; rareori ele pot funcționa mai multe luni (la unele graminee) sau chiar toată viața plantei (la Welwitschia mirabilis, din deșertul sud-est african). Țesuturile conducătoare: o cheie pentru viață În mediul terestru. Evoluția
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
mezofil subțire, omogen, cu celule izodiametrice; uneori frunzele au doar două straturi (cele două epiderme), exceptând nervura mediană (Elodea canadensis); - celule cu mucilagii și mineralizare puternică la suprafața plantei; - aerenchim puternic dezvoltat În scoarța organelor axiale (canale aerifere) și mezofilul limbului foliar (camere aerifere); - Înmulțire predominant vegetativă, prin fragmentare și prin muguri hibernali (turioni). Adaptări ale plantelor vasculare (terestre) În funcție de alți factori, corelați cu apa Temperatura: 1. Psichrofitele (plante de tundră, cu sol rece) au perioadă de vegetație scurtă, au
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
nu acțiuni, "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"5. Altfel spus, figura cristalină a desăvârșirii spirituale - spiritul de geometrie - și viziunea înaltă a posibilului luminat - spiritul de finețe 6. Forme ale "increatului cosmic: adică existențele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile" care să slujească "la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare"7. Dezobiectivării lumii îi urmează sublimarea ei, purificarea "până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru"8. Figură infrareală, a unei imagini
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abolește realul, ci îl lărgește și îl adâncește, dincolo de întruchipările sale imaginare, până în punctul de origine unde el abia mai e posibil, dar unde e reflex pur al spiritului liber, liber de a lumina începutul, lucrarea lucrurilor. O stare de limb care mijlocește între increat și creat, interfața care dă posibilitate inaparentului să semnifice. Ajuns în acest punct de maximă transparență, poemul nu mai poate fi vedere a lucrurilor în vizibilitatea realului mundan, rostitul care le spune și le descrie în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci - prin exfolierea ce pune cuvântul în abis - dezidentifică subiectul însuși. Reducție în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e totuna cu a coborî spre cerul interior, în sufletul frumos care, ca răsfrângere speculară a înălțimii celeste, duce cerul mai departe. Pentru ca minunea să se limpezească, să apară ca splendoare strălucitoare a frumosului, trebuie străbătute toate vălurile ce ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a începutului, a posibilului ce reîncepe totul, în care ce nu este încă este deja în ființarea prefigurată. Aventură preformală în care "întâmplarea arde-n miezul ei"41, vestește și rostește, arată ceea ce nu se vede: interiorul unui poem. "Ce limb se-ntemeiază-aici?", "ce duh își are cuibu-aici?", "dar cine se rostește-aici?". Aici nu denumește spațiul identificabil al unei prezențe și nici nu trasează perimetrul nelocuit al absenței. E locul unui neloc, locul fără loc, intermediul unui limb transparent
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ce limb se-ntemeiază-aici?", "ce duh își are cuibu-aici?", "dar cine se rostește-aici?". Aici nu denumește spațiul identificabil al unei prezențe și nici nu trasează perimetrul nelocuit al absenței. E locul unui neloc, locul fără loc, intermediul unui limb transparent, cuibul gol al posibilului: "un vid în care noimele se-arată/ ca aburi pe-o miriște arată". Ceea ce apare în golul apariției este chiar faptul de a apărea, de a se arăta ca gol; dar e un gol chemat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrurilor reale, în chiar dispariția oricăror semne în care sensul s-ar putea adăposti? "Dacă-am fi pus un soare crud să-i dea/ coroană, fața lumii-n haină nouă/ nu ne-ar fi ars, așa cum ne ardea/ acest noptatic limb lipsit de rouă:/ tărâm născut din nou, pustiu avid/ hrănind o neființă suverană,/ pe care-acum îl despărțea de vid/ doar propriul fum, ca o membrană./ Era chiar Locul însuși". Ceva încă semnifică, dintr-un adânc abia zvonit, ca o chemare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pitorescul decorativ în care vederea se îneacă, prinsă în pânza deasă a vizibilului ce sare în ochi? Vedere sufocată de propria intenție, dar nu iluminată până la orbire, saturată de lumina covârșitoare - insuportabilă - a dispariției, arsă până în golul întunecat al nevederii. Limbul noptatic e pragul dincolo de care nu mai e nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
câmp al vizibilului. Pustia nu are față, nu arată decât ștergerea din vedere, adâncul coborâtor în noaptea ființei, reflux al categoriilor ființării, până la absorbția în neființă. Iar ultima noapte nu e cu adevărat pragul premergător al marii Zile a opta, limbul clar-obscur între părăsire și accedere, întunecare și iluminare?64 A fi în Ultimul - ca și cum n-ai fi - înseamnă deja întrezărire a Primului, primultimitatea unei prezențe de absență: un aproape-deja-și-nu- încă. De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
supraviețuiește cumva pierderii grijii, care pare a fi racordul lui ultim la lume, și se abandonează nepăsării? Plasat la marginea superioară a locuinței pe care o protejează, paratrăsnetul nu are loc în sfera preocupărilor cotidiene, ci la extremitatea ei - un limb pământesc în frământul de alt calibru al celestului. El locuiește nelocuibilul, partea cea mai expusă a existenței: își face singur loc în chiar calea urgiei, reușind cumva să-și forjeze o incredibilă incisivitate din îngăduința-i extremă la viol. S-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pur analitic, al c?rui promotor era atunci Stoetzel (cf. Blondiaux, �n [41]) ?i cel al teoretiz?rîi pur speculative. El desemneaz? adversarii sociologiei: aventură american? (cre�nd �n acest scop, �n 1956, Asocia?ia Internă?ional? a Sociologilor de Limb? Francez? � AISLF � �mpreun? cu belgianul Henri Janne) ?i marile sistematiz?ri teoretice (durkheimismul, marxismul, structuro-func?ionalismul ?i structuralismul). Sociologia trebuia s? mai combat? nominalismul, determinismul, dogmatismul ?i � nu �n ultimul r�nd � istoricismul. Concep?ia să pretins realist? ?i pluralist
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
sa de după întoarcerea din India este foarte legată de Germania. Parisul avea să-l descopere mai târziu, mai întâi în câteva zile aglomerate din perioada lusitană, într-o misiune din partea Legației din noiembrie 1943, cu urgența sentimentului eșuării într-un limb nefast, dar premonitoriu: „Să trăiești în Portugalia când există Parisul!”, și apoi decisiv, din septembrie 1945. În 1943 ar fi avut ocazia să revadă Münchenul tinereții, invitat fiind de rectorul Universității din München la inaugurarea institutului oriental Sven Heddin - cf.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mijloc terapeutic, loc de liniștire, zonă de stilistică ludică, ifose introspective, tandrețuri în oglindă și alinturi capricioase /.../ scrisoarea face bună medie/re/ între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publicistice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult"), căutând a identifica aici "firea omului [...], legătura între două suflete", într-un demers deloc rigid-analitic, ci mai mult colocvial-eseistic, explicând calitatea relației dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]