1,082 matches
-
epitopi vor domina răspunsul imun. Cum găsesc limfocitele antigenele țintă și unde are loc maturizarea lor? Limfocitele sunt celule peripatetice: ele se dezvoltă din celule stem imature, localizate în măduva osoasă adultă, de unde migrează în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul limfocitelor B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat la anticorp sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de circa 910 g (1-2% din greutatea corpului), a cărui consistență este mai greu de perceput, tocmai datorită distribuției sale difuze în tot organismul. Celulele și moleculele sistemului imunitar sunt prezente în toate țesuturile, dar în unele organe (splină, ganglioni limfatici, plăci Peyer, amigdale, timus), componentele celulare au o densitate maximă, ceea ce face ca asemenea organe să se individualizeze, să prindă contur. Numărul celulelor sistemului imunitar (cu un ordin de mărime superior neuronilor) și al moleculelor sale nu reflectă fidel potențialul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sub egida OMS. Sunt prezentate eritrocitele, plachetele sanguine (implicate în coagularea sângelui) și celulele care aparțin sistemului imunitar. Toate acestea derivă dintr-o singură celulă - celula stem, pluripotentă, aflată în măduva oaselor, dar limfocitele și monocitele sunt produse în nodulii limfatici: IL-3 - interleukina 3; EPO - eritropoetina; GM-CSF - factorul stimulator de colonie granulocit-macrofagică; G-CSF - factorul stimulator de colonie granulocitică; M-CSF -factorul stimulator de colonie macrofag (din Kimball, 1994). Celula-stem generează nu numai precursorul macrofagului, ci și precursorul eritrocitului, al polimorfonuclearelor și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din capilare și devine macrofag al seroasei. În condiții normale, puține macrofage rezidente se divid și rămân viabile 1-3 luni. Nu există dovada că ele recirculă prin limfă spre vasele sanguine. Probabil că mor în țesuturi sau migrează spre ganglionii limfatici. În cazul unei infecții locale sau al unui proces inflamator, factorii chimiotactici și alți mediatori ai inflamației - citochine și molecule icozanoidice - stimulează monocitele să migreze spre situsul lezat, unde se diferențiază în macrofagele exudatului. După migrarea în țesuturile și cavitățile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în plămân, celule microgliale în sistemul nervos central (SNC). Fagocitele mononucleare intravasculare și juxtavasculare sunt celule care vin în contact direct cu sângele (celule Kupffer, histiocitele din cordoanele pulpei roșii splenice) sau cu limfa (macrofagele intra- sau extrasinusoidale din ganglionii limfatici). Ele supraveghează aceste fluide pentru a capta materialele nonself, pe care le prelucrează și le prezintă limfocitelor. Celulele Kupffer sunt așezate în întregime în lumenul sinusoidelor hepatice și nu au nici o conexiune evidentă cu endoteliul sinusoidal. Datorită poziției lor, macrofagele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
6 persoane expuse devin infectate, și se presupune că acest fapt este determinat de factori endogeni. La persoana infectată, Mycobacteria patrunsă în organism (în cea mai mare parte prin aerul inspirat) va ajunge la nivelul macrofagelor alveolare, apoi în ganglionii limfatici, de unde va fi direcționată către organele în care va prefera să disemineze. Practic, acesta este momentul în care se declanșează răspunsul imun, cu caracteristicile sale: imunitatea mediată celular și hipersensibilitatea intirziată (Grzybowsky și colab., 1975). El poate fi semnalat prin
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
de oxigen liberi și cu importante procese de citoliză. În consecință, au loc fenomene de distrucții tisulare mari, cu apariția necrozei de cazeificare. Ulterior, dacă se produce lichefierea caseumului, are loc diseminarea extracelulară a bacililor, iar focarele cazeoase erodează ganglionii limfatici, cu deschiderea lor intrabronhică și, în acest mod, bK diseminează în sistemul bronșic. Astfel de pacienți au capacitatea de a elimina bacili prin spută și, prin urmare, sînt contagioși. ÎN CONCLUZIE, de menținerea sau alterarea echilibrului dintre hipersensibilitatea întîrziată și
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
ca în cazul oricărui corp străin o reacție inflamatorie nespecifică, cu apariția de infiltrate inflamatorii cu monocite, limfocite și polimorfonucleare. În funcție de structura țesutului infectat, va avea loc o reacție exsudativă (în plămîn, organ cu structură aerată) sau proliferativă (în ganglioni limfatici, ficat etc.). În această etapă de început a infecției tuberculoase, leziunile sînt nespecifice. Ele ar putea fi datorate oricărui factor de agresiune, nu numai bacilului Koch. Contactul cu cantități mai mari de germeni tuberculoși determină însă reacții de apărare specifice
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
zonă de fibroză perigranulomatoasă. Primul contact al organismului cu bacilul Koch se numește primoinfecție. Sediul leziunilor TBC primare este în principal pulmonar, dar poate fi și gastrointestinal. Aproape constant, în această etapă a infecției există și o implicare a ganglionilor limfatici, mai ales a grupelor mediastinale. Uneori, se produce și diseminarea hematogenă a leziunilor. În majoritatea cazurilor, tuberculoza primară se vindecă, lăsînd o cantitate variabilă de bacili viabili în organism. Însă, în anumite condiții de scădere a rezistenței organismului, (v. "Factori
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
hemoptizie și junghi toracic, alteori se constituie sub forma unui revărsat pleural, pericardic sau peritoneal, dar poate fi și o descoperire radiologică fortuită, fiind complet asimptomatică. Boala nu este identificată numai cu localizarea ei respiratorie. Există și tuberculoză a ganglionilor limfatici, a aparatului uro-genital, meningelui, osteo-articulară etc., toate reunite sub titulatura de tuberculoză extrarespiratorie, cu manifestări clinice și paraclinice specifice, necesitînd vaste cunoștințe de medicină generală din partea specialistului pneumolog. În plus, cantonarea bolii la orice vîrstă, în organismul uman, îi conferă
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
hilari sau în unele porțiuni ale pleurei), dar și prin capacitatea de metastazare a primoinfecției benigne. Această metastazare se poate produce la nivelul plămînilor, mai ales la apexuri, dar și în alte organe,precum: ficat, rinichi, măduvă osoasă, creier, ganglioni limfatici etc. Avînd în vedere cele de mai sus, putem conchide că tuberculoza adultului se produce fie prin reactivarea unor leziuni sechelare, consecutive primei infectări cu b.Koch (mecanismul endogen), fie ca urmare a unei noi inoculări de bacili, care va
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
tuberculoza primară la un organism indemn depinde de cantitatea de germeni pătrunși în organism și de rezistența organismului respectiv. În mod normal, în această etapă a evoluției relației micobacterie-organism uman, se produce extensia infecției mycobacteriene de la parenchimul pulmonar la ganglionii limfatici regionali, pe cale limfatică. Expresia acestui fenomen este apariția adenopatiilor mediastinale. În continuare, microbii rămași la nivel ganglionar pot ajunge în torentul sanguin, producîndu-se o diseminare hematogenă. Astfel se explică și caracterul de diseminare miliară, extrapulmonară, al unor forme clinice din
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
a prezenta tuberculoză de primoinfecție. A) Examenul radiologic pulmonar Pe radiografia toracică standard se observă opacități nodular-trabeculare, mai mult sau mai puțin bine delimitate, corespunzătoare șancrului de inoculare. În imediata vecinătate a acestuia, se observă adenopatia satelită, denotînd implicarea ganglionilor limfatici și un mic cordon limfatic de legătură, care unește șancrul de ganglionul limfatic mărit de volum. Elementul care dă certitudinea de diagnostic radiologic în tuberculoza primară este adenopatia hilară*. Ne vom opri puțin asupra acestei leziuni radiologice, pentru a o
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
organismului. Diseminarea poate fi limfohematogenă, în mica circulație, avînd ca rezultat apariția unei tuberculoze pulmonare, miliare, sau în marea circulație, iar rezultatul va fi o formă generalizată de tuberculoză, cu multiple determinări organice în ficat, splină, meninge, oase și ganglioni limfatici (Moisescu, 1977). Din punct de vedere clinic, această formă de boală poate prezenta o evoluție rapidă cu leziuni pulmonare miliare, supraacută, cu un tablou clinic impresionant, dominat de insuficiență respiratorie severă, cianoză, febră ridicată, puls accelerat. În alveolele pulmonare s-
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
în proximitatea bolnavilor de tuberculoză. II.6.7. Tuberculoza extrarespiratorie Conform nomenclaturii acceptate de OMS (1997), prin termenul de extrarespiratorie, se înțelege orice localizare a tuberculozei, altă decît cea din parenchimul pulmonar. În această categorie intră formele care afectează ganglionii limfatici periferici, sistemul osteoarticular, meningele, pericardul, aparatul uro-genital etc., dar și ganglionii hilului pulmonar sau pleura, fără a se însoți, în aceste două ultime eventualități, de anomalii ale parenchimului pulmonar. Spre deosebire de tuberculoza respiratorie, cu transmitere pe calea aeriană, care este contagioasă
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
arterial, urmat de spălare („wash-out”) în timp portal sau parenchimatos [2]. Agenții de contrast specifici sistemului reticuloendotelial (superparamagnetici) conțin particule de oxid de fier („super paramagnetic iron oxides” - SPIO) și se acumulează în celulele sistemului reticuloendotelial din ficat, splina, ganglioni limfatici și măduva osoasă, reflectând numărul celulelor Kupffer funcționale [16,18]. SPIO au fost utilizați la RM că agenți de contrast negativ, proprietățile superparamagnetice ale acestora determinând reducerea semnalului pe secvențele T2 și T2*, la nivelul structurilor cu celule Kupffer normale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Popița, Irinel Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/92133_a_92628]
-
cu reacții inflamatorii asociate stent-urilor poziționate la acest nivel sau la pacienții cu boală granulomatoasă [1]. PET-CT este utilă în detectarea bolii metastatice extrahepatice. La 21 de pacienți cu colangiocarcinom evaluați prin PET-CT s-a pus în evidență 3 ganglioni limfatici și 3 metastaze pulmonare, neevidențiate de celelalte mijloace imagistice [10]. Aportul PET-CT în diagnosticul și monitorizarea postterapeutică a colagiocarcinomului este ilustrat în figurile 165 și 166. Analiza a 82 de pacienți cu colangiocarcinom, de la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center, a arătat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Anca Raluca Popița, Nicolae Bolog () [Corola-publishinghouse/Science/92158_a_92653]
-
că procesul diabetogen la șoarecii NOD adulți poate fi oprit prin administrarea de 1,25(OH)2D3 care induce o inhibare selectivă a clonelor de limfocite Th1 și crește numărul limfocitelor T CD4+CD25+ cu rol reglator la nivelul nodulilor limfatici pancreatici (Gregori et al., 2002). Dimpotrivă, deficitul de vitamină D la șoarecii NOD accelerează evoluția acestora spre diabet clinic manifest (Giulietti et al., 2004). Baza moleculară a protecției oferite la șoarecii NOD de administrarea de 1,25(OH)2D3 pare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
23 PATOLOGIA CHIRURGICALĂ A VASELOR LIMFATICE INTRODUCERE. ANATOMIA ȘI EMBRIOLOGIA Sistemul limfatic se dezvoltă din sistemul venos (Sabin) sau prin fuziunea fisurilor mezenchimale (Huntington și McClure). În săptămâna a 6-a de dezvoltare intrauterină există câte o pereche de saci limfatici la gât și în aria lombară, iar în săptămâna a 8-a, un sac retroperitoneal din care se va dezvolta cisterna lui Pecquet. Ulterior se dezvoltă canale din care se vor forma în final ductul toracic care drenează în vena
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
Ulterior se dezvoltă canale din care se vor forma în final ductul toracic care drenează în vena subclavie stângă, iar ducte limfatice mai mici drenează în vena subclavie dreaptă. Anomaliile dezvoltării limfaticelor se manifestă ca agenezie a ductelor și ganglionilor limfatici sau ca hipoplazie primară. Dezvoltarea în exces a sacilor limfatici cervicali determină chiste limfatice numite hygromas chistică. Limfaticele capilare sunt situate sub epidermă în dermul superficial. Aceste vase drenează în canalele valvulate din dermul profund și țesutul subdermic. Limfaticele lipsesc
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
final ductul toracic care drenează în vena subclavie stângă, iar ducte limfatice mai mici drenează în vena subclavie dreaptă. Anomaliile dezvoltării limfaticelor se manifestă ca agenezie a ductelor și ganglionilor limfatici sau ca hipoplazie primară. Dezvoltarea în exces a sacilor limfatici cervicali determină chiste limfatice numite hygromas chistică. Limfaticele capilare sunt situate sub epidermă în dermul superficial. Aceste vase drenează în canalele valvulate din dermul profund și țesutul subdermic. Limfaticele lipsesc în mușchi, tendoane, cartilaje, creier, cornee, dar sunt prezente în
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
LIMFATICE Sistemul limfatic drenează surplusul de lichid filtrat la nivelul capătului arterial al capilarului și care nu este rezorbit la capătul venos. Limfaticele formează o rețea vastă prezentă în toate organele. Rețeaua este alcătuită din vase limfatice, trunchiuri limfatice, ganglioni limfatici și care drenează în final prin canalul toracic și ductul limfatic drept în sistemul venos de la baza gâtului la nivelul joncțiunilor jugulo-subclaviculare. Capilarele limfatice au diametrul de 10-40 microni, capătul distal este închis în deget de mănușă și se unesc
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
parte sunt distruși prin fagocitoză. Vasodilatația locală determină un exudat bogat în proteine, care este drenat prin limfatice. Microbii pot fi distruși local, dar cei virulenți pătrund în sistemul limfatic și determină limfangitele acute și/sau numai adenitele acute. Ganglionii limfatici reprezintă adevărate baraje în calea pătrunderii și răspândirii microbilor care sunt distruși în mare număr la acest nivel. Distrucția microbilor este urmată de retrocedarea infecției. Depășirea barajelor ganglionare supraetajate și pătrunderea microbilor în circulație determină septicemia. În limfangita acută apare
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
care sunt distruși în mare număr la acest nivel. Distrucția microbilor este urmată de retrocedarea infecției. Depășirea barajelor ganglionare supraetajate și pătrunderea microbilor în circulație determină septicemia. În limfangita acută apare tumefierea endoteliului limfaticelor și infiltrația peretelui cu polinucleare. Lumenul limfaticului este sediul unor reacții inflamatorii și poate fi trombozat. Obstrucția limfaticelor favorizează acumularea de lichide și proteine la periferie determinând edem. Țesutul conjunctiv din jurul trunchiurilor limfatice este sediul edemului și al reacției inflamatorii care poate evolua până la supurație, iar tegumentele
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
autori ce raportează serii mari de pacienți ce au beneficiat de rezecții, fără decese, după utilizarea standard a drenajelor biliare preoperatorii și a embolizării portale selective [59]. Literatura indică faptul că prognosticul pacienților cu colangiocarcinom distal depinde de numărul ganglionilor limfatici cu metastaze și de gradul de diferențiere al tumorii [60-62]. Rezultatele obținute după chirurgia radicală a adenocarcinomului biliar distal sunt cel puțin la fel de bune cu cele obținute după rezecțiile tumorilor maligne cefalopancreatice [60,61]. Supraviețuirea la 5 ani a pacienților
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]