2,068 matches
-
pe Cartuș. După câteva minute dormea pe scaun cu sticla lângă el și cu Cartuș fericit că era dezlegat. După câteva ture prin curte Cartuș s-a oprit în fața lui tata-mare și îngrijorat de starea lui, a început să-l lingă pe față și pe păr. Speriată, mami a reușit să-l convingă să intre în bucătărie și să doarmă pe divan, să nu deranjeze restul casei. În cinci minute se auzea până în mijlocul curții sforăitul lui. Intram când cu mami
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
să țin pasul cu el. -Să știi că nu am să-i spun lui tanti Oala că ai fost așa de beat și nici despre Cartuș că a stat tot timpul ‚zlobod” prin curte și mai ales că te-a lins ieri pe față și tu erai fericit și îi spuneai “băiatul lui tata”. Aici am izbucnit în râs, amintindu-mi cum își plimba Cartuș limba pe fața lui. Tata-mare s-a încruntat. Știam că atunci când se încruntă nu se întâmplă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Acasa > Poezie > Delectare > POEM CU PARFUM DE LILIAC Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului poem cu parfum de liliac ne linge lumina-n zvon de viori și-n ciripit de păsări când aripa fericirii nu vrea să-nchidă ochii peste noi, ca pasărea sacră cădem peste umbra amurgului gol când liliacul și-a desmorțit floarea peste raza de lună, miroase iubito
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
-și mâinile de șorț, începu să alerge spre casă. Adică, câteva blocuri mai încolo... Cu toate că era o oră neinteresantă, așa cam pe la zece dimineața, în fața casei se adunaseră o mulțime de tinere gospodine cu copii mici și câteva gravide care lingeau înghețată și se uitau curioase spre acoperiș. Câțiva lucrători și șoferul de la lactate căscau gura și ei la Jean, un flăcău șaten cu mustăcioara blondă, care stătea liniștit pe casă. - Dă-te jos imediat! Strigă de cum se apropie Ioel Fiselovici
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
se făcea mare vorbire prin anii aceia. Pentru cine, băi fraților, pentru cine recolte record? Ne-a dat la zi mai mult ca anul trecut? Nu! Păi, unde se duc banii, dacă am avut recoltă record? Pe medalii, la câțiva linge-n cur, nu? Și ce, alea țin de foame, bă nene? Bă! Vouă dacă vă dau ăștia medalii, le mănâncă, bă, copiii? Se satură din ele?... Scoatem la hectar mai mult ca niciodată. Facem destul și fără să muncim duminica
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PSALM Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cu temenele până la pământ Papuc după papuc prin veac ați lins; Zadarnic steagul flutură în vânt, Vae victis! Deci păziți rugul aprins! Chiuind într-un picior pe luncă Chiar v-ați amăgit cu cea butadă : „Boii ară și caii mănâncă”! Tot mai aprig v - apasă corvoadă! Ferecate porți suflet străbate; Și
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
bine! Ce mâncare faci? - Surpriză! - zâmbea Mira, neoprindu-se din forfota pregătirilor. Fiica ei avea curiozitatea copilului din ea. Își amintea cum se strecura, în copilărie, în bucătărie, și își băga degetele în aluatul pe care îl pregătea mama ei, lingându-se apoi încântată. Își amintea și zâmbetul mamei ei, surprins înainte de a se întoarce cu spatele la ea, pentru a fi jocul complet. Pe atunci aștepta cu nerăbdare zilele de sărbătoare, aniversările, toate ocaziile în care știa că se aduna veselia în
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
Articolele Autorului Am devenit inertă ca un gând. Nu-mi pot închide pleoapele. Mă-ncorsetează-un adjectiv ningând, În unghia ce-oprește apele. Arunci în mine cu fade zăpezi. Reci anotimpuri, fără de briză. Mă-nsângerez în coarnele de iezi și-mi linge rana melcul din baliză. În mine-n timpan, în iambi, mi se sparg trupuri mușcate de vipere nude. Tic-tacuri din corduri vibrând în ding-dang, Și-n albe șopârle cu-accente absurde. Nu mă mai prinde la ridul din pleoapă nici
INERȚIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382504_a_383833]
-
o subțire ață. Gaura neagră ce stropește în negru universul învins amenințând moartea cu moarte de lumină nu mai are parte fiindcă s-a prăbușit în multiversul stins. FANTEZII NOCTURNE Marea de iarbă ce pe buzele colorate de flori se linge, sub cerul negru ce răspunde de lună, pe norii amintirilor se prelinge, în timp ce oamenilor multe ar vrea să le spună. Ascunde secretos lumina de noapte care nu poate chiar de vrea să apună în galbenul astru născut din iubirile-n
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
puțin Din paharul cel mai plin A gustat din farfurii Câte-un strop să nici nu știi Apoi frântă de picioare S-a-ndreptat și la culcare Într-un pat din cele șapte Adormind la ceas de noapte. Luna creștetul și-a lins Și-n pădure s-a prelins Obosiți și nemâncați Vin pitici din munții-nalți Șapte sunt și vin cântând Glasu-n codrii răsunând. Când intrară se-așezară Toți la masă , se-nfruptara, Unul însă -a observat Că din păhăruț e luat
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Și turmele în juru-mi s-au adunat rotund să afle ce durere în sufletu-mi ascund, de ce de la o vreme speranța-n mine geme Lătrau la mine câinii și mă lingeau cu drag, și-n loc s-adorm pe pajiști mă-ntind pe-al spaimei prund. dar eu stăteam cu fruntea pe-al grijilor toiag știind ce mă așteaptă și ce cumplită faptă avea să se întâmple pe-acel străin meleag
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
Conachi, să ne plătească amenda. Plutonierul Gigel Moacă cercetă cu lanterna împrejur și îi șuieră lui Bârneață: --Taci, dracu, să nu te-audă cineva! Asta miroase a corupție, bă. După câteva secunde de tăcere, gemu: ăă, ce poftă am să ling un coniac! Auu! Bârneață gemu și el: ââ, mie-mi spui,șefu’? Da’ o șunculiță cu ceapă mov, cu palincă alături...mmm! Amândoi oftară prelung, după care se cufundară-n tăcerea șoselei, deranjată doar de bocănitul ghetelor din dotare. Pe
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
aduc aminte că mergeam mult la filme, și uneori la teatru, că mi-am dorit foarte tare un batic format mare, roșu, cu flori mari, care costa cât toată bursa pe lună de la tata, și pe care l-am tot „lins cu privirea” în vitrina Fondului Plastic de lângă Teatrul Notara ... Citeam cu deliciu revista Contemporanul, care ne informa frumos despre toate activitățile culturale din lumea de vest. Și evident citeam criticele filmelor de Gelu Ionescu. Îmi aduc aminte de o excursie
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
ghidi! Aici ești? Hai la nănașul! Te codești? Hai să te văd cât ai crescut, / Că de mult timp nu te-am văzut!” Lupul apoi a ridicat / Cherșinul și l-a înhățat Pe bietul ied, nenorocit. / Apoi, cu poftă l-anghițit Lingându-și botul cu plăcere. / „Pe limba ei, pasărea piere” Zice o vorbă și, la fel, / Pățit-a și iedul acel. Din cei doi iezi, în acel ceas, / Doar capetele-au mai rămas. Lupul le puse în fereastră, / La fel ca
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
urăsc să mi se pună condiții! De data asta, treacă de la mine, totuși... Îți dau, dar am și eu o condiție: să mi-l dai Înapoi. Azi e ziua ta norocoasă: nu pretind dobândă... - Daaa? Așa, deci... Gata, te-ai lins pe bot: mai binele e dușmanul binelui, tu ai spus-o. Hai, ține lista și uită-te la litera finală a ultimului număr de cont. Care este? - A... - Remarcabil! Și acum, penultima de la contul anterior, dacă ești drăguț... - Este: L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avem cum ședea. Lângă el stă de-a dreapta Barzovie-Vodă, tocmai punându-și șervetul la gât, să nu se păteze pe augustele-i veșminte, iar de-a stânga stă preacuviosul Metodiu, cu sfială privind la bucatele pe care, iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a văzut povestitor să stea la ospețe lângă Vodă, împuindu-i urechile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Parcă numai pe el îl înșela? Și-apoi nu-l înșela cu oricine, îl înșela cu bunul său tată. Vel-comisul mai luă o pulpă. îl înșela, îl înșela, ce să-i faci. Pe când, ia uite-l pe săracu turc cum linge sare, ca oile, vai de mama lui. Și poate că în ultimul timp Sevastița nici nu-l mai înșela, că bătrânul paralizase nițel până la genunchi. Dacă mai urca nițel paralizia... Vel comisul înghiți încet, apoi bău o stacană cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebui să meargă până la puțul Sidi-Kaufa și să vină înapoi cu toată apa pe care o pot aduce în girbe, căci altfel riscăm să nu ieșim vii de-aici. — Și vitele? îl întrebă maică-sa. — Le ducem la munte, să lingă roua ce se depune în zori pe pietre, răspunse Gacel, prea puțin convins. Cu puțin noroc, cămilele și caprele vor rezista. Și oile? Bănuiesc că vom pierde o mare parte din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai afli pasajul acela unde tocmai descoperiseși ceva nespus de interesant. Mi-am și pus una din măștile la care recurg cînd vreau cu orice preț să povestesc Întîmplări aparent străine de mine, pentru că iată chiar acum, ascunsă În bucătărie, ling farfuria copilului ca să-mi dau iluzia că mă Înfrupt din bucatele puse de o parte pentru cei pe care Îi iubim. Ce caraghioasă trebuie să fie, mă gîndesc, o femeie aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să le văd trupurile firave ieșind din ziduri - sentimentul divinului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu cu picioarele goale, Înjur, Îmi șterg mîinile de capot, mă scarpin, ling farfuriile, rod resturile de salam de pe coajă. Am un soi de voluptate să recuperez ce mi-a luat educația. Nu sînt o doamnă Înnăscută, bunele maniere le-am dobîndit. În lume nu mă trădez, dar În singurătate Îmi chem Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve argintii cu fotografii de staruri canine, neîncercată de nimeni, neîncepută. Oare știu cîinii să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a pus primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]