480 matches
-
language, on the other hand. Speakers employ the language according to certain rules based on tradition; therefore, they possess a linguistic competence, i.e. they innovate and transform the given formulas by exercising their creativity and linguistic freedom. By respecting the linguistic tradition, they manifest an objectivity of a social type; yet, by innovating when using language according to their own aptitudes and attitudes, they manifest their subjectivity. If these innovations should find the right circumstances to spread and become socially accepted
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
right circumstances to spread and become socially accepted, they can turn into objectivity for the other speakers. Therefore, although speakers cannot exercise their free will in the field of language, they are human individuals capable of performing, within a specific linguistic environment, a linguistic activity independent of any temporal, spatial, social, etc., conditioning, by reason of their knowledge, conscience and competence. In what speech is concerned, the speaker is the one that talks, the human being who performs a linguistic activity
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spread and become socially accepted, they can turn into objectivity for the other speakers. Therefore, although speakers cannot exercise their free will in the field of language, they are human individuals capable of performing, within a specific linguistic environment, a linguistic activity independent of any temporal, spatial, social, etc., conditioning, by reason of their knowledge, conscience and competence. In what speech is concerned, the speaker is the one that talks, the human being who performs a linguistic activity materialised in speech
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
specific linguistic environment, a linguistic activity independent of any temporal, spatial, social, etc., conditioning, by reason of their knowledge, conscience and competence. In what speech is concerned, the speaker is the one that talks, the human being who performs a linguistic activity materialised in speech acts at a certain given time. In the course of this activity, speakers can talk about themselves or about objects: when talking about themselves, they objectify what belongs to them as if it had an independent
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
what belongs to them as if it had an independent status, while when talking about objects, they talk about themselves as well, as they position these objects according to their own perspective; therefore, they are not creators only on a linguistic level, but on an ontological level also, as they endow language with a pragmatic function. That is why practicing language through speech implies the training of several individual faculties (reflection, psyche, will, etc.) and a relationship with a number of
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
is why practicing language through speech implies the training of several individual faculties (reflection, psyche, will, etc.) and a relationship with a number of exterior parameters (reality, tradition, culture, etc.). The transformation of language into an operative factor through the linguistic activity brings forth the speech acts and involves, on one hand, the manifestation of (logical) thinking or of reason, and on the other hand the manifestation of imagination, and sometimes of fantasy. What results from this activity are statements, which
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
its cultural space. If we consider things carefully, we will conclude that in the case of high philosophy (of philosophy proper or of personalised philosophy), the essential part in creation is played by the philosopher's genius, and not by linguistic or any other type of factors. It is possible for philosophers to exploit in their writings some particularities of their language, but the content of the systems they create is not dependent on the features of one language; yet, this
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
universality, even though this individuality cannot accept to be included in a category alongside other elements of the same type. Nevertheless, from an ontological point of view philosophy and poetry are two distinct cultural realities, and equally different are the linguistic instruments implied in their achievement, which made Paul Ricoeur state that they are in fact two peaks that never come together, although they have in common the fact that they represent the greatest creations of the human spirit. While making
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
speaking about the same state of things, thus understanding that reality is external to language and that applying the latter to reality and performing the discourse imply variability, which implies in its turn different ways of interpreting and using the linguistic means. Therefore, on each and every occasion language is used starting from the previous achievements, yet not without a certain degree of novelty: creation depends on the very condition requiring language to be functional. In the process of acquainting the
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
studii ale acestor lingviști: Hașdeu, 1974 și Coșeriu, 1994). Să vedem însă care este paragraful din Principiile de lingvistică de la care a plecat acad. Berejan atunci când a făcut afirmația de mai sus: "Direcțiunea aproape exclusivamente arheologică, inaugurată de cătră fundatorii linguisticei, trebuie înlocuită printr-o direcțiune integrală; integrală nu numai prin constantă unire a peritezei cu anateza, ci mai ales prin aceea că studiul dialectelor moderne, pline de viață și avute în tot felul de material, câtă să ne serve că
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
tot felul de material, câtă să ne serve că temelie, de unde să ne urcăm apoi din treaptă în treaptă, intru cât ne vor permite mijloacele, până la punctul cel mai îndepărtat al anticității, constatând pretutindeni după putință, în întregul unei familie linguistice, iar nu într-un singur segment, cele două atributuri fundamentale ale dialectelor etnologice: ne-ntrerupta continuitate dialectala și circulațiunea" (Hașdeu, 1881/1984, p. 110). Desigur, "lingvistică integrală coșeriană" reprezintă o teorie mult mai complexă, dar ideea susținută de Hașdeu se înscrie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de a se preciza hotarele și relațiunile lor reciproce"" (ibid., p. 22). 3.2.2.2. În consecință, după ce trece în revistă diverse propuneri (ale unor lingviști precum Schleicher, Pott, Haase, Baudouin de Courtenay, Heyse, Steinthal etc.) de divizare a linguisticei pure în mai multe sau mai putine ramuri, propuneri pe care le examinează critic, Hașdeu vine în partea a doua a articolului cu propriile distincții operate în cadrul acestei științe, obținând trei ramuri: 1) "Glotica, altfel linguistica pozitivă sau gramatică comparativa
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cea a originalului hasdeian, voi începe cu el. 3.3.2. Preocupat de stabilirea locului semasiologiei printre științele filologice, Lazăr Șăineanu pornește, așadar, de la clasificarea făcută de Hașdeu: "Trebuie dar determinat, înainte de toate, locul ce-l ocupă semasiologia în sfera linguisticei. Domnul Hașdeu, expunând un nou punct de vedere asupra ramificațiunilor gramaticei comparative, a supus unei analize pătrunzătoare diferitele clasificațiuni linguistice, propunând o nouă ramificațiune, cea mai vastă din cele existente, care satisface toate exigențele, la câri au dat naștere progresele
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Șăineanu pornește, așadar, de la clasificarea făcută de Hașdeu: "Trebuie dar determinat, înainte de toate, locul ce-l ocupă semasiologia în sfera linguisticei. Domnul Hașdeu, expunând un nou punct de vedere asupra ramificațiunilor gramaticei comparative, a supus unei analize pătrunzătoare diferitele clasificațiuni linguistice, propunând o nouă ramificațiune, cea mai vastă din cele existente, care satisface toate exigențele, la câri au dat naștere progresele științei. Ea ne va servi drept punct de plecare în expunerea ce urmeaza" (Șăineanu, 1887/1999, p. 6). Mai departe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
idei latențe (Mélanges, p. 295-322 [33]); o doctrină căreia, în lipsă de alt termen, noi îi vom zice noematologie, de la νόηµα "cugetare intenționala"" (ibid., pp. 8-9). La finalul acestei prime secțiuni, Șăineanu conchide: "În rezumat, semasiologia, oricare ar fi diviziunea linguisticei, ocupă un loc intermediar între studiul cuvântului izolat și al cuvântului în propozițiune și formează că o punte de trecere de la quadrivium fizico-psihic la trivium psihico-fizic al domnului Hașdeu" (ibid., p. 9). 3.3.3. În studiul despre cartea lui
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de asemenea, nu-i pasă, dacă un cuvant poate avea sau nu vreo însemnătate istorică, juridică, economică și așa mai încolo. Fenomenele și legile limbei pe de o parte, fenomenele și legile vegetațiunei pe de alta, iată unică grijă a "Linguisticei pure" și a "Botanicei pure" [3]. Precum însă Botanica medicală, care studiază ierburile din punctul de vedere terapeutic sau farmacologic, si Botanica agricolă, care se consacră plantelor celor utile agronomului, șanț Botanica aplicată față cu Botanica pură, tot așa Linguistica
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
însă Botanica medicală, care studiază ierburile din punctul de vedere terapeutic sau farmacologic, si Botanica agricolă, care se consacră plantelor celor utile agronomului, șanț Botanica aplicată față cu Botanica pură, tot așa Linguistica aplicată se cheamă orice întrebuințare a datelor Linguisticei pure în afară de cercul propriu al "limbei". Și Linguistica, după cum vom vedea altă dată, poate fi medicală sau agricolă, dacă se apucă cineva a trage din analisa cuvintelor conclusiuni relative la istoria medicinei sau a agriculturei. Cât de interesante șanț, de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
instructiva poate fi, ca să dăm un alt exemplu, urmărirea termenilor plugărești și păstorești în limba română, cei de'ntâi în mare parte post-romani, ceilalți aproape toți români și chiar ante-romani! Oricum însă, asemeni cercetări, fie cât de prețioase, nu aparțin Linguisticei în sine, ci numai Linguisticei în aplicațiune [4]. Raportul între "Linguistica pură" și "Linguistica aplicată" se resumă în următoarea figură: Numai prin Linguistica pură, începând de la puncturile α-β, poate cineva să treacă la Linguistica aplicată, punându-se aci, prin puncturile
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
un alt exemplu, urmărirea termenilor plugărești și păstorești în limba română, cei de'ntâi în mare parte post-romani, ceilalți aproape toți români și chiar ante-romani! Oricum însă, asemeni cercetări, fie cât de prețioase, nu aparțin Linguisticei în sine, ci numai Linguisticei în aplicațiune [4]. Raportul între "Linguistica pură" și "Linguistica aplicată" se resumă în următoarea figură: Numai prin Linguistica pură, începând de la puncturile α-β, poate cineva să treacă la Linguistica aplicată, punându-se aci, prin puncturile a, b, c etc., în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cineva să treacă la Linguistica aplicată, punându-se aci, prin puncturile a, b, c etc., în comunicațiune cu diverse științe învecinate, ale căror probleme așteaptă o soluțiune de la Știință limbei; probleme atât de numeroase și atât de variate, încât corpul Linguisticei aplicate e mult mai voluminos decât al Linguisticei pure [5]. Generalitatea linguiștilor scăpa cu desăvârșire din vedere distincțiunea cea fundamentală între "Linguistica pură" și "Linguistica aplicată". Această uitare produce adesea o regretabilă confusiune, precum este atunci, bunăoară, cănd Max Müller
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
aci, prin puncturile a, b, c etc., în comunicațiune cu diverse științe învecinate, ale căror probleme așteaptă o soluțiune de la Știință limbei; probleme atât de numeroase și atât de variate, încât corpul Linguisticei aplicate e mult mai voluminos decât al Linguisticei pure [5]. Generalitatea linguiștilor scăpa cu desăvârșire din vedere distincțiunea cea fundamentală între "Linguistica pură" și "Linguistica aplicată". Această uitare produce adesea o regretabilă confusiune, precum este atunci, bunăoară, cănd Max Müller lasă a se înțelege că așa-numita mitologie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
parte din Linguistica deopotrivă cu fonologia sau cu morfologia 3. Este ca și când ar bagă cineva farmacologia în Botanica alături cu dendrologia [6]. Dar și mai periculos, măi neiertat sub raportul științific, este de a înlătura prin tăcere orice împărțire a Linguisticei, declarând cu tot dinadinsul, ca Whitney de exemplu, că nu e nevoie "de a se indică diferitele părți ale Științei limbei și a se precisă hotarele și relațiunile lor reciproce"4. O asemenea Linguistica indivisă seamănă cu o Exposițiune Universală
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Mai întâi de toate observa foarte bine Baudouin de Courtenay trebuie să deosebim Linguistica pură, al cârii obiect este însăși limba, ca summa unor fenomene omogene din complexul manifestațiunilor vieței umane, de cătră Linguistica aplicată, având de obiect adaptarea resultatelor Linguisticei pure la cestiuni din sfera altor științe"5 [8]. § 2. GLOTICA, GLOSOLOGIA ȘI GLOSOGRAFIA Linguistica pură sau propriu-zisă, care studiază "limba" pentru "limba", fără nicio altă preocupațiune străină [9], se împarte generalmente în două mari ramure: 10. Studiul fenomenelor concrete
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cuprind apoi după Schleicher: a) Gramatică comparativa; b) Clasificațiunea limbilor, pe care el o numește Linguistica descriptiva. Principalul defect al acestei subdivisiuni este de a nu da gramaticei comparative și clasificațiunii limbilor aceeași posițiune independinte, pe care o vedem acordată Linguisticei filosofice. În realitate există trei ramure, iar nu două. O serioasă "clasificațiune a limbilor" nu se poate acață nici la "gramatică comparativa", nici la "Linguistica filosofica", deoarece ea se întemeiază pe ambele deopotrivă, închipuind astfel o a treia ramură oarecum
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
realitate există trei ramure, iar nu două. O serioasă "clasificațiune a limbilor" nu se poate acață nici la "gramatică comparativa", nici la "Linguistica filosofica", deoarece ea se întemeiază pe ambele deopotrivă, închipuind astfel o a treia ramură oarecum eclectica a "Linguisticei pure". Împărțirea cea mai curioasă ni se pare a fi acea propusă de Steinthal. În Universitățile germane ființând obișnuit câte o catedră pentru principiele Științei limbei, sub numele de Linguistica generală (allgemeine Sprachwissenschaft), pe lângă care figurează mai multe catedre pentru
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]